Din Curtea Domnească spre împrejurimi. După un sezon cu promovare, play-off și înfrângere la scor, fotbalul dâmbovițean va ataca Ligile 2 și 3 cu patru echipe

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 29 Jun. 2016, 15:34 Actualizat: 29 Jun. 2016, 15:35 Special

Odată cu barajul de promovare în Liga a III-a, de la mijlocul lunii iunie, fotbalul dâmbovițean a tras cortina peste un sezon 2015-2016 presărat și cu bune și cu mai puțin bune, în care performanțele notabile și-au avut contrapartida în rezultate, poate, sub așteptări. La capitolul premiante se pot număra Chindia Târgoviște și Flacăra Moreni (alături de Fieni – actual Atletic, fost Cimentul – probabil cele mai reprezentative cluburi ale județului), pe când în Seria a 3-a a Ligii a III-a FC Aninoasa și Urban Titu au încheiat competiția doar în a doua jumătate a clasamentului.

Flăcara, înapoi în campionatele naționale

Și pentru că tot a venit vorba de Liga a III-a, să începem prin a saluta reîntoarcerea Flacărei Moreni în sistemul competițional național organizat sub egida Federației Române de Fotbal. Înființată în anul 1922, Flacăra și-a cunoscut perioada de glorie în anii 1980. În 1986 câștiga Divizia B, promova în A, unde termina a patra în sezonul 1988-89 și obținea calificarea în Cupa UEFA. Echipa antrenată pe atunci de Ion Nunweiller și care îi alinia pe Purdea, Jercălău, Butufei, Beldie, Stănescu și Marian Pană dădea de FC Porto-ul lui Madjer și Joao Pinto, în fața căruia se înclina în dublă manșă (1-2 acasă, 0-2 în deplasare). Chiar și așa, însă, pagina de aur a fotbalului morenar se scrisese, doar că, din păcate, nu a putut fi și continuată, Flacăra pălind încetul cu încetul în anii 90 și revenind în eșaloanele inferioare.

Al doilea deceniu al noului mileniu a găsit Moreniul în Liga a IV-a, din care, de ani buni s-a tot încercat promovarea, dar ghinionul de două locuri secunde consecutive a ținut Flacăra în campionatul județean.

Totuși, entuziasmul unui tânăr antrenor revenit în orașul natal după ce cucerea campionatul României cu Oțelul Galați (este vorba despre Gabriel Paraschiv) și al spectatorilor din oraș, mari iubitori de fotbal (despre care ProSport scria în august 2015 pentru a prefața o poveste stagională încheiată cât se poate de frumos), precum și sprijinul venit din partea autorităților locale, au făcut ca Flacăra să câștige competiția locală în sezonul 2015-2016 și să obțină dreptul de a juca barajul de promovare.

Adversar tot din Dâmbovița

Adversarul s-a nimerit a veni tot din Dâmbovița, deși pe fiecare județ există o singură campioană a competiției organizate de AJF-ul respectiv, iar încrucișarea se face între județe diferite. Iar asta fiindcă, fotbalistic vorbind, Voința Crevedia s-a mutat anul trecut din Dâmbovița în Ilfov. Distanțele între Crevedia și localitățile adversarelor din Ilfov sunt mult mai scurte, ceea a permis economii la cheltuieli. Iar asta s-a văzut: după ce în 2014-2015 termina în Liga a IV-a de Dâmbovița pe locul al optulea, la prima ei participare în Ilfov, Voința Crevedia a încheiat pe 2 (19 victorii, 4 egaluri, o înfrângere în sezonul regular, golaveraj 117-13, 61 p., sub bagheta fostului stelist Lavi Hrib) și obținea biletele pentru play-off-ul jucat la Snagov, deoarece formația de pe primul loc, FC Chitila, nu deținea acest drept. Play-off unde Crevedia trecea în semifinale de Pescărușul Grădiștea (2-0), iar în finală de Bragadiru (4-1).

Și cum țintarul barajelor de promovare a spus de la bun început Dâmbovița contra Ilfov, odată campioanele județene hotărâte, s-a știut că va fi vorba de o confruntare Flacăra Moreni – Voința Crevedia. O distanță de aproximativ 60 de kilometri pe axa nord-sud, ceea ce a făcut ca la meciul tur de la Crevedia, în jur de 1500 de inimoși suporteri morenari să facă deplasarea în sudul județului, un număr tot mai rar întâlnit chiar și la meciurile de primă ligă. Din păcate pentru ei, au trebuit să își vadă favoriții egalați în minutul 94, dar rezultatul de 2-2 dădea speranțe mari pentru retur.

