O mare speranță a fotbalului timișorean a „stins lumina” pe „Dan Păltinișanu”! Finala Cupei României, faza județeană, ultimul meci oficial pe bătrânul stadion

• Nimic nu e întâmplător în viață și de ce ar sta lucrurile altfel în fotbal, în definitiv?
• Chiar în ziua în care Ministrul Dezvoltării Regionale a vizitat Stadionul „Dan Păltinișanu” și a promis o arenă nouă, de aceeași capacitate, în aceeași locație, pe cel mai mare stadion din vestul țării s-a jucat ultimul meci din istoria sa.
• Este vorba de finala Cupei României, faza județeană Timiș, meci adjudecat de Avântul Periam la scorul de 3-2 cu Dudeștii Noi.
• Ca un făcut, după minutul 85, la meciul la care au asistat 300 de spectatori, nocturna stadionului a cedat, într-o întâmplare de o mare încărcătură simbolică și emoțională pentru un stadion care se va stinge uitat, în regresul vizibil al fotbalului timișorean, dar care, ironic, se pregătește de un mare concert.
• Cel mai bun jucător al finalei a fost declarat Răzvan Trandu, o fostă speranță a fotbalului timișorean, care a renunțat poate prea ușor și repede la fotbalul profesionist.
• Deși nu au declarat oficial nimic, autoritățile județene nu mai doresc să lase echipele să joace din august pe cel mai mare stadion din oraș, așa că, dacă se vor ține de promisiune, meciul dintre CSC Dudeștii Noi și Avântul Periam a fost ultimul desfășurat pe „Dan Păltinișanu”, arenă fondată în 1963.

Finala Cupei României, faza județeană Timiș, a fost o confruntare între echipele de pe locurile 3 și 4 din Liga a 4-a Timiș, campionat din care mai sunt de jucat trei etape. Echipa de pe podium, Dudeștii Noi, a deschis scorul din minutul 4, după ce Claudiu Sturdza l-a faultat pe Sebastian Lobonea în careu, iar Răzvan Plopeanu a marcat de la punctul cu var. În minutul 26, Avântul Periam a marcat însă după un corner și a restabilit egalitate după reușita cu capul marcată de Ionuț Ologu.

În repriza secundă, Rareș Blaga i-a adus pe cei din Periam în avantaj, pentru ca din minutul 74, lucrurile să devină clare. Răzvan Trandu, la un moment cel mai bun pasator al Ligii 1 în sezonul 2013-2014, pe când juca la ACS Poli, a marcat pentru 1-3. În ultimele minute ale meciului, nocturna s-a stins singură pe „Marele oval”, iar, pe teren, a mai venit un gol în prelungiri. Domenic Turbureanu a redus diferența pentru Dudești, dar nu a mai fost timp pentru egalare.

CSC Dudeștii Noi: Burtic – Firuț, Lutsch, Bud, Palade, Lobonea, Danci, Plopeanu, Slabu, Damian, Hurdea. Au mai intrat: Almășan, Nichitean, Toroni.

Avântul Periam: Ulmet – Filip, Artimon, Bobu, Sturdza, Mînecan, Dobra, Blaga, Ologu, Sîrbu, Trandu. Au mai intrat: Ciobănică, C. Radu.

Omul meciului, Răzvan Trandu. A vrut să se lase de fotbal, dar nu a putut definitiv

Trofeul de omul meciului l-a primit Răzvan Trandu (28 de ani), mijlocaș de creație trecut și pe ACS Poli. Fotbalistul a decis să se lase de fotbal când Rapidul a intrat în faliment, iar el a pierdut un număr important de salarii neplătite. Până la urmă, a revenit în fotbal, la nivel amator.

„A fost un meci foarte greu. Am început de la 1-0 în primele cinci minute. Am continuat să credem în noi și să ne practicăm jocul pe care ni l-am propus. Am reușit să egalăm, după aceea am ajuns merita în avantaj. Nu m-am gândit să fiu omul meciului. Primul gând a fost să câștigăm Cupa pentru acești oameni care au venit din Periam și mă bucur că am reușit să-i facem fericiți. Sunt prieten foarte bun cu Mînecan. El a mers acolo după ce a plecat de la Ripensia și mi-a zis dacă nu vreau să merg acolo, să jucăm de plăcere. Fiind prieteni, am mers și asta a fost istoria. Am jucat și la Dudeștii Noi, de unde am plecat în vară la Periam. Voi continua la Periam, pentru că suntem un grup frumos și asta e cel mai important la nivelul acesta. Din fericire, microbul mi-a rămas în sânge și nu am reușit să mă las de tot de fotbal. La acest nivel, este numai de plăcere”, a declarat Răzvan Trandu.

La un moment dat lăudat inclusiv de Marian Iancu, cel care înainte să fie încarcerat mai comenta evoluția celor de la ACS Poli, club care a preluat juniorii vechii Poli, Trandu a spus că nu s-ar fi așteptat niciodată să joace el ultimul meci de pe „Dan Păltinișanu”.

