Meci de pus în ramă

Pe arena Clujana a fost ieri sărbătoare, iar spectatorii s-au
simțit ca într-o călătorie în timp. S-au întors cu 90 de ani în
urmă și s-au gândit la fostele glorii, care au clădit istoria
Universității.

Jucătorii „șepcilor roșii” păreau catapultați dintr-o altă epocă.
Una mult mai liniștită, plină de boemie, în care fotbalul era doar
un mod de relaxare. Fotbaliștii au purtat copii identice ale
primelor echipamente îmbrăcate de Aurel Guga, Crâsnic II sau Tripa
pe 16 mai 1920. În locul lor au apărut Ungurușan, Machado sau
Szilagyi. Aveau însă ceva în comun. Emblema mare cu „U” cusută pe
tricouri. Printre spectatorii prezenți la tribuna oficialã s-au
aflat Remus Cîmpeanu, cãpitanul echipei care în 1965 câștiga Cupa
României, Nicolae Szoboslay, singurul supraviețuitor al echipei „U”
din perioada bejeniei la Sibiu. Și pentru ca povestea să pară și
mai reală, meciul s-a terminat cu același scor ca în 1920, 3-1.

După întâlnirea tinerilor a urmat o partidă între fostele glorii
ale Universității. Pe de o parte Szolomajer, Cr. Dulca, R. Sabo, C.
Olariu, A. Mureșan, V. Stan, Vidican, Matei, R. Sabo, Olaru, Mariș,
Bãnceu, Ormenișan, în timp ce în cealaltă jumătate de teren i-am
zărit pe Ciucur, T. Poraczky, I. Maja, C. Sălăgean, D. Sima,
Stîncel, Răduță, M. Popescu, Ilie Lazăr, S. Vădana, I. Ciocan, Adi
Trușcă.

După meci, cu toții au ciocnit o cupă de șampanie în cinstea
clubului care i-a făcut celebri. La mulți ani
„U”!

articol scris de Florea
NICOARĂ‚ și Vlad MĂ‚CICĂ‚ȘAN