Așa că, peste doar o săptămână, în tribunele stadionului local din Moreni au luat loc peste 3000 de persoane care au avut ce vedea și sărbători. Cârnaru (marcase și în tur), Timofte și Negrea au adus o victorie confortabilă la scor de forfait, Peluza Moreni Sud a aprins fumigene galben-albastre, iar fiesta a putut începe.

Din toamnă, Flacăra Moreni va evolua în Liga a III-a și, dat fiind entuziasmul manifestat de suporteri în ultimii ani, culminând cu returul de sâmbătă, ne putem aștepta ca legătura dintre Flacăra și comunitatea locală să se închege și mai mult.

Urban Titu

O ligă a treia unde Flacăra va da de FC Aninoasa și Urban Titu, două vecine de județ, care au avut de tras din greu în stagiune recent încheiată. Faptul că nu a retrogradat nimeni le-a permis celor două să își păstreze locurile în Liga 3, dar jocul a lăsat de dorit, în special pentru Titu. E drept că trebuie oferite unele circumstanțe atenuante, iar aici ar fi vorba despre lipsa banilor, din pricina căreia echipele au trebuit să își vadă cei mai buni fotbaliști plecați pe la alte cluburi și să stea cu inima cât un purice în privința cheltuielilor de deplasare și de organizare.

Cea mai dezolantă imagine a oferit-o Titu, învinsă de echipa satelit a Concordiei Chiajna cu 17-0 (7-0 la pauză), rezultat care a readus în atenția mass-media o echipă care în august 2009 elimina FC Argeș din Cupa României și avansa până în faza a IV-a. Pe atunci se numea „Electrosid” și nu se confrunta cu penuria de resurse din prezent.

Ținând cont de aceasta din urmă, trebuie, totuși, apreciat că Urban Titu a avut demintatea de a strânge din dinți și de a duce sezonul până la bun sfârșit, în condițiile în care alte cluburi aflate în situații similare s-au văzut nevoite să abandoneze pe drum. Titu a încheiat sezonul pe locul al treisprezecelea, la egalitate de puncte (16) cu AFC Hărman, ultima clasată, și cu cea mai slabă defensivă din serie: 85 de goluri primite pentru 24 marcate (din cele încasate, 21 au fost doar de la Concordia II – ilfovenii s-au impus și în tur, cu 4-1; apoi, în ultima etapă, a urmat un 1-7 „acasă” cu CS Podari). Chiar dacă se pare că Primăria Titu nu poate sprijini echipa într-atât cât ar fi nevoie, se caută soluții de finanțare, fiind pusă pe tapet și o schimbare a numelui echipei, ceea ce dă de înțeles o posibilă retragere a sponsorului oficial și înlocuirea sa cu alți parteneri privați care să aducă bani. Cu puțin noroc la nivel administrativ, poate lucrurile se vor schimba cât de cât și la Titu, iar în noul sezon, câte ceva din entuziasmul publicului târgoviștean sau morenar să se transmită și spre Stadion „Orășenesc” de pe malurile Negrișoarei, care a fost vizitat la meciurile din ediția trecută, în general, de doar 70-120 de persoane per partidă.

FC Aninoasa

Mutându-ne mai la nord, în apropierea municipiului Târgoviște, dăm de FC Aninoasa, o echipă care a terminat pe 11 sezonul de Liga 3 (31 p.), și care a disputat deja două meciuri amicale înainte de intra în pauza de vară (3-1 cu rezervele Chindiei și 4-0 cu Pucioasa), continuând seria victoriilor unui campionat încheiat în trombă, cu nouă puncte din tot atâtea posibile: 6-2 cu aceeași ghinionistă Urban Titu (21 mai, etapa 24), 2-0 la Atletic Bradu (25 mai, etapa 25) și 3-2 cu Sporting Roșiorii de Vede (28 mai, etapa 26). Per ansamblu, așadar, cinci victorii consecutive pentru Aninoasa, trei în oficiale și două în amicale, ceea ce determină o privire cu încredere spre sezonul viitor, în care mizele vor fi mai mari și competiția mai acerbă.

