A dezvăluit că a jucat în blaturi și acum pătimește pentru asta! Postolache, renegat în România

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 19 Jun. 2013, 14:16 Actualizat: 20 Jun. 2013, 11:56 Special
A dezvăluit că a jucat în blaturi și acum pătimește pentru asta!  Postolache, renegat în România

*Fotbalistul de 29 de ani a evoluat în Liga I pentru Sportul Studențesc, Rapid și Voința Sibiu

Marius, cum a decurs cariera ta după ce, în septembrie 2012, ai recunoscut că ai fost nevoit să joci în meciuri aranjate pentru pariuri?
Lucrurile au luat o turnură neașteptată. Am câștigat memoriul cu cei de la Voința Sibiu, iar oamenii de acolo au fost obligați să îmi plătească restanțele financiare, cele pe care domnul Hămbășan – probabil mai slab la matematică – nu le recunoștea. Apoi am încercat să îmi găsesc o echipă… primeam însă tot felul de răspunsuri hilare pentru ca, într-un final, să îmi spună cineva că nu am fost luat pentru că am ieșit în public și am vorbit despre meciuri aranjate. Ei se pretau, probabil, la lucruri de genul ăsta și s-au temut. Au evitat să își aducă la echipă un om pe care ei îl consideră jucător-problemă… adică un fotbalist corect. Dacă ai observat, în fotbalul nostru se pune mare preț pe jucătorii de caracter. Peste tot! Dar, într-un limbaj mai simplist, ce înseamnă asta? Să ai personalitate în teren și apoi să fii mut. Dacă taci, ești apreciat și ai mai mult de câștigat…

Cum a fost pentru tine perioada din toamna trecută în care au ieșit la suprafață meciurile trucate jucate de Voința Sibiu în Antalya?
Când am ajuns la Sibiu toată lumea se purta frumos cu mine, toți îmi zâmbeau. Când am fost pus în situația de a-mi cere drepturile financiare toți au început să mă privească altfel… Nu știu pe ce jucaseră ei până atunci, poate pe banane, dar când mi-am cerut banii oamenii s-au schimbat radical. La fotbal zici că e mafie, pe cuvântul meu!

Dar…
(întrerupe reporterul) Am o singură nelămurire: eu, ca fotbalist, dacă nu mi-am primit salariul de cinci luni și îmi cer drepturile în cel mai frumos mod posibil – că am nevoie de bani pentru chirie, pentru mâncare – și reacția lor e una violentă, ei cum sunt? Tot vorbesc acești oameni de personalitate, de caracter, dar ei, care calcă în picioare viitorul unui fotbalist, ce fel de oameni sunt?

„FRF mi-a închis telefonul în nas”

După mărturia ta, Federația a anunțat că va deschide o anchetă pentru a cerceta aceste meciuri. Ai fost contactat de către ofițerul de integritate al FRF în acea perioadă?
M-a sunat și s-a prezentat în așa fel încât nu știam cu cine stau de vorbă. Și nu e ca și cum despre lucrurile astea poți sta de vorbă cu oricine, cu vecinul de la bloc. M-a întrebat, în mare, ce s-a întâmplat și dacă e adevărat ceea ce am spus. I-am zis că, din moment ce am declarat acele lucruri, atunci îmi asum întreaga responsabilitate. Răspunsul lui a fost «Aaaa, bine…». Și mi-a închis telefonul. Nici măcar nu mi-a zis «La revedere». Asta a fost tot.

Cu câte echipe ai fost în discuții după ce ai terminat cu Voința Sibiu?
Cu cinci echipe, iar cele mai avansate negocieri, dacă pot să spun așa, le-am purtat cu Timișoara. Am ajuns să vorbesc cu cel mai important om din club, doar că, încă o dată, am avut parte de o surpriză neplăcută. Vali Velcea, antrenorul de la Poli, a avut o discuție cu fostul meu antrenor de la Sibiu, Alex Pelici – probabil că or fi fost colegi de bancă în timpul liceului… și, din nou, a fost aplicată acea lege a tăcerii.

În acel amical cu Cracovia, tu ai ieșit de pe teren fără voia lui Pelici…
Mi-aș dori să îl întâlnesc pe Alex Pelici și să îl întreb niște lucruri. Probabil că, dacă aș fi tăcut din gură, m-ar fi luat cu el la CSM Râmnicu Vâlcea, acolo unde s-a dus să antreneze. Probabil că ar fi spus despre mine că sunt un băiat extraordinar, nu? Asta se traduce în felul următor: nu mai contează valoarea, nu mai contează absolut nimic. Contează doar să poată anumiți oameni să măture cu tine pe jos. Uite, îți dau un exemplu: eu vreau să plec de la o echipă la care sunt neplătit de șase luni. Conducătorii vin și îmi spun: «Renunță la patru salarii și pleci». Eu fac asta în speranța că îmi va fi bine la noua echipă, dar și acolo pățesc la fel. Până la urmă, pentru ce mai joc fotbal?

„Dacă mai stau pe bară, mă mai pot numi fotbalist?”

