„Sunt în UK de aproximativ două luni și am învățat prima regulă de aici. Cuvântul, prima regulă nescrisă de aici. Am reușit să ajung și la stadionul din Barnsley și la un antrenament de liga 7. Stafful de 5 persoane, antrenament în nocturnă, lot de 24, 42 de meciuri pe an fără cupe”, a scris pe pagina sa de Facebook, acum o săptămână, Adrian Matei. Analistul pe care îl vedeați săptămânal la Sport.ro lucrează acum ca „picker” într-un depozit din Barnsley, Anglia. Dezamăgit de fotbalul din România, Matei încearcă la 47 de ani să-și construiască o altă viață în Marea Britanie.
„Cine crezi că e picker și dă produsele la împachetare mai departe? De necrezut, dar adevărat! Adrian Matei, fost jucător la echipele mari din București și prezentator Sport.ro”, este mesajul primit recent pe adresa de Facebook ProSport. Informația a venit de la un român angajat într-un depozit din Barnsley.
Cu doar cinci luni în urmă, în studioul Sport.ro, cu un calm incredibil, Adrian Matei făcea o analiză tăioasă a situației de la Steaua, în ciuda faptului că finanțatorul George Becali era în direct prin telefon și încerca să-l ironizeze. „Dacă lăsați lotul ăsta, o să vedem dacă treceți și de turul ăsta preliminar”, i-a spus Matei într-o frază profetică. Steaua a trecut cu chiu, cu vai de Trencin, însă a ratat participarea atât în grupele Champions League, cât și în Europa League.
Acum, Matei încearcă să antreneze în Anglia, însă intrarea e dificilă. Înainte de a ajunge la o echipă, are nevoie să muncească pentru a se întreține în Barnsley. Aventura în care a pornit la aproape 50 de ani e plină de greutăți, dar cu atât mai curajoasă și demnă de respect.
Picker în depozitul Asos: 240 de lire pe săptămână
Orășelul minier de 70.000 de locuitori din inima Angliei nu este unul strălucitor. În afara unei echipe de fotbal care a câștigat Cupa Angliei acum 103 ani și a jucat în Premier League în urmă cu 17 ani, Barnsley mai este cunoscut ca locul în care au studiat muzica membrii trupei Arctic Monkeys. În ultimii ani, orașul a devenit un paradis pentru emigranții din estul Europei dornici să înceapă o viață nouă în Occident. În Barnley, funcționează depozitul companiei Asos, cel mai mare retailer online britanic de produse de fashion și înfrumusețare.
Având ca target în special tinerii adulți, Asos comercializează peste 850 de branduri recunoscute, precum și propria sa linie de produse. Veniturile pentru anul fiscal încheiat la 31 august 2015 s-au ridicat la 1,119 miliarde de dolari.
Pe site-ul Asos, există o descriere a depozitului central: „Are mărimea a șase terenuri de fotbal, e uriaș. Fiecare dintre produsele noastre sosește aici, este verificat, selecționat și împachetat înainte de a pleca la destinație pe cale aeriană, navală sau terestră”. În acest depozit, alături de alți 3.000 de muncitori, lucrează și Adrian Matei.
Citește continuarea mai jos.
Depozitul Asos din Barnsley are o suprafață cât șase terenuri de fotbal
Adrian Matei, în timpul emisiunii în care l-a contrat dur pe George Becali
Jobul său este de „picker”. Merge cu un cărucior și culege din rafturi diferite produse, de la încălțăminte, ceasuri și până la bijuterii, pe care le dă mai departe spre împachetare. Matei pune produsele într-o lădiță aferentă comenzii, apoi scanează mai departe: locație, produs, comandă. Ulterior, produsele sunt expediate în 240 de țări de pe glob.
Potrivit propriei postări de pe Facebook, Matei a ajuns în Anglia la începutul lunii octombrie. Românii din depozitul de la Barnsley susțin că a început să muncească în noiembrie. Salariul mediu ca picker la Asos este de 8-9 lire sterline pe oră, adică 50-56 de lei. În funcție de numărul de ore lucrate, venitul care se plătește săptămânal poate ajunge până aproape de 400 de lire sterline.
Ca fotbalist, Adrian Matei nu a câștigat sumele care se vehiculează în fotbalul actual, însă a avut un salariu mai mare decât cel al unui român de rând. Pe vremea când juca la Steaua, între 1996 și 1999, salariile anuale în club erau de 10-15.000 de dolari. Fotbaliștii își completau veniturile cu primele din calificările în grupele Champions League sau în fazele superioare din Cupa UEFA, prime de multe ori mai mari decât salariul.
