Cu Daniel Bălan, despre viața la celălalt capăt al pământului

În condițiile în care își practică meseria de fotbalist la celălalt capăt al pământului, la formația de liga a doua rusă SKA Energyia, din orașul Khabarovsk, aflat la o distanță de 10.000 de kilometri de țara noastră, Daniel Bălan savurează din plin zilele de vacanță petrecute alături de cei dragi, acasă, la Suceava. Ajuns la vârsta de 32 de ani, fostul apărător al Stelei și al naționalei de tineret crede că mai are un cuvânt de spus în fotbal, drept pentru care, pentru a se menține în formă, se antrenează zilnic, de unul singur, pe stadionul Areni.

Daniel, cum a fost anul 2011 pentru tine?
A fost bun din punct de vedere profesional. Sunt jucător de bază la echipa mea de club, acolo unde mă simt apreciat și am avut norocul să fiu ferit de accidentări grave.

Ai aproape doi ani de când evoluezi la Khabarovsk, te-ai acomodat cu stilul de viață din Extremul Orient?
Să știți că modul de viață de acolo nu este cu mult diferit față de al nostru. Pe mine mă omoară însă dorul de casă și drumul cu avioanele, pentru că datorită distanțelor uriașe dintre orașe, deplasările la meciuri le facem numai pe calea aerului. Este foarte obositor, mai ales că există și diferențe de fus orar importante de la o locație la alta, chiar și de șase ore.

De climă văd că nu spui nimic, cred că e foarte frig acolo, mai ales iarna.
Da, cel mai frig este în luna ianuarie, când temperaturile scad până în apropierea valorii de minus 40 de grade, la fel de bine cum, în luna iulie, am prins călduri de plus 37-38 de grade. Spre norocul meu, în lunile decembrie, ianuarie și februarie campionatul este întrerupt și n-am apucat să mă confrunt cu gerul siberian. Campionatul se va relua abia pe 28 martie, iar toată pregătirea de iarnă din intersezon o efectuăm de fiecare dată în țări cu climă caldă, precum Turcia, Cipru, Israel sau sudul Chinei.

Khabarovsk este un oraș destul de mare, cu 600.000 de locuitori. Mai trăiește vreun alt român acolo, în afară de tine?
Chiar vorbeam recent cu soția mea, că în doi ani de zile n-am văzut nici țipenie de român. O singură dată, trecând pe lângă o terasă, am auzit acordurile unei melodii cântate de Nicolae Guță și am rămas surprins la maxim.

Cum e viața pentru un român, singur între atâția ruși?
Să știți că înainte de merge acolo și eu aveam păreri preconcepute despre poporul rus. Vă rog să mă credeți că oamenii de acolo sunt tare de treabă, politicoși și prietenoși din cale-afară. De aceea, că sunt cu ei, mă consideră unul de-al lor.

Dar care-i percepția lor despre România, ce știu ei despre țara noastră?
Toată lumea a auzit despre Dracula și Transilvania, la fel cum nu este iubitor al fotbalului care să nu laude naționala României și pe jucătorii care au participat la Campionatul Mondial din 1994, din SUA. Spre exemplu, magazionerul de la club este mare fan Belodedici.

Spectatorii vin în număr mare la meciuri?
Avem o medie de 7.000 de spectatori la fiecare joc de campionat. Sunt foarte atașați de echipa locală și o încurajează la fel, indiferent de rezultat. La un moment, dat am pierdut un meci cu scorul de 5-0 pe teren propriu și nu au făcut un capăt de țară din asta.

Care-i sportul numărul 1 în Khabarovsk?
Fără doar și poate hocheiul pe gheață. Acum e o adevărată isterie acolo legată de acest sport. Echipa locală, Amur, este pe primul loc în Superliga rusă, așa încât patinoarul ultramodern din Khabarovsk este mereu arhiplin. Fiecare meci de campionat se joacă cu casa închisă, biletele se epuizează chiar și cu o lună înainte de disputarea partidei respective. Obișnuiesc să merg și eu la meciuri de fiecare dată când am ocazia, pentru că spectacolul de pe gheață și atmosfera din tribune sunt cu adevărat incredibile.

În afara prezenței la meciurile de hochei, cum îți petreci restul timpului liber?
Îmi place foarte mult să mă plimb pe faleza amenajată pe malul râului Amur, care străbate orașul. Este o zonă superbă, cu restaurante pe apă, magazine, insulițe, vaporașe de agrement și parc de distracție. Poate cea mai mare parte timpul liber mi-o petrec pe internet, în contact cu cei de acasă.

Cu fotbaliștii români care evoluează în Rusia ții în vreun fel legătura?
Mai vorbesc la telefon din când în când cu portarul Emanuel Dolha care activează tot în liga secundă, la Fakel Voronezh, dar și cu Dan Petrescu și Gigel Bucur, de la Kuban Krasnodar.

Apropo de Dan Petrescu, cum sunt percepute în Rusia performanțele obține de acesta în meseria de antrenor?
Dan Petrescu este la ora actuală poate cel mai bine cotat antrenor din Rusia. Este foarte apreciat pentru munca pe care o desfășoară la Krasnodar și toată lumea vorbește numai la superlativ despre el. În mod cert, în maxim un an de zile va ajunge la o echipă mare din Rusia.

În încheiere, hai să vorbim puțin și despre planurile tale de viitor.
Sunt într-o formă fizică excelentă și simt că aș mai putea juca fără probleme încă 3-4 ani. Mai am contract încă șase luni cu Energyia și mă cam bate gândul să mă întorc în România. Am deja șase ani de când evoluez în afara țării și m-am cam săturat de viața printre străini, departe de familie și cei dragi. După ce îmi voi agăța ghetele în cui, intenționez să-mi încerc norocul în meseria de antrenor.

Articol scris de Gabriel Toderașcu