O deplasare a Chindiei văzută în direct la tv s-a mai consumat doar în urmă cu un deceniu și jumătate, când echipa evolua în Liga I. Adică divizia A pe atunci, iar singura similitudine față de garnitura din 2011 vine de pe banca tehnică, unde îl regăsim, poate mai calm, mult mai calm decât în 1996, pe Silviu Dumitrescu. Pentru noua Chindia, interesul se manifestă aproape exclusiv pe teren propriu, unde e lume multă, presă cât cuprinde, chiar și galerie, mică și anemică, dar totuși prezentă.
În Liga a II-a, în 2011, jurnaliștii văd meciurile în cartier, cu părinții jucătorilor, dar si cu ofițerul de presă (!!!), lăsat acasă de conducere. O televiziune nu emite – nu încă – deci nu are de ce să își trimită oamenii, la alta un colonel în rezervă – actualmente mare boss de stație locală – a interzis total singura dâmbovițeană de Liga a II-a, și tot așa… Un meci al Chindiei urmărit într-o dugheană de cartier din micro IV are farmecul lui.
Indiferent cu ce rezultat se încheie. „Dau o ladă de bere dacă batem. Nu îmi fac probleme, pun 1 contra 5”, e optimist tatăl unuia dintre cei mai promițători tineri ai Târgoviștei. Și Chindia începe bine la Vâlcea, pe un teren plin de amintiri pentru Perianu, Dobre sau, de ce nu, Costel Pană – acum doar telespectator, în trecut tehnician la Vâlcea, sau mai recent artizan al promovării Târgoviștei în Liga a II-a. Curg berile în micuțul bar de cartier, mai ceva decât ocaziile la cele două porți. Și optimism cât încape. „Azi facem 11 puncte, batem Bihorul sâmbătă și ne ducem sus”, vorbesc oamenii, chiar cunoscători, dar evident subiectivi. Unul e Lică, fost șef de galerie la CS, acum vreo trei decenii, altul e șofer pe autocar, știe pe dinafară lotul Petrolului, cealaltă echipă a Târgoviștei, activă în Liga a IV-a. Carnariu e Cârnariu, Mladen are accent pe ultima silabă, dar pentru microbiștii din cartier nu contează vorbele de la tv. Importante sunt imaginile și bineînțeles șansele oaspeților.
Verdeș, după jumătate de oră, semnează prima și cea mai importantă ocazie a Chindiei din primul mitan. Paradoxal, după odihnă Chindia se retrage, ocaziile apar dincolo, la poarta lui Perianu, un fost vâlcean. „E bine și un egal”, murmură galeria din bar.
Planuri stricate de concetățenii președintelui Crăciunescu: Gogoșoiu înscrie (66) cu un șut plasat, în plină dominare a gazdelor. Finalul e al Chindiei, cu mari speranțe într-o jumătate de ocazie: Șerban (90).
În micro IV, la 140 de kilometri de tristețea jucătorilor, fanii fac chetă pentru beri și planuri pentru sâmbătă, când lângă Turn vine FC Bihor. „Ne strângem cu steaguri și goarne, echipa are nevoie de noi”. Sunt oameni trecuți bine de prima tinerețe, dar dornici de fotbal la Târgoviște. Și de rezultate.
Articol scris de Ionuț Marin