Valeriu Răchită, Adrian Matei și Laurențiu Reghecampf, în cantonamentul Stelei, la finele anilor 90
Narcis Răducan și Adrian Matei, pe vremea când evoluau la FC Național
SALARII MEDII ANUALE ÎN UK
Sursa: Oficiul pentru Statistici Naționale din Marea Britanie
Condiții groaznice: „Ești tratat ca un animal”
Matei lucrează în tură de zi, de la 7 dimineața la 15, și, potrivit colegilor săi români, câștigă săptămânal 240 de lire sterline net. Asta înseamnă un salariu lunar de 960 de lire, echivalentul a 6.000 de lei. În România, asta înseamnă de peste 3 ori salariul mediu net pe economie. În Anglia, 11.520 de lire pe an reprezintă mai puțin de jumătate din salariul mediu, cotat la 26.500 de lire sterline. „Unde m-am dus să muncesc, am câștigat 80 de milioane până acum pe lună”, spune Matei pentru ProSport, contrazicând spusele colegilor săi români.
Pe lângă salariul mic, nici condițiile de muncă nu sunt grozave. Pe site-ul Indeed.com, foștii angajați din depozitul Asos descriu jobul de picker. Condițiile, spun ei, sunt groaznice. Din sute de review-uri, extrem de puține au mai mult de două stele din cinci. Un fost picker, un student de 19 ani, a lucrat doi ani la Barnsley:
„Acest loc este pur și simplu un hazard în privința sănătății, stresului și durerilor. Ești stresat pentru că ți-e frică să nu fi dat afară din cauza unei zile libere pe care ți-o iei din motive medicale sau ești stresat pentru că jobul este pur și simplu ridicol de imposibil. Spune adio vieții tale personale și pregătește-te pentru neprevăzutele mesaje de genul „trebuie să muncești 2-4 ore suplimentare mâine „on flex”. „Flex”, apropo, înseamnă să muncești fără plată, dar pare OK pentru că urmează să fii plătit în viitor. Totuși, pregătește-te să muncești cam 40 de ore suplimentare pe durata verii și să aștepți plata până în februarie”
Un alt picker scrie: „Cel mai prost job pe care l-am avut în cei 24 de ani de muncă și am avut unele chiar rele, credeți-mă. Nu e de mirare că ei caută tot timpul personal. Stai mereu în picioare, mergând. Închipuiți-vă să mergi rapid pe un teren de fotbal timp de 7 ore, împingând un cărucior. Ai o pauză de 45 de minute, dar până stai la coadă la mâncare îți mai rămân vreo 10 minute de pauză. Și plătesc doar primele 15 minute ale pauzei, cealaltă jumătate de oră nu e plătită. Joia te pun să mănânci de prânz la 10 dimineața. Cine ia prânzul la ora aia? Vor 150% de la tine pentru un salariu minuscul. Au respect zero chiar și pentru cei angajați permanent”.
Citește continuarea mai jos.
Adrian Matei, al patrulea rapidist intrat pe teren la finala Cupei României cu Petrolul din 1995
Adrian Matei intră prin alunecare la Ovidiu Sabău, într-un derby Rapid – Steaua. Ilie Dumitrescu se uită
A treia descriere e și mai sumbră: „Nu credeți review-urile bune. Sunt clar scrise de cei de la agenția de recrutare. Asos este cel mai rău loc în care am lucrat. Ești tratat ca un animal. Ți se impun baremuri de picker pe care nu le poți îndeplini decât dacă fugi. Liderii de echipă sunt înnebuniți după putere și te tratează ca pe un gunoi. Mesele de la cantină sunt la suprapreț”.
SALARII ANUALE DIN MAREA BRITANIE
Adrian Matei îndură condițiile acestea pentru că visează să lucreze în fotbalul englez. Spune, însă, că e „foarte bine” în Marea Britanie. „Ce să faci în România? Am niște nepoți aici, sunt de vreo trei-patru luni și am venit la ei în vizită. Ca să poți să muncești în Anglia, ai nevoie de un număr social de înregistrare. Până vine ăla, decât să stau degeaba, mai bine lucrez undeva”, spune el pentru ProSport.
În ziua în care a fost contactat de jurnaliștii din țară, fostul analist Sport.ro urma să discute cu patronul unei echipe de liga a șasea. „Vreau să rămân în fotbal. E greu să rămân aici, n-ai șanse mari, dar important e să fii „in”, cum zice englezul. Mă întâlnesc cu patronul unei echipe din liga a șasea și mă duc să văd care e treaba. La liga a șasea aici se câștigă mai bine ca la Liga 1 ca antrenor. Dacă nu reușesc să intru în sistemul de fotbal, în ianuarie mă întorc în România”.
