Povestea lui Antoniu Manolache, fundașul Petrolului care a făcut junioratul în Olanda. ”Antrenamente dure, meciuri tari. Cred că am crescut foarte mult în această perioadă” | INTERVIU

Publicat: 16 Apr. 2020, 15:33 Actualizat: 17 Apr. 2020, 10:25 Liga 2
Povestea lui Antoniu Manolache, fundașul Petrolului care a făcut junioratul în Olanda. ”Antrenamente dure, meciuri tari. Cred că am crescut foarte mult în această perioadă” | INTERVIU

Antoniu Manolache (20 de ani) este unul dintre tinerii fotbaliști români, din noul val, care și-au cizelat jocul în străinătate. Fundașul a petrecut doi ani în Olanda, la FC Emmen, FC Twente și la echipele U19 și U21 ale lui Groningen, iar în urmă cu mai bine de un an s-a întors în România. După o scurtă perioadă petrecută la ACS Poli Timișoara, unde a fost adus de Valeriu Răchită, acum, ploieșteanul evoluează la Petrolul, alături de care vrea să promoveze în Liga 1.

Manolache a oferit un interviu pentru site-ul oficial al prahovenilor. A povestit cum a decurs cariera lui până la vârsta de 20 de ani și despre planurile de viitor.

Ai început campionatul mai greu, primele meciuri te-au găsit pe banca de rezerve. Care crezi că a fost explicația?
Într-adevăr, nu am jucat deloc în primele cinci etape. Mi-a fost greu, dar m-am antrenat cât am putut de bine, am căutat să dau totul, știind că o să mi se ofere șansa să joc și atunci va trebui să am un randament bun. Nu cred că a fost vorba de o dificultate de adaptare, ci doar despre faptul că așa a decis antrenorul la acel moment, iar eu m-am conformat și mi-am așteptat șansa.

Iar șansa a venit și ai profitat. Practic, până la finalul sezonului ai mai pierdut un singur meci. Ce s-a schimbat?
Cum am spus, știam că va veni oportunitatea aceasta, să intru pe teren, dar important era să știu cum să gestionez situația. Am prins încredere tot mai mare cu fiecare meci jucat.

Ai și înscris primul tău gol într-un meci de seniori, în partida cu Viitorul Pandurii. Cum a fost?
Cred că a fost cel mai frumos moment din viața mea, atunci când am marcat pentru Petrolul, chiar pe ”Ilie Oană”! Sincer, aveam lacrimi în ochi auzind suporterii că îmi strigă numele!

Majoritatea meciurilor le-ai jucat în postura de fundaș central. Acolo te simți cel mai bine?
La început am jucat fundaș stângă și mi-a fost mai greu, deoarece nu eram foarte obișnuit cu acest post. Sunt conștient că celor mai mulți antrenori le este teamă să joace cu un junior ca fundaș central, dar, în ceea ce mă privește, este postul care îmi dă multă încredere și responsabilitate și cred că îmi oferă șansa să îmi pun cel mai bine în valoare calitățile pe care le am.

Cum vezi modul în care s-a derulat campionatul, până acum, și ce crezi că se va întâmpla până la final, în situația în care competiția va fi reluată de acolo de unde s-a oprit?
Au fost momente bune și mai puțin bune, perioade în care ne-a ieșit jocul și altele în care evoluțiile n-au fost cele așteptate de toată lumea. Întodeauna, însă, am intrat pe teren cu gândul să muncim pentru puncte și să ducem mai departe visul promovării! Acum, întreaga lume trece printr-un moment greu, însă trebuie să fim responsabili, iar atunci când vom reîncepe activitatea să fim pregătiți pentru meciurile rămase.

Când ai început fotbalul și cum ai ajuns la Petrolul?
Eu sunt din Jilavele, de lângă Urziceni, și fotbalul l-am început la echipa de la mine din sat. Eram foarte mic, dar plăcerea era mare, alergam după fiecare minge! La Petrolul am ajuns după ce am participat la ”Cupa Moș Crăciun”, competiția de sală pentru copii care se desfășoară în fiecare an și la care sunt echipe bune, cu jucători care se antrenează zi de zi. Domnul Răduță Ghioca, fiind din Sălciile, de lângă Jilavele, a făcut o selecție în localitățile din zonă, a format o echipă și ne-a înscris în turneu. Nu ne antrenasem înainte, nu aveam cine știe ce tactică, dar jucam din plăcere! Iar, în primul an, am ajuns până în finala competiției! Și așa am fost remarcat de antrenorii de la Petrolul și am făcut pasul către această echipă.

