Memorialul „Cornel Negoescu”, la care cele patru echipe participante: Unirea Slobozia, CSM Râmnicu Sărat, CSM Focșani și Gloria Buzău au primit cupe, diplome și fanioane cu poza regretatului atacant a fost un prilej de întâlnire și pentru foștii jucători ai grupării din Crâng.
După terminarea turneului, alături de alți invitați, inclusiv prefectul județului, Gabi Baltă, un înfocat susținător al echipei buzoiene, foștii fotbaliști au mers la un select restaurant. Acolo unde, la o friptură și un șpriț, au depănat tot felul de amintiri legate de Cornel Negoescu (1950-1999), iar pe fețele tuturor se putea citi tristețea că fostul lor coleg de echipă nu mai era printre ei, dar și o rază de bucurie fiindcă s-au reîntâlnit. Printre cei prezenți s-au numărat Dan Tulpan, Titi Mircea, Costică Stan, Gheorghe Tănase, Costică Roșca, Tase Lăptoiu, Liviu Andriesei, Sandu Ionescu (Cocoșatul), Gheorghe Dobre (Moșul), Mitică Marcu, Marin Toma (Dulap) și Mitică Ghizdeanu (Pepenoaica) acesta din urmă fiind eroul acel memorabil gol marcat în meciul din deplasare cu UTA disputat în Divizia A (ediția 1978-1979) care a trimis echipa arădeană în B.
,,Evident că momentul fost unul emoționant și cu sufletul plin de amintiri și regrete că el nu se mai află printre noi. Totodată este și o bucurie că ne-am reîntâlnit cu mare plăcere noi cei din generația lui Cornel Negoescu. Acesta a fost o emblemă a Gloriei Buzău mai ales că s-a dovodit decisiv și în meciul cu Galațiul când a marcat unicul gol și astfel echipa npoastră promova în prima Divizie. Cornel era un tip modest, munncitor și un bun coleg. A plecat de jos de la țară, a făcut o facultate și a reușit să își întemeieze o familie frumoasă însă din păcate atât el cât și soția lui s-au dus prematur, unul după altul. Vreau să vă spun că în finalul vieții, practic, Cornel s-a autodistrus.”, a spus Dan Tulpan.
,,Cornel a fost un băiat corect și un fotbalist foarte bun iar ca antrenor a crescut copii care au ajuns apoi să să joace în eșalonul superior. La acest eveniment m-au încercat în primul rând regretele că Negoescu nu mai este printre noi dar au existat și niște sentimente de bucurie deoarece m-am reîntâlnit cu foștii colegi de echipă Tulpan a știut întotdeauna să ne adune pentru a depăna amintiri legate de momentele petrecute împreună și sigur că ne-am dori mai multe întâlniri. Îmi pare rău însă pentru cei care nu au venit”, a declarat Marin Toma.
,,Din punctul meu de vedere, Cornel Negoescu a fost cel mai exponențial fotbalist din toată istoria clubului Gloria. Fotbalistic, adică din teren a participat la toate promovările echipei, iar la prima a fost decisiv înscriind singurul gol al partidei cu CSU Galați. Cornel a fost un om cu un caracter deosebit, echilibrat, inteligent și o coloană vertebrală cum rar mai găsești în vremurilea astea. Eram prieteni foarte buni. De fapt ne aveam ca frații și împreună am mers în calitate de antrenori la CSM Râmnicu Sărat apoi la Metalul iar în final la Gloria Buzău pe care am dus-o aproape de promovare în anii 90. Primul sentiment care m-a încercat acum a fost unul de regret că nu mai este printre noi și a plecat la o vârstă foarte fragedă și parcă, nedrept. Deasemenea, am simțit și o bucurie că datorită lui ne-am mai întâlnit și noi, foștii jucători ai Gloriei și am rememorat momentele petrecute împreună cu regretatul Cornel Negoescu pe care, bineînțeles, nu avem cum să-l uităm.” a încheiat Gheorghe Dobre.
În cadrul Memorialului ,,Cornel Negoescu” s-au disputat două partide: Gloria Buzău – CSM Unirea Slobozia 1-5 și CSM Râmnicu Sărat – CSM Focșani 1-0.
Articol și foto de Adi SOARE