Știindu-se că nu avea să se retrogradeze la finalul sezonului încheiat în iunie, Aninoasa (o echipă aflată la primul sezon de Liga 3, promovată în vara anului 2015 – la fix treizeci de ani de la înființare – după ce a eliminat-o pe Unirea Bascov) a folosit competiția pentru a acumula experiență, descurcându-se onorabil pentru o nou venită (8 victorii, 7 egaluri, 11 înfrângeri).

În 2016-2017, în schimb, se retrogradează. Dacă ar fi ca FRF să păstreze aceeași configurație geografică a seriilor de anul trecut, ar apărea o competiție interesantă: după cum am văzut, la Titu se încearcă să nu se mai repete sezonul catastrofal din urmă cu un an, Moreniul a promovat și pretențiile nu vor fi deloc mici, Piteștiul lui Nicolae Dică ar veni rănită după ratarea la golaveraj a promovării în liga a doua și ar căuta revanșa, ambiții mari ar fi și la Turnu Măgurele sau Câmpulung, Voluntariul și Chiajna ar avea atuul de a fi sateliți ai unor echipe prim-divizionare, ceea ce le permite condiții de pregătire mai bune și jucători formați și antrenați la nivelul unui sistem competițional superior, în timp ce Podariul, Hărmanul, Bradu sau Ștefăneștiul s-ar lupta cu dârzenie pentru punctele care să le țină departe de subsolul clasamentului.

Dar, rămâne de văzut cum vor fi configurate seriile noului sezon de Liga a III-a, care ar trebui să înceapă la sfârșitul lunii august. Până atunci, Aninoasa a intrat în vacanță, din care se va întoarce pe 15 iulie, când este programată reunirea lotului. Managementul și antrenorii, însă, continuă asiduu munca, fiind conștienți de ceea ce îi așteaptă din toamnă, așa că deja caută să opereze unele modificări la nivel de lot: Sima și Tiberiu Calofir au venit chiar de la Titu pentru a da probe la Aninoasa în cele două partide de verificare amintite, părându-se că antrenorul Cristi Bălașa îi va păstra în lot. Lista jucătorilor interesanți îi mai numără pe Grigorescu, Neguț, Rosciugă sau Mihăilă, urmând ca o decizie în privința lor să fie luată în viitorul apropiat.

Chindia Târgoviște, la un pas de Liga 1

O radiografie a fotbalului dâmbovițean nu se putea încheia fără Chindia Târgoviște, la ora actuală cea mai înalt clasată echipă a județului în sistemul competițional național. Chindia a fost la doar un singur punct și, poate, câteva goluri distanță de o promovare directă în Liga 1, dar soarta a făcut să încheie play-off-ul pe locul al treilea (cu 40 de puncte, față de cele 41 ale Gaz Metan-ului și UTA Bătrânei Doamne), ratând la mustață chiar și locul de baraj.

Similar fenomenului de la Moreni, și la Târgoviște publicul și-a redescoperit dragostea pentru Chindia, Stadionul „Eugen Popescu” numărând adesea mii de spectatori. La meciul cu Gaz Metan din play-off au fost aproape 6.000 care au văzut o victorie a favoriților cu 1-0 și care dădea Chindiei mari șanse la promovare dacă în continuare ar fi câștigat la Mioveni și la Arad (licența pentru Liga 1 fusese deja obținută), dar, cum socotelile de acasă nu s-au potrivit cu cele din vestul țării, Chindia a fost învinsă cu 3-1 de UTA și speranțele s-au năruit. Cele șase victorii și două rezultate de egalitate din play-off s-au dovedit a nu fi suficiente pentru băieții lui Nicolae Croitoru.

După cum se pare, zona Aradului a purtat ghinion Chindiei, târgoviștenii pierzând puncte într-un meci cheie al sezonului regulat, la Șoimii Pâncota, pe care, dacă le-ar fi câștigat, ar fi beneficiat de ajustare în clasamentul play-off-ului, ceea ce le-ar fi dat șanse mai mari în cursa cap la cap cu Mediaș și UTA. Așa, în schimb, cu 0-0 la Pâncota, rezultat pus de antrenorul Croitoru pe seama terenului dificil, Chindia a intrat cu 20 de puncte în play-off, la fel ca UTA, și cu unul mai puțin decât Gaz Metan, care a avut o rotunjire de +0,5. Iar diferența de un punct de la începutul play-off-ului s-a menținut și la final.

