Rapid a rămas fără secund. Florin Pârvu pleacă din staff-ul lui Alexa către o destinație exotică: „În România te îmbolnăvești dacă nu ai psihicul tare și ceva rezerve de bani”

Fostul internațional Florin Pârvu a terminat anul 2015 având satisfacția „profesională” a unei poziții fruntașe în Liga a II-a, cu Rapid București, unde a fost secundul lui Dan Alexa. Proaspăt absolvent al „Licenței PRO”, acesta va pleca, mâine, 30 decembrie, din țară, luând decizia de a da curs unei oferte din China, de la gruparea Henan, unde se va ocupa de echipa de tineret a Academiei clubului chinez!

Pârvu nu este „străin” de Henan, acolo unde a jucat în două perioade, 1995-1996 și în 2004, și cu conducătorii căruia a rămas în relații foarte bune. De altfel, acesta este și motivul pentru care i s-a oferit acum șansa de a reveni la echipa din orașul Zhenhzhou.

„Mi-am dorit această experiență, și, în plus, gândul meu este acela de a lucra ca antrenor principal. Sper să mă reacomodez repede cu China, știu că nu-mi va fi ușor, dar aveam nevoie de o astfel de provocare. M-aș bucura ca Rapid să promoveze, iar Petrolul să se salveze de la retrogradare și, sper, ca într-o zi să am șansa să lucrez din nou la aceste echipe”, spune antrenorul înainte de plecarea în China.

Condiția antrenorului la noi

Antrenorul Florin Pârvu a decis „să-și ia lumea în cap”, la propriu, anii petrecuți în țara noastră, muncind pentru a-și face un nume ca antrenor, reprezentând o „limită profesională”. Absolvent de „Licență PRO”, Pârvu s-a trezit față în față cu cruda realitate a fotbalului românesc. Una în care, la nivelul diviziilor B și C, „aduci bani de acasă” și nu numai pentru a încerca să-ți faci meseria, iar condițiile în care profesezi nu au nicio legătură cu profesionismul, cu meseria de antrenor.

„Am trăit câțiva ani care îmi vor marca toată viața, pentru că, după ce termini cariera de jucător, și ai ajuns, pe terenul de fotbal, la un anumit nivel, când vezi cu ce te confrunți apoi, în încercarea de a munci în fotbal, te îmbolnăvești, dacă nu ai psihicul tare și ceva… rezerve de bani. Am trăit, de exemplu, la Conpet, momente incredibile, în care am cărat oala cu ciorbă la Strejnic, pentru a da o masă jucătorilor, lăsați în voia sorții și mințiți. Nu de puține ori le-am dat bani de drum, de multe ori cheltuiam cu fotbaliștii mai mulți bani decât cu propriul copil. Se făcea sâmbătă și, ca să rămână la stadion nu aveau ce mânca și bani de mâncare, ca să plece acasă, le trebuia măcar 50 de ron, așa că nu aveai ce face, trebuia să-i ajuți. La Petrolul am trăit clipe frumoase, profesional, dar am nimerit în mijlocul evenimentelor care au dus clubul unde este acum. Nu credeam că voi ajunge prin tribunale, pe la executori judecătorești, ca să capăt o promisiune de a-mi primi salariul sau o parte din el măcar. În loc să ai timp pentru a te perfecționa, citești despre insolvență și altele care nu au legătură cu fotbalul. Tot ce face un antrenor plătește din buzunarul propriu – drumuri, materiale, cursuri, licențe, taxe, iar de cele mai multe ori, ziua de salariu nu există, iar după luni de muncă, se consideră că ți se face o favoare când primești 10% din ce ai de luat”, spune Pârvu.

Pentru a continua această meserie, a decis să plece în China, condițiile prezentate de asiatici fiind „un vis” pentru orice tânăr antrenor: terenuri „fără număr”, de calitate, sportivi fără alte griji decât fotbalul, materiale și condiții de pregătire de calitate.

„Din păcate, la noi, nici măcar cluburile de tradiție nu mai pot oferi un teren de antrenament impecabil, echipament, masă, și alte lucruri de acest gen, care par, iată, o minune când vine vorba despre România și un fapt absolut normal, la alții. Sper să-mi fac un drum în antrenorat în China și, într-o zi, să mă întorc într-un fotbal românesc care să fie altfel decât cel pe care sunt obligat să-l părăsesc acum” mai spune fostul internațional.

A ratat Rapid Viena!

România, China, Ucraina, Cipru sunt țările unde a jucat Florin Pârvu, în palmaresul acestuia figurând, printre altele, un titlu de campion, cu Dinamo, în 2002, câteva prezențe în Naționala României, unde a fost „debutat” de Gheorghe Hagi în barajul contra Sloveniei (2-2 în meciul tur, din 2001), cariera de jucător a acestuia fiind una destul de „extinsă” – 17 ani, în care a „crescut” de la Petrolistul Boldești, la Petrolul, apoi a mers la Dinamo, Craiova, dar și la „munca de jos”, la Otopeni, Severin, Chimia Brazi, plus acele experiențe peste hotare. „Mi-a plăcut fotbalul, am jucat peste tot, nu conta nivelul, eu mă bucuram că sunt în teren” – spune Pârvu.

„La Stal Alcevsk, în Ucraina, când m-am dus, am fost tentat să plec înapoi, imediat, era un oraș minier, mirosea a cărbune peste tot. După ce a venit și Daniel Chiriță, acesta jucând în zonă mai mult, mi-a spus cam ce prime erau acolo, ce bani se investeau și mi-am dat seama că merita orice sacrificiu. De exemplu, în 2001-2002, refuzasem o ofertă de la Sheriff, pentru că era soția însărcinată, deși erau bani foarte mulți, comparativ cu România. Marele regret al meu este acela că nu s-a concretizat transferul la Rapid Viena, în 2001, pentru că atunci, Cristi Borcea a cerut prea mulți bani pe mine. Eram într-o perioadă foarte bună și cred că dacă făceam pasul spre fotbalul european puteam ajunge mult mai sus” spune Pârvu.

Printre alte „experiențe” trăite de acesta se numără și un cantonament la Al Jahra, în Kuweit, în 2003, unde s-a pregătit o lună și ceva, dar nu s-a materializat transferul. „În toate statisticile apare că am jucat acolo, dar, de fapt, nu am bifat decât meciuri amicale”, dezvăluie Pârvu, care acum revine în China „fără teamă”: „M-am simțit, ca jucător, excelent la Henan, am prieteni în China, sper ca și cariera mea de antrenor să fie marcată de această experiență la Henan cum a fost cea de jucător, pentru că acolo am învățat foarte multe”.

Ca antrenor, până acum, Pârvu a fost secund la echipe precum Petrolul, Rapid, Otopeni, Drobeta Turnu Severin, dar și „principal” la Chimia Brazi sau Conpet.

Articol scris de Marian DIMA
Foto principal: FB FC Rapid București