Nicolae Dică l-a transferat pe unul dintre preferații lui Nicolae Dobrin să-l ajute în proiectul de la SCM Pitești. „M-a luat de-o parte și mi-a spus că trebuie să promovăm”

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 08 Jan. 2016, 16:58 Actualizat: 08 Jan. 2016, 17:04 Special

Pe 7 ianuarie și-a serbat ziua ono­mastică și Ciprian Ioan Tănasă (34 ani). Fost fotbalist la FC Argeș și CS Mioveni, atacantul a semnat în această iarnă cu SCM Pitești, transferându-se de la Atletic Bradu, bi­fând astfel o trecere pe la patru dintre cele cinci echipe reprezentative ale ju­de­țului. Tase a bifat toto­dată și al doispreze­ce­lea club din carieră. O carieră tumultoasă, cu bune și rele, cu perioa­de excelente, dar și cu altele care pentru unii ar fi de regretat. Ieri am stat de vorbă cu noul vârf al SCM-ului, făcând o trecere în revistă a în­tregii sale cariere, cu momentele plăcute și neplăcute ale vieții de sportiv.

Se simte la a doua tinerețe

– Ciprian, ce-ți dorești de ziua ta?
– Cel mai mult și mai mult vreau să fiu sănătos, eu și familia mea. Asta este cel mai important! Acum, ce să spun, parcă sunt la a doua tinerețe, m-a luat Dică de-o parte și mi-a spus că trebuie să promovăm, trebuie să jucăm bine și m-a motivat! Sper să facem treabă bună împreună la echipă, mai ales că el este și prietenul meu.

– Cum a fost 2015 pentru tine?
– Un an bun, per total. Se putea și mai bine, dar sunt mulțumit cu ce am realizat.

– Ce așteptări ai de la 2016?
– Să fie cel puțin la fel de bun ca 2015. Este foarte important pentru mine, pentru oraș, pentru Dică să promovăm cu SCM. Eu zic că avem șanse mari, mai ales dacă Oltul se va retrage. Așa se aude, că sunt probleme la ei. Important va fi să nu facem noi pași greșiți, să mergem aproape la perfecțiune. Dar, ținând cont de problemele care se aud că sunt la Olt, avem o opțiune serioasă, deși ne mai sunt adversare alte echipe și Câmpulungul. Asta ar fi și prima promovare pentru mine.

Bradu, o alegere bună

– Cea mai mare bucurie și cea mai mare dezamăgire în 2015?
– Nu prea am avut vreo bucurie anume. A fost un an normal, bun, per total. Nici dezamăgiri nu am avut…

– Cum ai descrie perioada petrecută la Bradu?
– A fost un an bun. Fix un an am stat acolo, din iarna anului trecut și până în această iarnă. Am realizat ce ne-am propus, și poate am fost peste așteptări. Eram penultimii când am venit eu la echipă și am ajuns până pe locul 5. Acum, am făcut un tur bun de campionat. Mă bucur că am venit la Atletic Bradu, am făcut o alegere bună. Am dat și goluri pentru echipă: vreo 15-16 în total, dintre care 9-10 în returul campionatului trecut.

Obiectiv, promovarea la Pitești

– De ce ai ales să vii la SCM?
– Aici, la SCM, este un proiect, există o miză la mijloc. Acolo, la Bradu, nu aveam niciun obiectiv îndrăzneț. Sunt condiții bune la Pitești și avem ca obiectiv promovarea, iar pe mine mă interesează foarte mult acest lucru, deși m-am simțit foarte bine și la Bradu. Am mai ținut cont și de faptul că am jucat atâția ani la FC Argeș și am amintiri frumoase de pe Stadionul Nicolae Dobrin. Aceste lucruri m-au determinat să vin la SCM Pitești.

– La aproape 35 de ani, poate că te gândești că nu o să mai joci mult… Ce vei face după ce te retragi din viața sportivă?
– Deocamdată nu mă gândesc la retragere. Vreau să dau goluri! Ți-am spus la început, sunt ca la a doua tinerețe… Consider că pot să fac față cu brio la Liga a III-a și chiar la Liga a II-a. Dacă sunt sănătos, continuu… După ce să mă retrag? Nu m-am gândit deocamdată la asta, la ce o să fac atunci. Deocamdată, sunt jucător și încerc să ajut SCM-ul să promoveze. La asta mă gândesc, nu la retragere. Mai pot să joc!

