Multă lume prezentă la meciul de ieri dintre echipa din Domnești (în verde deschis) și Viscofil (alb-albastru), contând pentru prima rundă a play-off-ului de desemnare a campioanei Ilfovului, nu își punea problema câștigătoarei înainte de fluierul de start. Fiind echipa cu cel mai bun atac în timpul sezonului regulat, unde a marcat 145 de goluri, dar și bazându-se pe numele grele din echipă, formația din Domnești a crezut că meciul va fi o formalitate.
Echipa din Popești-Leordeni a fost mult mai organizată în joc și și-a dorit mult mai mult să câștige, deși a pornit cu șansa a doua. Tripleta ofensivă a Viscofilului le-a făcut mari probleme experimentaților Irinel Voicu și Șoltuz, ambii cu multe jocuri în eșaloanele superioare, în timp ce la poarta cealaltă, Păștin și Nica nu au reușit să iasă în evidență. Ambii goalkeeperi au prins o zi bună, cu un plus mare pentru portarul Viscofilului, Aurel Ionescu, un veteran al celui de-al doilea eșalon.
Domneștiul a simțit din plin lipsa unui om de creație la mijloc, în condițiile în care bosniacul Keca a fost într-o formă slabă. De altfel, fostul jucător al Stelei, acum în vârstă de 31 de ani, pare departe de forma care l-a consacrat în România. La Domnești a ajuns să joace mijlocaș central, probabil de creație, deși în cele 65 de minute în care a fost pe teren nu a creat mai nimic. În schimb, la Viscofil, George Tudor a fost omul care a dirijat perfect acțiunile echipei sale, acesta fiind probabil și motivul pentru care cei de la Viscofil au reușit să se impună în cele din urmă.
Marin Dună, aflat în postura de antrenor al grupării din Domnești, a schimbat la pauză, când l-a trecut pe Marian Alexandru din banda stângă în centru și efectele s-au simțit imediat. Din păcate, nici Păștin și nici Nica nu au demonstrat că ei sunt cei care au contribuit în timpul sezonului la zestrea de 145 de goluri a verzilor. După ce au supraviețuit iureșului din debutul celei de-a doua reprize, în special datorită paradelor lui Aurel Ionescu, alb-albaștrii din Popești-Leordeni au prins curaj și au început să atace poarta lui Fulga.
Cei mai periculoși oameni ai lor și în repriza a doua au fost cei doi Alexandru, Valentin (doar 18 ani!) și Ștefan. Înalt, subțirel, tehnic și cu o bună viteză, Valentin promite să ajungă un mare jucător, dacă se va ține de treabă și nu ar fi exclus ca în scurt timp să îl vedem prin Liga a II-a sau chiar mai sus. Lovitura de grație a venit în minutul 79, atunci când Ștefan Alexandru a înțepat pe lângă portarul Fulga, aducând un nesperat avantaj pe tabelă pentru echipa sa.
Ce a urmat a fost lesne de înțeles, cu echipa lui Dună aruncându-se în atac spre poarta lui Ionescu, în timp ce Viscofilul s-a mulțumit să își apere fragilul avantaj. Minutele de prelungire au însemnat o ploaie de centrări în careul alb-albaștrilor, respinse cu brio de defensiva Viscofilului. Fluierul final al centralului Drăgănescu, care s-a achitat onorabil de sarcina de a conduce acest meci, a adus nori întunecați în tabăra Domneștiului, jucătorii și staff-ul tehnic plecând abătuți la vestiare.
Cu salarii mai mult decât generoase pentru Liga a IV-a, cei de la Domnești se îndreaptă spre un faliment fotbalistic, deoarece ratarea titlului de campioană ar însemna pierderea unui an de muncă și, mai mult ca sigur, dispariția majorității vedetelor de la echipă.
Â
Articol scris de Mihai Andrieș