Foarte trist!

Asociația Județeană de Fotbal s-a umplut de foști utiști, după
necesara victorie politică a lui Dorel Cura la ultimele alegeri.
Necesară, pentru că altfel un sistem comunist pur nu avea cum să
fie pulverizat și chiar era timpul. Însă, decizia de-a rade
dormitoarele copiilor și juniorilor utiști, pentru a face loc
noului sediu al AJF Arad este cu atât mai dureroasă, cu cât este
acceptată de numele grele ale clubului UTA. E foarte dureros ca
oameni precum Cura, Domide, Vaczi sau Biro să accepte cu atâta
nonșalanță ca UTA să piardă 24 de locuri de cazare, special
amenajate pentru ca juniorii aduși din județ sau din cele limitrofe
să poată fi găzduiți.

De-a lungul anilor, conducerea utistă a Asociației Județene de
Fotbal a avut ocazia să lucreze pentru UTA. Și nu ocazional, ci
de-a lungul unor ani. Ani grei, complicați, crânceni. S-au zbătut
și au cerșit, pentru că UTA nu avea o susținere financiară
corespunzătoare și au avut nefericita șansă de-a simți pe propria
piele ce înseamnă umilința. Umilința de-a fi refuzat, de-a ți se
închide uși în nas, de-a fi mințit, alungat. Cura, Domide, Biro sau
Vaczi știu foarte bine câtă nevoie are UTA de locuri de cazare
pentru copiii și juniori. Cu toții s-au lovit de o asemenea
problemă, când au muncit pentru UTA, cu toții au încercat să o
rezolve cumva, fiecare a pus o cărămidă acolo, deasupra sediului
clubului, unde s-au amenajat dormitoare, pentru ca Centrul să poată
aduce tineri din județ ori din orașele vecine, pentru ca aria de
selecție să fie mai mare, pentru ca clubul să nu fie obligat să se
bazeze numai pe copiii din municipiu dornici să învețe
fotbal.

Înțeleg că în baza unor presiuni politice, ajefiștii trebuie să
părăsească actualul sediu, care urmează să fie repartizat în
funcție de interesele partidului. În schimb, nu pricep de ce nu s-a
luat în calcul, pentru noul sediu, spațiul generos de sub tribuna I
a stadionului Francisc Neuman, spațiu util și nefolosit. Și nu
reușesc să înțeleg cum de marii utiști care acum conduc AJF Arad au
fost de acord ca Centrul de Copii și Juniori al Bătrânei Doamne să
rămână fără dormitoare, doar pentru ca dumnealor să aibă scaune sub
fund. Foarte trist!

articol scris de Sebastian
Șiclovan