FC Academica Clinceni este una dintre cele mai în formă echipe din campionatul Ligii 2. Gruparea ilfoveană a înscris 12 goluri în ultimele trei meciuri, pauza de care a beneficiat în urmă cu aproape trei săptămâni, atunci când a stat și nu a jucat în etapa intermediară, dovedindu-se benefică pentru jucătorii lui Laszlo Balint. Ultimele două meciuri de pe teren propriu au fost câștigate la scoruri rar întâlnite, 5-1 cu Brăila și 6-1 cu Buzăul. În deplasarea efectuată în acest interval, la Călărași, Clinceniul a fost aproape să obțină o nouă victorie, însă Dunărea a egalat pe final, scor 1-1. Aceste ultime trei jocuri au avut un numitor comun pentru ilfoveni: mijlocașul Alexandru Neagu. Transferat în vară, fostul jucător al celor de la SCM Argeș Pitești a înscris de fiecare dată în aceste ultimele partide.
Alexandru Neagu este în acest moment unul dintre cei mai în formă jucători ai Academicii Clinceni, iar oficialii clubului ilfovean au decis să-l facă și mai cunoscut, făcându-i o prezentare pe pagina oficială de Facebook a echipei. Materialul în care mijlocașul este erou principal este intitulat: „Alex Neagu, stângaciul care marchează cu dreptul și cu capul” și vi-l redăm în întregime mai jos.
„Mijlocașul blond al Clinceniului are două legături celebre cu trecutul, e conectat cu 5 goluri la prezent și scrutează viitorul, pe care și-l vede în prima ligă
Prima legătură cu trecutul e numele. Alexandru Neagu. Idolul Giuleștiului, marcatorul primului gol românesc la Guadalajara, atacantul de vis al anilor șaptezeci, stins prematur în 2010. Numai că spre de deosebire de părul pana corbului și de ochii ca murele ai lui nea Sandu, Alex e blond-șaten și are privirea de culoarea cerului senin.
A doua legătură cu trecutul e data nașterii. 26 ianuarie, ca a lui Ceaușescu. „Da, știu, mă mai tachinează lumea, dar e o simplă coincidență”, spune Alex, care vorbește cursiv și politicos.
Născut în 1993. Junior la FC Argeș, fiu de fotbalist, tatăl său, care vine la toate meciurile de la Clinceni și are locul său bine stabilit în tribună, a jucat la Dacia Pitești cu peste două decenii în urmă.
La 16 ani, Alex a lăsat totul în urmă și a plecat în Spania, la Real Murcia. Acolo și-a definitivat junioratul, acolo și-a terminat liceul, acolo a învățat spaniola. „Au fost doi ani de extraordinară experiență, în alt sistem și în altă mentalitate”, se confesează Alex.
A revenit apoi în țară, la Pandurii, cu Grigoraș antrenor. „Am prins doar vreo 8 meciuri, era greu să intri într-o linie de mijloc cu Pintilii, Nistor sau Maxim”. Pandurii l-au împrumutat la UTA, unde s-a accidentat, a stat mai multe luni. A mers apoi la Valcea și din vară e jucătorul Clinceniului. Adus de Bogdan Apostu, care-l știa de la Târgu Jiu.
– Alex, 5 goluri în 9 meciuri. Ești marcator de profesie, sau e întâmplare?
– Îmi place să dau gol, deși nu e o cerință obligatorie a postului meu. Apar la finalizare, îmi place poarta adversă.
– Un stângaci care înscrie cu capul (contra Buzăului) și cu dreptul (în partida cu Brăila)…
– Sunt stângaci, dar am și un picior drept acceptabil. Nu e de „urcat în tramvai”, cum se spune… Iar cu capul, am fost acolo, la acea fază din meciul cu Buzăul. De fapt, eu aș fi stat pe respingere, la 16 m, dar antrenorul m-a trimis mai în față.
– Pe ce post te simți cel mai bine?
– Acum joc mijlocaș central, dar mă descurc și în spatele vârfului. Îmi place nu doar să dau pase, ci să am eu însumi ocazii.
– Cliceniul e o stație intermediară sau vrei să ajungi mai sus?
– Sigur că îmi doresc să ajung în prima ligă, unde am mai fost. La 22 de ani, cred că nu e târziu, deși am pierdut ceva timp cu acea accidentare, care m-a dat înapoi. Dar, venind la Clinceni, am găsit un mediu excelent, un antrenor, Gyuszi Balint, care m-a ajutat foarte mult, oferindu-mi nu numai sfaturi, ci și încredere în forțele mele. Suntem un colectiv nou, dar după doar trei-patru luni, putem să spunem că suntem deja un colectiv unit.
– Cum ești în afara terenului?
– Nimic deosebit. Locuiesc cu părinții, sunt student la Educație Fizică și Sport, anul II, la Pitești. La Clinceni stau la cantonament, e important să mă odihnesc și să fiu cu ceilalți colegi.”
Foto: Alexandru RAITA