La Donetk, cea mai bună perioadă

– Ai trecut în carieră pe la 11 echipe, iar acum ai ajuns la a 12-a. Unde a fost cea mai frumoasă perioadă a carierei?
– Cea mai frumoasă a fost la Metalurg Donetk. Acolo consider că a fost apogeul carierei, din toate punctele de vedere, al evoluțiilor, financiar etc… Și la FC Argeș a fost frumos, pentru că aici m-am consacrat ca fotbalist. Dar la Donetk au fost trei ani frumoși. Echipa, din păcate, s-a desființat, acum, din cauza războiului. Am rămas cu mulți prieteni după această perioadă. Unii sunt la Torino, alții la Nicosia, la Partizan… Și în Donetk am prieteni și am păstrat legătura cu ei. Așa am și aflat ce s-a întâmplat cu echipa…

– Dar cea mai grea perioadă a carierei?
– Cred că cea mai grea perioadă a fost la Craiova, și nu neapărat din cauza condițiilor, ci pentru că m-am dus acidentat a­colo, am avut și alte accidentări, am tras tare și m-am grăbit să revin. Ajunsesem să dau dintr-o accidentare în alta. Din punctul ăsta de vedere, al sănătății, a fost cea mai grea perioadă. La FC Argeș, am stat 8-9 ani și nu am avut nicio accidentare, mai mult de un meci nu lipseam, însă acolo, la Craiova, s-a întâmplat ceva, și nu a fost cum trebuie. Accidentări grele, care să mă scoată din circuit, mai mult timp, nu am avut de-a lungul carierei.

Unul dintre preferații lui Nicolae Dobrin

– Care este cel mai mare regret al carierei?
– … Nu regret nimic! Au fost multe momente grele în cariera mea, dar nu regret nimic. Astea au fost deciziile la momentul respectiv, astea au fost alegerile și asta a fost! Așa, dacă stau să mă gândesc, a fost o perioadă când semnasem cu CFR Cluj, în 2005 – 2006 parcă, dar m-am răzgândit și am rămas la FC Argeș. Venise Penescu și m-a convins să rămân la Pitești. Nu știu dacă a fost o alegere bună sau nu. În anul ăla, CFR a jucat în Intertoto și a câștigat, parcă, seria lor… De-abia apoi au început să aibă performanțe pe plan intern. Oricum, nu mă gândeam eu atunci unde vor ajunge ei, nu știam dacă aveau vreun proiect sau nu. Mă gândeam să ajung la Steaua, la Dinamo, poate ăsta a fost un regret că nu am ajuns aici…  Oricum, nu regret că am ales să rămân la FC Argeș. Dacă ar fi să mă gândesc, un regret ar fi că nu am ajuns să joc la echipa națională! Un singur meci am avut, cu Grecia, în 2002, și am pierdut cu 3-2. Am avut o selecție și am dat un gol.

– Ai început fotbalul la Școala lui Dobrin. Care a fost unul dintre sfaturile date de Nea Gicu?
– Cu Dobrin am trăit multe momente… Zi de zi era cu noi cât eram la școală. Am fost unul dintre jucătorii preferați ai săi, a ținut foarte mult la mine și ne-am înțeles foarte bine! Îmi spunea mereu să driblez când ajung în careu, să nu îmi fie frică! Îmi spunea că acolo își arată valoare atacantul. I-a plăcut foarte mult de mine lui Nea Gicu!