Cum ai reușit să reziști psihic în această perioadă de inactivitate?
Nu m-au măcinat atât de mult toate problemele, am încercat să nu mă consum foarte mult. Pe mine mă interesează să ajung la o echipă, să fiu liniștit. Iar de deranjat, mă deranjează duplicitatea oamenilor. Atât. Acum nu se mai pune preț pe valoare, mă repet. Îți dau un exemplu simplu: un impresar vorbește cu cineva pentru mine și la un moment dat, în timpul discuției, îi spune: «Am un jucător bun, polivalent, are 29 de ani…». Și aici se termină discuția. Dacă îi spunea că îl are pe unul de 18 ani care nu știe să țină două «duble» îl lua, că așa sunt vremurile acum. Când eram eu tânăr trebuiau să joace bătrânii. Acum e invers.

Ce planuri ai în viitorul apropiat?
Păi, dacă mai stau un an fără echipă nu mă mai pot considera fotbalist, nu? Și în situația asta aș putea să îmi adun niște foști colegi și să fac o echipă la care să fiu antrenor. Să nu ne mai mirăm că vedem oameni care au puțin peste 30 de ani sau chiar 30 și antrenează. Asta este situația. E o variantă pe care o iau serios în calcul… dacă mai stau un an pe bară, ce pot să fac? Dar dacă mă apuc de antrenorat, îmi propun să nu fiu mai slab decât unii dintre antrenorii pe care i-am avut.

Crezi că ușile fotbalului românesc sunt închise pentru tine în acest moment?
Nu știu dacă sunt închise, nu cred. Pentru că în aceeași situație cu mine se mai află și alți foști colegi ai mei de la Sibiu. Dar ca idee: eu, Ciprian Străuț și Caius Lungu – el doar în primă fază – nu am ajuns la Timișoara pentru că s-a spus despre noi că făceam prostii la Sibiu, cu blaturi. Despre Caius se știe că e un tip foarte credincios, cu Biserica, Străuț nu avea nicio treabă cu așa ceva și nici eu…. Probabil Caius a reușit să semneze cu Timișoara pentru că el e tânăr, e din zonă…Eu poate o să plec în Ungaria sau Austria… Nu știu dacă oamenii sunt altfel în altă țară, dar măcar acolo nu aș înțelege ce spun și aș fi mai fericit așa.

Sârbii au făcut la fel cu Pejovic
Situația lui Marius Postolache nu este unică în fotbalul est-european. Sârbul Dragișa Pejovic (foto) a pățit același lucru, după ce în februarie 2012 a recunoscut că a fost forțat să joace în blaturi. Federația de la Belgrad l-a suspendat și a fost nevoie de intervenția FIFPro ca sancțiunea să fie anulată. Apoi, mijlocașul nu a mai putut să își găsească echipă decât cu o nouă intervenție a FIFPro. După șase luni, sârbul a semnat cu FK Radniki Nova Pazova, formație din eșalonul secund. Reporterii ProSport s-au întâlnit cu Pejovic pe 20 ianuarie 2013 pentru ceea ce avea să fie o mărturie cutremurătoare: „Primesc în continuare telefoane de amenințare. Soția mea a cerut divorțul pentru că nu a mai făcut față stresului, iar toate ușile din fotbal sunt închise pentru mine. Nu regret că am vorbit despre blaturi, sper să fie mai bine pentru alți fotbaliști, dacă pentru mine nu se poate”.

„Monitorizăm situația lui Pițurcă”
Adrian Mititelu a dezvăluit luni că selecționerul Victor Pițurcă (foto) face obiectul unei anchete deschise de FIFA după ce a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare în „Dosarul Valiza”: „Din ce știu eu, au deschis o procedură împotriva lui Pițurcă. Statutul FIFA nu permite asocierea fotbalului cu persoane condamnate pentru corupție”. ProSport a cerut o poziție oficială din partea forului mondial: „Putem să vă informăm că, în acest moment, monitorizăm această situație. Nu putem oferi însă mai multe detalii”.

Nu cred că m-am îngrășat un kilogram în perioada asta de inactivitate. N-am probleme de genul acesta. Mă antrenez cu prietenii, mă mai duc la sintetic, fac mișcare.
Marius Postolache

Noi, fotbaliștii, nu aveam niciun cuvânt de spus. Dacă așa ți se zicea, așa trebuia să se întâmple. Nu puteai să te faci că nu ai auzit
Ștefan Ciobanu, fotbalist român

Foștii colegi mi-au rămas prieteni. Ei sunt în aceeași situație ca mine, înțeleg perfect prin ceea ce trec. Singura diferență e că nu vorbesc. Nu vorbesc pentru că se tem pentru siguranța familiilor lor
Dragișa Pejovic, fotbalist sârb

Sunt lucruri penibile pe care îți este foarte greu să le faci. Dar dacă nu le faci, unde te duci? Nu ai unde. Peste tot e la fel. Așa e obișnuit fotbalistul român, să stea în genunchi pentru câțiva bănuți
Ștefan Ciobanu, fotbalist român

După ce Voința Sibiu a retrogradat în Liga a II-a puteam să plec la U Cluj, unde era Cristi Dulca, fostul meu antrenor. Dar am fost pus iar în situația să renunț la toți banii. Am spus că nu mai pot să repet eroarea asta
Marius Postolache

Probabil că în România există oameni care pun presiune pe fotbaliști ca aceștia să nu vorbească despre meciurile aranjate
Dragișa Pejovic, fotbalist sârb

Articol scris de Costin NEGRARU

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 19 Jun. 2013, 14:16 Actualizat: 20 Jun. 2013, 11:56 Special
Pe aceeași temă