Nu poate exista un prim gol mai spectaculos la seniori, când ai 19 ani și abia îți faci apariția în fotbalul mare, decât în felul în care a marcat Alex Pop. Era minutul 35 al meciului Universității Cluj cu Viitorul Pandurii și Pop s-a decis să șuteze de la mijlocul terenului. Mingea sa n-a mai putut fi oprită de portar și astfel și-a făcut simțită apariția fotbalistul cu trei ani petrecuți la Academia Hagi, în fotbalul profesionist.
Alex Pop spune că l-a inspirat și Gică Hagi, pentru că a studiat de sute de ori golurile acestuia, dar are și ceva sud-american în execuția sa. Juniorul Universității Cluj s-a născut la Buenos Aires, unde lucrau părinții săi și face spectacol și la școală. A luat BAC-ul în această vară cu media 9,71. Mijlocașul își povestește meciul de poveste, vorbește despre trăirile din teren și de ce n-a ales să renunțe la școală.
Pe lângă super-reușita din minutul 35, Alex Pop a mai înscris un gol în meciul dintre „U” Cluj și Viitorul Pandurii Târgu Jiu, cinci minute mai târziu, în 40. În partea secundă a punctat și Dorin Goga (56), astfel că echipa clujeană a câștigat cu 3-0 partida desfășurată la Târgu Jiu, casa Universității pentru primele etape, după suspendarea primită în urma incidentelor de la barajul cu FC Hermannstadt.
„L-am văzut ieșit și am zis să trag. Nu voi uita acest moment”
Alex, cum te-ai gândit să tragi la poartă de la mijlocul terenului?
Pornisem pe un contraatac, urcam cu mingea în viteză și nu aveam opțiuni de pasare în față. Era doar Cristi Gavra, „izolat” între mai mulți adversari. Am ajuns la centru și mi-am dat seama că n-am cui să păsez. Nu voiam să întorc mingea înapoi, așa că m-am uitat la portar, l-am văzut ieșit, am zis să trag și a ieșit. Pe moment nu stai pe gânduri prea mult. Acționezi.
Ai mai marcat de la așa distanță?
Am marcat un gol asemănător sezonul trecut, la juniori U19. Jucam cu Academia la LPS Galați în Liga Elitelor. I-am bătut destul de tare pe gălățeni. Am înscris șase goluri, dintre care unul de la aproximativ 40 de metri.
Care a fost prima reacție, când ai văzut că mingea a intrat în poartă?
Prima dată nu am realizat că e gol, nu mi-a venit să cred. Am avut și puțin noroc, dar a fost un sentiment fantastic. Mai ales că acesta a fost primul meu gol în Liga 2 și pentru o echipă de seniori. Cu siguranță nu voi uita acest moment.
Primul gol la seniori. Pare un vis să începi cu un astfel de gol…
E un vis devenit realitate faptul că joc pentru Universitatea Cluj. De când eram mic, junior la U, îmi doream să joc pentru această echipă. Nu mi-am închipuit că voi înscrie un gol de la o asemenea distanță, nici chiar după mai mulți ani de experiență.
„Și ce dacă o dădeam peste poartă? La fotbal nu e loc de frică”
Nu te-ai temut că dai peste poartă și de ceartă colegii cu experiență?
Dacă ai frică în tine, atunci nu ești pentru acest sport. La fotbal nu e loc de frică. Ai nevoie de personalitate, curaj și încredere că poți face orice. Și ce dacă o dădeam peste poartă? O luam de la capăt din nou și din nou. Frica te trage înapoi și nu te lasă să-ți arăți adevărata capacitate.
Ai văzut golurile lui Hagi de la mijlocul terenului?
Domnul Hagi era un maestru al execuțiilor spectaculoase. Am văzut golurile lui de 100 de ori. Încânta lumea prin reușitele sale de la distanță.
A fost un gol sud-american. Tu ești născut în Buenos Aires. Cum ai ajuns să te naști acolo?
Părinții mei au lucrat o perioadă de timp în Argentina. Mai exact, din 1996, până în 2002, când ne-am întors definitiv în țară. În 2000 m-am născut eu, în Buenos Aires. Noi stăteam într-o regiune de lângă capitală, San Antonio de Areco. Îmi pare extrem de rău că nu îmi mai aduc aminte nimic din acea perioadă. Am venit în România la 2 ani, vorbim spaniola. Cu timpul am început să învăț limba română, dar am neglijat spaniola și am uitat-o cu timpul.
„În sport nu se știe niciodată când nu mai ești apt să-l practici. Ai nevoie de un plan B”
Un lucru inedit ca un fotbalist profesionist să ia 9,71 la BAC. Cum ai reușești să faci și sport și școală la un nivel ridicat?
Acest aspect îl datorez în totalitate părinților mei, care de când eram mic m-au învățat să îmbin sportul cu școala. Nu m-au lăsat niciodată să las cartea deoparte. Și pentru asta le mulțumesc. Dacă există voință și ambiție, este posibil. În sport nu se știe niciodată când nu mai ești apt să-l practici. Și atunci ce vei face dacă nu ai un plan B, o școală în spate, care să te ajute? Este foarte importantă și educația, atât în afara terenului, cât și în teren. La fel cum fizicul se antrenează în teren și creierul trebuie antrenat, pentru a se dezvolta. Plus că acest aspect îți oferă și inteligență în teren de a lua decizii mult mai rapid și mai ușor, în anumite situații.
Articol scris de Vlad MĂ‚CICĂ‚ȘAN