Cine a fost primul antrenor?
Iulian Cojocaru, și vreau să-i mulțumesc, pentru că a fost ca un tată pentru mine. M-a ajutat foarte mult, am avut șansa să merg la antrenamente zi de zi, dar și la școală.

Ce amintiri ai din perioada junioratului?
Țin minte că mergeam pe stadion, la meciurile seniorilor, și, văzând atmosfera, mi-am propus să muncesc tot mai mult pentru a ajunge să joc și eu la echipa mare!

De la Petrolul ai făcut pasul către Centrul de Excelență al FRF de la Timișoara.
Mi-a fost greu la început, pentru că eram la 600 de km de casă, nu aveam pe nimeni, eram oarecum printre străini. Dar, am trecut peste toate, mai ales că am întâlnit oameni foarte serioși, bine pregătiți, care m-au ajutat foarte mult să progresez.

Și apoi în Olanda!
Am ajuns în Olanda prin intermediul domnului Ștefan Nanu. Am fost prima dată la FC Emmen, o echipă din eșalonul secund, dar m-am întors în țară pentru a-mi termina școala. După aceea, am mers la FC Twente. Am participat cu echipa ”U19” la un turneu amical, am jucat bine, am și înscris un gol, din penalty. Dn păcate, însă, era perioada în care Twente retrogradase, așa că a fost mai greu să rămân acolo și am mers la Groningen, unde am primit un contract de profesionist cu echipa secundă a clubului. Am stat doi ani în Olanda, au fost antrenamente dure, meciuri tari, dar eu cred că am crescut foarte mult în această perioadă.

De ce ai ales să te întorci în România?
Am avut o discuție cu cei din conducerea clubului, cu care am rămas în relații foarte bune, și am decis că este mai bine să revin acasă. Într-adevăr, atunci când am luat hotărîrea aceasta, m-am gândit că poate fi interpretat ca un pas înapoi, pentru că oamenii ar fi fost tentați să creadă că nu am făcut față în fotbalul extern. Dar, sunt foarte bucuros că m-am întors, iar revenirea la Petrolul a fost, pot să spun, o alegere firească, pentru că știam clubul, știam istoria sa, iar aici fusese copilăria mea! Le mulțumesc celor care mi-au oferit șansa să mă întorc la Petrolul!

Care este obiectivul tău pe termen scurt?
E clar că nu poate fi decât unul singur: promovarea cu echipa mea de suflet, FC Petrolul! Acesta este și visul meu și sper să se îndeplinească la finalul sezonului.

Dar în perspectivă, ce îți propui?
Mi-ar plăcea să joc într-un campionat puternic, la un club de valoare.

Ai un jucător favorit? Cu cine ți-ar plăcea să faci pereche în apărare?
Jucătorul meu favorit este Sergio Ramos. Nu știu cum cine să spun că mi-ar plăcea să fiu coechipier, dar pot să spun că îmi doresc să joc la un nivel foarte înalt.

Cum ești, acum? Unde te-ai izolat și cum îți petreci timpul?
Sunt bine! Ca toată lumea, sunt acasă în perioada asta, împreună cu familia. Îmi ocup timpul antrenându-mă sau făcând diverse treburi pe lângă casă.

Antrenamente? Cum te acomodezi cu situația asta?
Urmez programul pe care îl primim de la preparatorul fizic, iar în plus am și un antrenament personal. Îmi este dor de un meci pe ”Ilie Oană”, dar deocamdată nu avem ce face, trebuie să trecem peste situația asta.

Filme, jocuri?
Nu cred că mai sunt la vârsta la care să mă joc pe calculator sau pe alte dispozitive. De fapt, atunci când am semnat cu Petrolul mi-am pus în gând să dedic fotbalului cea mai mare parte din timp, pentru că vreau neapărat să promovăm. Bine, acum e de la sine înțeles că nu mă pot antrena non-stop, iar în timpul liber mai mă uit la filme sau seriale.

Manolache a fost luat de Petrolul Ploiești la o vârstă fragedă, după un turneu dedicat copiilor. După ceva timp a mers la Centrul de Excelență al Federației Române Fotbal de la Timișoara, iar ulterior a făcut pasul în Olanda. A evoluat pentru FC Emmen, FC Twente și Groningen. Pentru echipele U19 și U21 ale lui Groningen a adunat 28 de meciuri. La revenirea în țară, până să semneze cu Petrolul, a avut o experiență de șase luni la ACS Poli Timișoara.

Foto: Petrolul Ploiești

Publicat: 16 Apr. 2020, 15:33 Actualizat: 17 Apr. 2020, 10:25 Liga 2
Pe aceeași temă