„Noi am luat Cupa! Voi?”

Pentru „șepcile roșii” astăzi este zi de sărbătoare. La 90 de
ani de la înființare toți u-iștii se vor lăuda cu trofeele
obținute. Fotbalul ține steagul sus datorită echipei care a
câștigat Cupa României

Când îl privești pe Remus Câmpeanu, vezi în față o mare parte din
istoria modernă a Universității. Un om de legendă pentru fotbalul
clujean, care a fost părtaș și la cea mai mare performanță din
istoria clubului. „U” Cluj s-a mai luptat pentru locurile fruntașe
din Liga I, a mai participat în cupele europene, dar o singură dată
a pus mâna pe un trofeu. Era toamna lui 1965 când „U” a câștigat
Cupa României, după ce a învins în finală cu 2-1 pe Dinamo
Pitești.

„Nici n-am realizat atunci ce performanță
realizasem. Ni s-a părut un lucru firesc. Pentru noi n-a fost o
surpriză, pentru că știam că avem echipă bună”, rememorează cel
care a marcat, alături de Ivansuc, golurile lui „U” din acea
finală. Erau ani în care din fotbal nu se făceau averi, nu erau
atâtea scandaluri, iar performanțele intrau în sfera normalului.
„Eram imprevizibili și toți se temeau de noi. Eram triști când
făceam câte un egal în București. Ne lega boemia studențească și de
aceea aveam susținători în toată țara. Pot spune chiar că eram
profesioniști, adevărați, nu ca acum, când cuvântul s-a
denaturat„, crede Remus Câmpeanu.

Primă cât salariul
unei femei de serviciu

Chiar dacă au realizat cea mai mare performanță din istoria
clubului, fotbaliștii lui „U” au fost recompensați doar cu o masă
din partea fanilor și cu o primă infimă. „Am luat 300 de
lei, în condițiile în care o femeie de serviciu câștiga 250 de lei.
În plus, după meci am fost invitați de un mănunchi de suporteri la
o grădină de vară, în București. A venit multă lume acolo. Eram
fericiți și cu atât, pentru că nu jucam pentru bani”, își amintește
Remus Câmpeanu, care păstrează Cupa acasă. „I-au dat-o la Ivansuc
și el mi-a oferit-o mie. Mi-a spus ține-o la tine să-ți amintești
că ai dat și tu un gol în cariera ta. Ai vrut să centrezi,
nu?„, se amuză Câmpeanu.

Magazionerul, stăpânul
vestiarului

Remus Câmpeanu își amintește că un personaj aparte din acea
perioadă era „Șoni” magazionerul. „El făcea legea în vestiar.
Nimeni nu-și permitea să arunce echipamentul pe jos sau să-l calce
în picioare. Pentru el acele tricouri erau sfinte”, povestește
Câmpeanu, care spune că atașamentul lui „Șoni baci” față de
echipament s-a văzut și în timpul
războiului.

„Când echipa a trebuit să plece în pribegie la
Sibiu, el a îngropat echipamentul pe terenul de zgură. Când
jucătorii s-au întors, i-a pus să sape pentru a și le recupera. A
fost singurul om a cărui slujbă de înmormântare s-a ținut pe
stadion. Un omagiu incredibil, pe care îl merita”,
povestește Câmpeanu.

Echipa din finala
cupei, în viziunea lui Remus Câmpeanu:

Moguț – „Se ruga de antrenor și după
antrenament să-i mai tragă niște șuturi la poartă”

Marcu – „Un student de excepție. A
devenit cadru didactic. Un jucător deosebit. Mi-a cedat mie
banderola, deși el fusese ales de vestiar”

Tr. Georgescu – „Era căpitanul care
s-a bucurat de respectul tuturor. A devenit și el profesor
universitar pentru că învăța foarte bine”

Grăjdeanu – „Avea un suflet uriaș. A
venit de la Rapid, dar era mai u-ist decât un fanatic din
galerie”

R. Câmpeanu – „Eram un jucător și foarte
constant. Nu aveam probleme cu adversarii, indiferent cu cine
jucam”

V. Alexandru – „Avea un joc asemănător cu cel al
lui Gattuso. A devenit unul dintre liderii echipei în scurt timp,
dar avea o viață mai puțin ortodoxă”

M. Neșu – „Era omul kamikadze. Băiatul lui,
Mihăiță Neșu, îl caracterizează perfect ca și devotament. Plutea în
aer și era un excelent pasator”

Szabo – „Avea o viteză ieșită din
comun. A ajuns medic stomatolog și organizează la Baia Mare meciuri
între foști u-iști”

Ivansuc – „Mi-ar trebui două zile să vorbesc
despre el. A fost născut ca să fie sportiv. Era un fenomen. Ribery
îi seamănă ca și stil. La ședința tehnică lui i se spunea doar să
facă ce crede. Era talentat la toate sporturile”

Adam – „Un copil minune. Nu putea fi atras
nici de o bere, nici de o petrecere cu băieții. Era foarte liniștit
și avea un simț al porții incredibil”

Suciu – „Avea o viteză de invidiat și era
foarte imprevizibil. Era cel mai bun recuperator din acea perioadă.
Era primul la glume și la bancuri. A ajuns și el profesor
universitar”

51
de campionate a jucat „U” pe prima scenă, adunând 1286 de puncte,
cu care ocupă locul 6 în clasamentul all-time al Ligii I

328
de meciuri are Remus Câmpeanu în Divizia A, toate în tricoul lui
„U”

„Eram imprevizibili
și toți se temeau de noi. Eram triști când făceam câte un egal în
București.”

„Nici n-am realizat atunci ce performanță realizasem. Pentru noi
n-a fost o surpriză, pentru că știam că avem echipă bună.”

„Secretul nostru era că ne respectam și ne ajutam foarte mult. În
vestiar la noi nu se înjura nici măcar în
glumă.”

(declarații Remus Câmpeanu, fost jucător „U” Cluj)

Articol scris de: Vlad
Măcicășan