„Nu mă așteptăm, mai ales două echipe atât de mici să joace ultimul meci pe acest stadion cu o asemenea istorie. Dar ne bucurăm că am scris ultima foaie de istorie din viața acestui stadion”, a precizat Trandu.

Valentin Miculescu: cu Aradul pe spate, dar cu Poli în inimă

Tot în seria de coincindențe e faptul că antrenorul învinsei din Dudești este Valentin Miculescu, fost jucător la Poli. Fiul său, David, e acum jucător la UTA, iar, la finala Cupei, Vali a purtat un tricou cu „Arad” pe spate.

„Am fost supărați, pentru că așa trebuie să și fii dacă pierzi o finală. Îmi pare rău că după primele zece minute în care am pus presiune pe ei, exact cum ne-am dorit să începem, am avut o cădere inexplicabilă, prin care i-am lăsat să  ne preseze în careu în jumătatea noastră. Și am ieșit prin niște mingi lungi… Nu am înțeles care a fost ideea, de ce am trecut de la jocul pe care îl avem etapă de etapă, încercând să punem mingea joc, e prima dată când văd echipa mea jucând jumătate de oră așa haotic. Am revenit în repriza a doua și consider că după ocaziile din repriza a doua, putea să fie un rezultate de egalitate și să mergem mai departe în prelungiri. Așa pățesc la fiecare etapă. O dată trebuie să greșesc și adversarii amrchează. La prima șansă ne-am dat autogol, apoi pasă de gol. Într-o finală cu două autogoluri nu ai cum să câștigi o finală. Am avut tricou cu Arad. Acesta l-an nimerit. L-am primit cadou, de la juniori, de la turneele pe care le facem Arad”, a declarat Miculescu senior.

Tehnicianul și-a adus aminte cu drag de clipele petrecute la Poli, pe stadionul alb-violet. „Era frumos să se stingă cu un meci al echipei Poli Timișoara în prima ligă. Mi-am dorit și eu să intru pe final, măcar un minut, să joc, am și fost trecut pe foaie. Din păcate, nu am mai reușit să intru. La ce joc am făcut și cum am fost conduși, nu-și mai avea rostul. Mă bucur pentru echipa mea că au reușit să joace pe „Dan Păltinișanu”. Nu știu dacă vor mai avea ocazia, în proporție mare, nu cred că va mai juca vreunul pe așa un stadion. Sincer, nu pot să spun că-mi pare rău, atâta timp cât va fi făcut unul nou. Sper să fie cât mai repede, nu ca și în alte părți, unde se așteaptă de ani de zile. Se pare că în partea aceasta de țară merge mai greu, ajung mai greu bani de la București, e drumul mai lung. Eu am foarte multe amintiri plăcute de pe acest stadion. Eu am fost la Poli într-o perioadă în care nu a fost totul roz. A fost foarte greu. Am fost toți timișoreni și am încercat și am și reușit să menținem echipa în Liga a II-a, spre deosebire de alții care au venit doar când echipa promova sau când au fost bani și condiții foarte bune. Un meci a rămas special pentru mine, cel cu Chimica Târnăveni, când am câștigat cu 2-1, eu jucând fundaș central. Am marcat ambele goluri. Ne-am salvat de la retrogradare prin victoria aceea. Au venit maximum 500 de spectatori, pe o ploaie torențială, când nimeni nu mai credea în noi”, a precizat Miculescu.

Printre amintirile depănate, Vali Miculescu a spus și adevăruri pe care conducători de cluburi din Timișoara refuză să se le înțeleagă. „Nu era nimeni de partea noastră, probabil ca și acum, cu ACS-ul. Niciodată nu am înțeles și nu o să înțeleg de ce nu se poate face o echipă a Timișoarei, nu o să înțeleg de ce ACS Recaș, care este din Banat, nu poate să fie Poli. Nu înțeleg de ce AEK București sau Rocarul au putut să fie Poli și nu o să înțeleg niciodată de ce oameni din oraș nu ajung la un numitor comun, cu o singură echipă. Am ajuns într-o situație în care putea să râdă toată țara de noi, să retrogradăm cu trei echipe în Liga a III-a. Eram de mirul lumii, poate intram și în istorie, pe lângă faptul că se închide stadionul”, a mai spus fostul fotbalist.

Diskoteka Festival deja se instalează pe stadion

De menționat că la finala Cupei pe județ, în spatele unei porți deja trona scheletul scenei principale de la Diskoteka Festival. Evenimentul organizat similar anul trecut la Cluj va avea loc timp de trei zile la Timișoara, între 31 mai și 2 iunie. Invitate sunt trupe legendare ale muzicii Disco, precum Booney M sau Modern Talking.

De altfel, teoretic, stadionul se va demola cel mai devreme în toamnă și în vară s-ar mai putea juca pe el. Concertul însă va deteriora, cel mai probabil, serios gazonul.

Articol scris de Anda DELIU