În ciuda dezamăgirii cauzate de ratarea ascensiunii în eșalonul superior, atmosfera a rămas bună, iar Chindia pleacă în noul sezon cu o experiență îmbogățită. Cei mai mulți jucători vor rămâne la echipă, inclusiv (cel puțin din câte se pare acum) atacanții Daniel Popa și Cristian Cherchez. Va lipsi din staff-ul tehnic Cristian Bălașa, cel care în mare parte a sezonului trecut a ocupat funcția de director sportiv, dar care în martie a preluat-o pe Aninoasa. Originar din Pucioasa (27 decembrie 1972), Bălașa a jucat pentru Chindia între 1995 și 1997, apoi la FC Argeș (1998-2003, fiind coleg cu Nicolae Dică), pentru a-și încheia cariera de jucător la Concordia (2006-2010), după popasuri la Farul Constanța, Oradea și FCM Târgoviște.

Se poate spune că a fost o revenire plăcută a Chindiei în Liga a II-a, chiar dacă există gustul amar al ratării unei a doua promovări consecutive (și nu oriunde, ci în Liga 1). Lucrurile merg mai departe cu o ligă a doua a cărei alcătuire nu este încă exactă. Dacă va fi acea unică serie cu mai multe echipe despre care se tot vehiculează, Chindia poate spera să se regăsească în top, nu doar grație formei recente pe care speră să o continue, dar și a unei relative liniști financiare în comparație cu echipe ca FC Brașov, U Cluj, Baia Mare, Berceni sau Petrolul Ploiești, care nu știu dacă și în ce condiții vor lua parte la noul sezon.

Din nou pe hartă

Așadar, dacă toate lucrurile vor decurge bine în această vară și fotbalul românesc nu ne va mai face surprize neașteptate după cum s-a obișnuit tot mai des în ultimii ani, din august ar trebui să le putem vedea la lucru pe Chindia Târgoviște în liga a doua și pe Flacăra Moreni, Titu și Aninoasa în liga a treia.

La mijlocul anilor 80, Moreni și Târgoviște erau nu doar doua orașe despărțite de vreo 20 de kilometri de-a lungul unui drum județean, ci se băteau și în aceeași serie a Diviziei B. Și nu doar că se băteau, ci o făceau la vârf. Câștig de cauză a avut Flacăra, care a promovat în „A” în anul 1986, terminând seria a II-a a Diviziei B pe primul loc (48 p.) și lasându-și în urmă, pe locul al treilea, concurenta locală CS Târgoviște (42 p.). Moreniul lua avânt spre o dublă cu Porto, în ciuda unui început mai ezitant în eșalonul suprem, din care a evitat la mustață retrogradarea în 1987, iar Târgoviște mai rămânea să se zbată prin ligile inferioare încă unsprezece ani, până când o generație excepțională a Chindiei cu Laurențiu Reghecampf, Adrian Bogoi, Marian Aliuță, Cristi Țermure, Remus Gâlmencea, Dumitru Jipa sau Cristi Bălașa făcea și ea pasul spre prima divizie.

Ironie a sorții, în ambele sale sezoane de „A” de după Revoluție, târgoviștenii au ocupat locul 16 din 18 al clasamentului final, de fiecare dată cu 38 de puncte. Dacă în 96/97 au retrogradat doar ultimele două echipe (Poli Timișoara și FC Brașov) și Chindia și-a câștigat dreptul unui nou sezon de primă ligă, în 97/98 a căzut inclusiv locul 16, astfel că formația antrenată, pe rând, de Vasile Aelenei, Ion Motroc și Constantin Stancu a luat calea matineului la braț cu Sportul și Jiul Petroșani.

Concluzie

Dâmbovița, al treizecișișaptelea județ al țării după suprafață (4054 km2) și al cincisprezecelea ca populație (aprox. 515.000 locuitori), își recapătă locul pe harta fotbalistică a României, la 20-25 de ani de la ultimele sale performanțe notabile de pe gazon, presărate de o apariție rară și rapidă a echipei din Titu în Cupa României. Patru echipe care vor căuta să se afirme în fotbalul „mic”, dar relevant pentru comunitățile locale. După o perioadă în care sportul târgoviștean s-a remarcat la probele pe echipe mai degrabă prin volei și prin baschet, se reivește momentul ca și fotbalul să arate că poate și că merită mai mult. De undeva, din vârful turnului Curții Domnești, istoria parcă obligă…

Articol scris de Vlad ROȘCA

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 29 Jun. 2016, 15:34 Actualizat: 29 Jun. 2016, 15:35 Special
Pe aceeași temă