„Putem ajunge din nou la nivelul din anii trecuți!”

Este deja de opt ani la Timișoara! La cei 25 de ani împlâniți pe 5 ianuarie, mureșeanul de 1,94 metri a devenit unul dintre pilonii de rezistență ai Politehnicii Timișoara. A avut un traseu consistent până să devină un om de bază. A fost împrumutat la CFR Timișoara, FCM Reșița, CS Buftea, Gloria Buzău sau Unirea Urziceni, dar de fiecare dată când s-a apelat la el a făcut meciuri memorabile, cu Ajax, Anderlecht sau Steaua. A intrat în inimile fanilor prin golurile marcate contra celor de la UTA. În toamnă, a bifat prestații de excepție în Cupa României, cu Ceahlăul și Steaua, iar spiritul de luptă a făcut ca mass-media să-l considere omul jocului… pierdut cu Gaz Metan, în „sferturile” Cupei României…

– Ai venit în 2004 la Timișoara. Parcă a fost ieri!
– Chiar mă gândeam zilele trecute că sunt deja de opt ani la echipă… Au fost niște ani frumoși, petrecuți la o echipă mare a României! Singurele mele regrete sunt că nu am evoluat mai mult la Poli, fiind de-a lungul timpului împrumutat la o serie de formații. Păcat că nu am putut juca mai mult, dar faptul că am evoluat constant la alte cluburi m-a ajutat să acumulez experiență. Am avut șansa să cresc, chiar dacă am fost la formații ce se luptau pentru salvarea de la retrogradare.

– Alții renunțau după atâtea împrumuturi… Tu ai rămas la Poli. Cum de ai avut forța să o iei mereu de la capăt?
– Tot timpul am crezut în mine! Am avut încredere în capacitatea mea, chiar dacă unii au crezut că voi renunța de tot la Poli. Însă am muncit și am demonstrat că pot juca la această echipă. Este drept, am avut o concurență consistentă de-a lungul anilor. Au fost foarte mulți fundași centrali de valoare. Canu, McKain, apoi cei din generația mea-Luchin sau Scutaru. Cel mai bine m-am înțeles cu Nibombe și Cisovsky, doi jucători de valoare, de la care am avut de învățat și cu care am evoluat contra lui Ajax, Anderlecht, Dinamo Zagreb sau Manchester City…

– Ai pomenit de niște jocuri istorice! Care meci din acești ani ți-a rămas în suflet?
– Este clar că meciul de la Amsterdam, 0-0, a fost cel mai bun. Sper însă să am ocazia ca în curând să fac jocuri și mai bune decât cel cu Ajax! Au fost și alte meciuri de care îmi amintesc cu plăcere. De pildă, „dubla” cu Manchester City, când am evoluat contra unor atacanți de valoare mondială. Au mai fost și jocuri în România de care îmi amintesc cu plăcere. Un 1-1 cu Steaua în Ghencea sau victoria cu 2-0 din Cupa României…

– În toamnă, lumea a rămas surprinsă de capacitatea ta de a evolua ca fundaș lateral. Cum de te-ai adaptat?
– Este un avantaj că pot evolua pe mai multe posturi. Mă bucur că am reușit să dau satisfacție ca și fundaș dreapta, deși nu este postul meu natural. Cum am zis, este un atu pentru un fotbalist că poate juca în mai multe poziții, având astfel șanse să evolueze mai des. În plus, și antrenorul este în câștig fiindcă are mai multe variante de alegere.

– Amintindu-ne de partidele de la Amsterdam sau Manchester, ne întrebăm când vom reveni la forța fotbalistică din acei ani?
– Eu zic că putem ajunge din nou la nivelul din anii trecuți! Dar pentru asta trebuie să muncim cu toții de două ori mai mult. Se petrece acum un schimb de generații, vin din spate jucători tineri care cred că pot face față la Poli. Sunt serioși, dar depinde numai de ei ca prin seriozitate și muncă la antrenamente să crească alături de echipa noastră. Putem face din nou o echipă puternica, alături de jucători experimentați care au rămas, cum ar fi Goga, Axente, Lepmets, Scutaru…

– O serie de jucători din generația ta au făcut saltul la „națională”… Pantilimon, Luchin, Latovlevici, Torje…
– Nu mai am o vârstă fragedă, de aceea cred că este o perioadă propice pentru a face un asemenea salt. Ar fi o onoare pentru mine să îmbrac tricoul echipei naționale. Sunt conștient că depinde numai de mine. Este dificil ca acum să ajung la reprezentativă, din eșalonul secund, dar revenind în Liga I șansele mele ar crește. Nu aș dormi trei zile de emoție și bucurie dacă aș fi convocat la echipa României! Cum am zis, depinde doar mine, de cum mă antrenez și cum joc…

Sursa: poli.tm.ro