„Bihorul a venit cu 30.000 de lei la mine!”

Căpitanul Aninei la acel meci, Viorel Șchiopu, dezvăluie
tentativa de corupție a clubului condus de Romică Pașcu. Viorel
Șchiopu, antrenorul Minerului Anina de azi, a fost, în acel celebru
meci, căpitanul echipei-gazdă. Își amintește evenimentele de acum
29 de ani de parcă s-ar fi petrecut ieri: „Arbitrii au
venit chitiți să ne facă, ce să mai! Mițaru n-a greșit, dar
ceilalți doi au făcut-o lată. Crăciunescu ne-a dat om afară în
minutul 10, apoi, recunosc, l-am înjurat non-stop până la faza
golului pe care ni l-a anulat, prin minutul optzeci și ceva. Nici
vorbă de ofsaid, a fost un șut de la mare distanță! Abia atunci,
după alte injurii, m-a dat afară și ne-a lăsat în nouă oameni. Era
1-1 la momentul acela și așa s-a și terminat. Sunt sigur că
bihorenii «au luat» arbitrii, pentru că au încercat să aranjeze cu
noi și n-a mers. În săptămâna premergătoare meciului a venit un
conducător de la ei la mine – nu Pașcu, altul! – și mi-a oferit
30.000 de lei să ne dăm la o parte. Am refuzat eu, or fi refuzat și
alții și atunci or fi dat la arbitri. La noi nu mergea cu
trântitul, că ne omorau minerii. Ei știau una și bună, că trebuie
să dăm gol. Păi ce, mergea cu pase laterale sau înapoi? Niciodată!
Ne fluierau și ne huiduiau de nu ne vedeam. Numai înainte, ca la
mină!”.

Băieții buni ieșeau pe poartă, băieții răi, pe la depozitul de
dinamită

Antonio Feneșin abia venise de două luni la Anina, ca inginer
stagiar, după ce absolvise facultatea la Cluj. „Am fost
printre spectatorii acelei partide. Sincer, eu n-am intrat pe
teren, dar recunosc că am fost tentat s-o fac pentru a-i trage și
eu una arbitrului! I-a scos cu greu Miliția, pe sus, pe la
depozitul de dinamită. Așa era la Anina, cine era băiat bun și
corect, ieșea pe poartă, frumos, cine era rău, era scos pe la
depozit! Mi-aduc aminte că, imediat ce s-a fluierat finalul, l-am
văzut pe conducătorul celor de la Oradea, Horia Cozma, fugind la
deal cu câțiva băieți de-ai noștri după el. Adevărul e că lumea era
nervoasă încă de la început, pentru că brigada venise abia în ziua
meciului, deși până atunci toată lumea venea cu o seară
înainte”.

Alexandru Goga – ironia sorții, acum este polițist în Anina! – s-a
numărat și el printre cei care au fost prezenți la acel joc.
„Eu veneam de la Bozovici la fiecare meci, eram
suporter. La meciul ăla am stat la gard, l-am văzut din picioare.
Spre final, tot stadionul era la gard, lumea fierbea! Când s-a
fluierat finalul, cred că vreo sută de oameni s-au repezit pe
teren”. Inginerul Feneșin intervine din nou, cu umor: „La gard
stăteau de regulă suporterii adevărați, ăia dedicați total. Câți
scuipați își luau jucătorii adverși când ieșea mingea în aut și
veneau să bată…!”.

„Eu i-am băgat sula în fund!”

ProSport l-a găsit la Anina și pe unul dintre „vârfurile de lance”
ale atacului dezlănțuit asupra lui Ion Crăciunescu, pe numele său
Badea Petcu. Acum un bătrânel simpatic, pensionar, povestește
dezinvolt: „Aveam la mine o sulă și încă de la pauză
i-am spus lui Crăciunescu: «Ai grijă, că toată ți-o bag în fund
dacă mai fluieri strâmb!». Eram la gard și, după fluierul de final,
împreună cu alții, am năvălit pe teren. L-am prins pe la centru și
l-am înțepat de două ori cu sula aia într-o bucă. Noi îl urmăream,
el fugea și striga: «Nu mă omorâți, am doi copii acasă!». L-au
băgat milițienii și soldații într-o poartă, dar m-am dus prin spate
și l-am mai înțepat de câteva ori. La un moment dat, locotenentul
care îl apăra a rămas agățat cu piciorul în plasă și atunci lumea
i-a luat iar la pumni și picioare pe arbitri. La câteva zile după
aia a venit o comisie guvernamentală de la București, care a stat
pe aici vreo două săptămâni ca să ancheteze. M-au chemat și pe
mine, le-am spus că am intrat pe teren, dar de dat n-am dat. Dacă
recunoșteam, îmi pierdeam și locul de muncă și cine știe dacă nu mă
și legau!”.

Trenul cu cărbune trecea pe lângă teren!

La 29 de ani distanță, câte ceva, dar nu multe și nu neapărat în
bine, s-a mai schimbat la vechiul stadion din Anina. Printre
schimbări, vestiarele jucătorilor, atât gazde, cât și oaspeți, sunt
acum la aproximativ 100 de metri de teren, într-o clădire care
aduce mai degrabă a canton CFR. De aici și până la teren se merge
printr-un tunel, luminat de mai multe felinare. Chiar dacă tunelul
iese direct la teren, pe vremea lui Ceaușescu circula pe aici
trenul care căra cărbunele scos din mină. După ce ieșea din tunel,
trenul ocolea arena prin spatele unei porți, la o distanță de
aproximativ 20 de metri!

„Un oficial al gazdelor
m-a luat de păr înaintea meciului și m-a înjurat: «Unde Dumnezeii
mă-tii ați dormit azi-noapte, mă, nenorocitule?!». Noi rămăsesem la
Orșova, că mai dormisem o dată la Anina și erau condiții
mizerabile”, Ion Crăciunescu, fost
arbitru

„Nici nu vă închipuiți
ce era acolo pe vremuri! Ce teroare! Păi, n-ați văzut și terenul
unde e? Ca să ajungi pe dealul ăla, mergi pe lângă
prăpastie!”, Ion Crăciunescu, fost
arbitru

„Mi-aduc aminte că, la
un moment dat, s-a culcat peste mine unul dintre băieții ăia, ca să
mă apere cu corpul lui. Dacă nu era el, nu știu dacă mai scăpam cu
viața”, Ion Crăciunescu, arbitrul bătut de
spectatori la meciul Anina – Bihor, din noiembrie 1980

7 etape de
suspendare a terenului propriu a primit Minerul Anina după acel
meci cu FC Bihor. La finele campionatului respectiv, 1980-1981, a
retrogradat în Divizia C

5.000 de lei era
salariul mediu lunar al unui fotbalist de la Anina angajat la mină.
La banii aceștia se adăugau 320 de lei primă de victorie, plus câte
100 de lei de gol marcat

Articol scris de Ioan Viorel