Cristi Irimia este unul din cei mai constați jucători din trupa antrenată de Adi Falub la Sportul Studențesc. Totodată este și printre cei mai apreciați jucători ai “găștii nebune” alături de jucători deja consacrați din vechea gardă precum Varga, Curelea sau Liviu Rusu.
Â
“Un băiat cuminte și cu caracter imens”, au fost cuvintele căpitanului Dacian Varga când a venit vorba de Cristi. Pentru că Sportul traversează o perioadă mai nefastă în campionat, aparent fără nicio șansă de promovare în Liga I, Cristi își dorește să părăsească clubul din Regie în acest “mini-mercatto”.
Â
De ce ai ales să revii la Sportul? Consideri că ai făcut un pas înapoi ?
În principiu nu trebuia să revin la Sportul pentru că vroiam să activez la o echipă din prima ligă. Inițial m-am înțeles cu cei de la Dinamo și Rapid pentru revenirea în țară, dar ulterior nu ne-am înțeles pe plan financiar și tansferul a căzut. Așa a intrat domnul Șiman pe fir, cu care m-am înțeles imediat și am semnat pe loc.
De ce ai plecat de la Kiev?
Nu mi-a fost frică de concurență, dar m-au lăsat pe plan secund. Am avut o perioadă bună de patru luni în care am jucat titular, după care a venit acea accidentare. În consecință, domnul Surkis a hotărât să-l achiziționeze pe sârbul Markovici. Pe deasupra mai era și Gusiev pe postul meu. Am hotărât să revin în țară pentru a prinde din nou naționala.
Presupun că ai mai avut oferte de transfer… Care au fost acelea ?
Au fost ceva discuții cu Farul și Poli Iași dar nu s-au concretizat. Oricum vreau să plec din iarnă de la Sportul pentru că suntem prea departe de Ceahlăul. Se vede că sunt împinși de la spate dar joacă și fotbal. Pare a fi cea mai bună echipă din eșalonul secund.
Care a fost cea mai bună perioadă a carierei tale?
De departe cea de la Sportul, pe vremea când echipa era antrenată de domnul Andone. Au fost perioade bune și la Dinamo, Rapid sau Kiev dar nu se compară cu cea de aici. Atunci jucam fotbal de plăcere pentru că eram uniți și formam un grup, dar nici nu aveam o situație financiară ca cea de acum.
Â
Articol scris de Cosmin Scarlat