Cred că ești singurul jucător care a trecut pe la cele patru echipe profesioniste din județ, FC Argeș, CS Mioveni, Atletic Bradu, iar acum SCM Pitești. De la Internațional nu ai avut nicio ofertă?
– Parcă a fost o discuție și cu Internațional. Când eram la Iași și m-am întors la Craiova, a fost o discuție, dar, după aceea, am a­juns în Ucraina. Vezi, e și asta o chestie, eu am pornit de sus în jos, de la Divizia A, la Divizia B, la Divizia C… și poate, cine știe, o să joc și la Liga a IV-a…

O bere sau vin, când e momentul

– Cum ai petrecut Sărbătorile? Te-ai abținut de la mâncare?
– Eu nu am vut probleme niciodată cu mâncarea. Acum însă, în ultimul timp, și din cauza vârstei, m-am mai abținut… Am mai pus 1-2 kg pe mine. Mai demult, acum câțiva ani, de Sărbători, nu mă abțineam de la nimic: sarmalele erau sarmale, fripturile erau fripturi, la fel și specialitățile din porc, tobă, caltaboș etc… Greutatea mea optimă e 71 de kg, la 1,78 m înălțime.

– O bere, un șpriț mai bei din când în când și cu ce ocazii?
– Cum să nu? Când simt nevoia. Poate și în seara asta (n.r. – joi seara), pentru că îmi sărbătoresc ziua onomastică. Nu m-am ferit niciodată, fără să exagerez însă. Dacă a fost momentul, am servit un pahar de vin, o bere!

O selecție și un gol la națională

Ciprian Ioan Tănasă a bifat un singur meci în tricoul naționalei mari, deși la echipa de tineret a României a avut mai multe prezențe. A fost într-un meci amical disputat în Alexandroupolis (Grecia), unde naționala României a fost învinsă de echipa națională a Greciei cu 3-2. Autorii golurilor: Demis Nikolaidis (’19), Stelios Giannakopoulos (’59), Costas Konstantinidis (’73) și respectiv Drăgan (’57) și Tănasă (’84).

Romania a folosit următorii jucători: Irimia (Stăncioiu ’63), Ogăraru (Bălan ’59), Sorin Ghionea (Vătavu ’79), Baciu, Șoavă, Bratu (Tanasă ’76), Drăgan (Grigorie ’71), Sînmărtean, Ovidiu Petre, Cristian Dancia (Neaga ’48) și Vlad Munteanu, antrenor fiind Anghel Iordănescu.

A ajuns la al 12-lea club

Tănasă a semnat în această iarnă cu al doisprezecelea club din cariera sa, SCM Pitești. Tase a început fotbalul la Școala de Fotbal Nicolae Dobrin, după care a făcut pasul la FC Argeș, unde a petrecut mai întâi un sezon și jumătate, după care a fost împrumutat la Vâlcea, revenind la Pitești, la finalul sezonului. Au urmat alte 6 sezoane la FC Argeș, după care a venit transferul la U Craiova. După un an în Bănie, Tănasă s-a transferat la Iași, a revenit în retur la Craiova, după care a plecat pînă la finalul sezonului în Ucraina, la Metalurg Donetk. În 2011 a revenit în Argeș, la Mioveni, însă în retur a plecat în Cipru, la Alki Larnaka. A terminat sezonul aici, după care a ajuns în Moldova la Șheriff Tiraspol. 2013-2014 a fost un nou sezon zbuciumat pentru atacant, cu evoluții pentru Rapid București în Liga I (giuleștenii au fost retrogradați după două etape), pentru CS Mioveni și CSM Rm. Vâlcea. S-a transferat apoi la Unirea Slobozia și acum un an la Atletic Bradu.

Activitatea fotbalistică în cifre

Liga 1:     217 meciuri – 48 goluri
Liga 2:     28 meciuri – 5 goluri
Vyscha Liha (Ucraina):    52 meciuri – 14 goluri
Cupa Ucrainei:     4 meciuri – 0 goluri
Cyprus 1st Division:     15 meciuri – 5 goluri
Cupa Ciprului:     4 meciuri – 1 gol
Divizia Națională – Moldova:    12 meciuri – 1 gol
U-21 (România):     6 meciuri – 0 goluri
România seniori: – 1 meci  – 1 gol
Cupa UEFA: 2009 – 2010     5 meciuri    1 gol (pentru Metalurg Donetk)
Trofee: Divizia Națională Moldova – locul 1 2012-2013

Articol scris de Silviu MIHAI

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 08 Jan. 2016, 16:58 Actualizat: 08 Jan. 2016, 17:04 Special
Pe aceeași temă