Baronul Francisc Neuman – „Se poate povesti, dar nu se poate înțelege”! Amintiri despre creatorul UTA-ei și legenda arădeană – III

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 17 Feb. 2013, 11:28 Actualizat: 17 Feb. 2013, 11:41 Special

Ajungem la al treilea episod al emoționantului serial al amintirilor despre începuturile UTA-ei, serial povestit de profesorul Dionisie Piros. E timpul pentru evocări și reluări din primele două campionate câștigate de Arad.

– ITA a fost cea mai bună echipă a primelor două campionate de după război, ambele încheiate în triumf. Începem cu primul?
– Suntem, în anul 1946, când a pornit din nou la noi în țară campionatul național Divizia A, cu patru echipe din București și zece din provincie. UTA a avut deja o echipă puternică, în prima etapă s-a deplasat la Oradea unde a câștigat cu 5-1 și toată lumea, inclusiv bucureștenii, spuneau că a fost o mare senzație. Petschovsky a înscris două goluri, iar celelalte le-au marcat Bonyhadi, Băcuț și Toth III. A urmat apoi meciul inaugural pe stadionul UTA, când la Arad a venit Ciocanul, cealaltă favorită a campionatului, antrenată de faimosul Guttmann Bela, fost coechipier la MTK Budapesta cu Opata, antrenorul ITA-ei. Amândoi fuseseră internaționali  ai Ungariei, și-au dat mâna, s-au îmbrățișat și au făcut un gest așa în genul să vedem cine câștigă! A fost un meci foarte spectaculos, cu un număr record de 12,000 de spectatori, prima dată când s-au vândut bilete „la negru”, la triplu preț. Foarte multă lume n-a reușit să intre pe stadion. Prima repriză s-a încheiat 0-0, după un joc echilibrat, apoi ITA a pus stăpânire pe tot și a învins cu 1-0 prin gol marcat cu capul de Petschovsky. ITA câștiga campionatul de toamnă net, dar, surprinzător, Opata și-a dat demisia, cum am povestit mai devreme. Venise Blum, și el coleg cu Opata la MTK, dar stilul său liber n-a adus rezultatele dorite, ITA a început să piardă, a venit un 2-5 cu Carmen la București. Blum nu dorea să-și schimbe sistemul, și-a dat demisia și a venit Gustav Juhasz, din Oradea, pentru ultimele etape. Cu el, ITA și-a revenit, a câștigat campionatul la 11 puncte diferență, marcând 94 de goluri.

– Urmează sezonul 1947-1948, un nou succes.
– Venise și Zoltan Farmati în echipă și, cu toate că s-a mers cam în aceeași compoziție, alte două echipe – CFR Timișoara și CFR București – se întăriseră, așa că s-a dus o luptă mult mai dârză. La sfârșitul sezonului de toamnă, ITA era doar pe locul al treilea, cu CFR Timișoara pe primul loc. Una din cauzele acestui semieșec a fost și suspendarea lui Petschovsky. Am mai amintit că era mai impulsiv… La un moment dat, a intrat în conflict cu cineva din conducere, s-a certat, a strigat, astfel că s-a ajuns la o suspendare pe 3 luni.

– Dar publicul nu-l cerea în teren?
– Nu! Și e interesant, pentru că se știa de treaba aceasta. Așa era și concepția atunci, publicul era disciplinat. Astăzi, suporterii ar fi protestat. Deși se vedea că echipa suferea fără Petschovsky și, într-un fel, conducerea s-a autopedepsit, totuși publicul doar a luat la cunoștință decizia și nu a protestat.

– A ratat, deci, sezonul de toamnă.
– A revenit în primăvara lui 1948, iar echipa a început să meargă din ce în ce mai bine, excepțional. Au venit câteva rezultate extraordinare, 12-0 cu Jiul sau 8-2 cu Mediașul. ITA a învins și CFR la Timișoara într-un meci cheie, iar pe 24 aprilie, la București se juca pe Giulești meci decisiv cu ceferiștii. Eu câștigasem campionatul de juniori al Aradului la tenis de masă – jucam și pong pong în paralel cu tenis de câmp – și eram acolo în București pentru finală. Am mers la acel meci, am stat în „Potcoava” din Giulești, de unde vedeam foarte bine desfășurarea jocului. La CFR  a apărat Justin, care între timp plecase de la Arad, iar în poarta arădeană era Marki. A fost cel mai fantastic meci al ITA-ei de până atunci! Lumea a fost încântată de jocul prestat. Gazeta Sporturilor a și scris că a fost cel mai fenomenal joc făcut de arădeni. Bonyhadi a marcat 4 goluri, toate la firul ierbii. Știa că lui Justin nu-i plăceau asemenea șuturi, portarul era foarte înalt, și după fiecare gol îi făcea un semn Vezi, tinere, ți-am marcat din nou la colțul stâng, acolo unde am și vrut! Al cincilea gol a fost marcat de Petschovsky și, cu aceasta, soarta campionatului s-a decis. ITA a revenit pe primul loc și a câștigat întrecerea cu 5 puncte avans. S-au marcat 129 de goluri, dintre care Bonyhadi marcase 49. Dacă era Gheata de Aur, el era pe locul 2 în Europa, pentru că pe primul loc era faimosul Puskas din Ungaria, care înscrisese de 50 de ori.

– Triumful a fost desăvârșit de câștigarea Cupei României
– ITA, în finala Cupei, s-a duelat tot cu CFR Timișoara, marea rivală din acel an. La București a avut loc meciul, timișorenii au condus după prima repriză cu 2-1, dar ITA a forțat și mai bine câștigând până la urmă cu 3-2. Cu aceasta ITA a realizat dubla, până atunci doar Ripensia Timișoara mai reușise așa ceva, în campionatul 1935-1936. ITA a fost, astfel, prima autoare de event după război.

FOTO ITA 1947-1948

Sus, de la stânga la dreapta: Kovacs, Toth III, Dumitrescu, Petschovsky, Băcuț I, Mercea, Tudose, Nicșa.

Jos: Lorant, Marki, Pall.

VA URMA

Sursa: Sport Arad

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 17 Feb. 2013, 11:28 Actualizat: 17 Feb. 2013, 11:41 Special
Pe aceeași temă