După ce și-a încheiat cariera de jucător, Matei a antrenat la Minerul Lupeni, apoi, în 2006, și-a deschis un restaurant, „Mju”, în centrul capitalei. Afacerea nu a fost una de succes. După divorțul de soția sa, fostul fotbalist a devenit analist media. Pentru prezențele în studioul Sport.ro, câștiga între 100 și 200 de lei pe emisiune. În paralel, a continuat să antreneze, trecând pe la ACS Berceni, Arieșul Turda și Metaloglobus, cluburi din ligile inferioare.
La Barnsley, în liga a treia, contractele de jucători se învârt între 4.000 și 8.000 de lire sterline pe săptămână. Drepturile TV se ridică în ligile inferioare la 100 de milioane de lire
Adrian Matei
Marea lui durere: antrenorii fără pile nu au oportunități
În toate intervențiile sale TV, Matei vorbea despre lipsa oportunităților de care se lovesc antrenorii fără relații de prietenie sau de rudenie în fotbalul românesc. În septembrie 2014, fostul analist Sport.ro comenta numirea lui Răducioiu ca antrenor federal: „Numirile la echipele naționale de juniori se fac pe pile. Îmi cer scuze dacă greșesc, dar în situația asta e și Răducioiu. Eu antrenez la Arieșul Turda, în Liga a 3-a, și sunt neînvins din martie, iar alții ajung direct la echipele naționale fără să fi antrenat pe undeva, să fi demonstrat în vreun loc că știu meserie”.
Stan Collymore și Adrian Matei, reîntâlnire între analiști TV, foști adversari în Steaua – Aston Villa
Adrian Matei și fosta sa soție, în 2002, pe când fotbalistul juca la FC Național
Povestea lui Matei, antrenorul plecat în căutarea unei vieți mai bune în Anglia, nu este singulară. În octombrie, ProSport a scris despre cazul lui Răzvan Gorea, fotbalistul de 23 de ani de la Ceahlăul, care s-a suit într-un autocar de Londra cu un bilet cumpărat din bani împrumutați. Disperat de faptul că nu și-a primit salariul timp de 6 luni, fundașul central care a jucat 12 meciuri în prima ligă s-a angajat într-un depozit din Banbury, Oxfordshire. Interviul realizat de Andru Nenciu e o secțiune prin viața și frământările inerente ale unui „muncitor necalificat”, fugit de fotbalul din România.
ProSport: Ce faci mai exact?
Răzvan Gorea: Vin niște cutii pe bandă și eu le ridic și trebuie să le pun pe rafturi. Aș minți dacă ți-aș spune că spre finalul zilei nu mă uit din 5 în 5 minute la ceas să văd cât a mai rămas până să plec acasă. E o chestie fizică. Recunosc. Nu-mi place. Alții joacă fotbal, dar n-am ce să fac! Sunt conștient că trebuie să stau foarte bine și din punct de vedere mental. Știi cât de mult te uzează doar ideea că te-ai apucat să joci fotbal, ai debutat în Liga 1, iar destinul m-a adus acum pe aici…
Se spune că ziua salariului te face de multe ori să mergi mai departe. Te motivează salariul?
Mă motivează, mă descurc. Doar am plecat dintr-un loc de unde ajunsesem să nu mai am un ban să ies cu prietena la un suc.
Și cam cât câștigi acum?
1.200 – 1.300 de lire sterline. Pe acolo…
Dar bănuiesc că plătești mult pe chirie. Jumătate?
Mmmh, mai puțin.
Aș vrea să te întreb ceva. Te-a întrebat vreun coleg ce făceai înainte să ajungi în depozit?
Îți dai seama că am ajuns și la momentul ăsta. Parcă mi-a înfipt cineva un burghiu în piept! Ce să le zic!? Să mă eschivez? Le-am spus franc. Am fost fotbalist de prim eșalon în România. Adică încă sunt, pentru că sper să devin cât mai repede jucător liber de contract și să îmi găsesc echipă să evoluez în România.
Și cum au reacționat noii tăi colegi?
Au făcut ochii cât cepele și mi-au zis: „Băi, dar ce cauți tu pe aici!? Te-ai rătăcit? Live your dreams! Fuck work!”. N-am mai avut contra-replică, îți dai seama. Mi-am găsit puterea să schițez un zâmbet și am dat din cap aprobator. „Yes, yes, yes”. Sunt băieți săritori, cu inițiativă. Bulgari, polonezi… Mi-au zis că poate îmi găsesc vreo echipă prin Liga 50-a cu bucătari să mai fac și eu un pic de mișcare.
Articol scris de Costin ȘTUCAN