Invitat al emisiunii „Repriza de sport”, de la Radio Joy Fm România, Adrian Mihalcea a atins câteva aspecte interesante în premieră, de când e antrenorul „Bătrânei Doamne”. Fostul atacant al lui Dinamo a recunoscut că este destul de strict, dar – poate – nu la cotele „secundului” său, Gheorghe Mihali. Cel poreclit „Țăranul”, de foștii săi colegi de la Dinamo în momentul în care a venit în Capitală de la Dunărea Călărași, îl are mentor pe Cornel Dinu și nu are decât un singur obiectiv la Arad, promovarea. Dar iată ceea ce a avut de spus Mihalcea, preluat de Sport Arad:
…despre relația cu jucătorii: „Fiindcă nu sunt profesor, ci am doar studii fotbalistice, le-am spus elevilor mei să mi se adreseze cu Mister. E un termen generalist, dar nu văd altul mai potrivit, având în vedere că, pe de-o parte, sunt încă destul de tânăr, dar, pe de alta, trebuie să existe o linie de respect între noi. Le-am spus de la bun început că, având un țel comun, trebuie să fim sută la sută conectați la ceea ce avem de făcut. Nu ne trișăm unii pe alții, ci trebuie să fim corecți. Vreau să jucăm un fotbal plăcut și eficient, nu să ne jucăm la Arad. Obiectivul este promovarea, altul nu există”.
…despre secundul Gheorghe Mihali: „Într-adevăr, e puțin mai exigent, dar nu genul de persoană în fața căreia stai cu capul în pământ. În general, generația noastră de la Dinamo a fost învățată cu disciplina, aceasta este necesară pentru performanță. Dar, repet, atât eu, cât și Mihali și celelalte ajutoare ale mele, știm să ne facem și plăcuți în fața jucătorilor, atâta timp cât ei muncesc și nu confundă prietenia cu meseria”.
…despre metode de lucru: „Nu o să intru în detalii, tot ceea ce pot spune este că vrem să înlocuim pregătirea fizică atletică prin foarte multe jocuri. În fotbalul modern, capacitatea de efort crește mai eficient prin astfel de metode”.
…despre lista disponibilizaților: „Pe ea s-au aflat fotbaliști pe care îi cunoșteam și eu destul de bine, și, împreună cu conducerea clubului, am luat decizia să ne despărțim de ei. Dar, ultima decizie a fost a mea”.
…despre achiziții: „Am adus jucători importanți, cu experiența primei ligi, plus cei doi macedonieni. La Căucă am renunțat fiindcă am realizat că nu se încadrează în ceea ce ne dorim noi și i-am dat posibilitatea să-și găsească din timp o altă echipă. Din acest moment, mai cautăm un portar și doi jucători de câmp”.
…despre juniori: „Aradul are o pepinieră extraordinară din acest punct de vedere, școala UTA-ei e renumită din acest punct de vedere. Avem destule talente și jucători noi la antrenamente (n.r. – într-adevăr, pe lângă Mara, Stahl, Burlă, Tănase, Jorza, Costin, Covaci și Dinculescu, de ieri au ajuns la prima echipă și Iuga, Vasiu, Toma și Prună), pot apărea surprize în noul sezon. Întotdeauna am avut curaj să debutez jucători foarte tineri pe la echipele pe care le-am antrenat. La Slobozia, de 16 ani, la Călărași, chiar de 15…”.
…despre testele fizice de pe „Gloria” ce au dat peste cap programul atleților: „E sută la sută vina mea. Aveam nevoie despre o suprafață propice și distanțe exacte pentru testele fizice susținute, îmi pare rău că ne-am suprapus pe programul copiilor de la atletism. Îmi cer scuze, promit că nu se va mai întâmpla. A fost prima și ultima oară când am deranjat atleții”.
…despre experiențele din cariera sa de jucător: „Fără îndoială, perioada de la Dinamo a fost cea mai bună din cariera mea. Aici, l-am întâlnit pe domnul Cornel Dinu, care a fost un exemplu pentru noi toți, atât ca antrenor, cât și ca om. Avea și are o calitate umană încredibilă. Ne-a ajutat în toate, inclusiv la încadrarea noastră în societate. La fel de adevărat este că la Dinamo am dat peste niște jucători și colegi foarte buni, precum Contra, Hîldan – Dumenezu să-l odihnească! – Tararache, Florin Petre și alții și, împreună, am format un grup foarte unit. În Italia (n.r. – la Genoa și Verona), am realizat ce înseamnă fotbalul profesionist, ce înseamnă responsabilitatea în acest sport. Fără îndoială, cea mai grea perioadă am petrecut-o în Correa de Sud (n.r. – la Chunnam Dragons). Am stat doar șase luni, dar am rămas marcat de rigiditatea lor, de regulile militare. Stăteam și trei ore la un antrenament, era o formă de subjugare a fotbalistului”.
Text și foto: Sport Arad