Mihăiță Pleșan: „Wenger m-a sunat personal să-mi spună că mă urmărește de șase luni”

Autor: Mihai Andries Publicat: 30 Apr. 2014, 17:55 Actualizat: 30 Apr. 2014, 17:56 Campionat
Mihăiță Pleșan:  „Wenger m-a sunat personal să-mi spună că mă urmărește de șase luni”

La începutul anilor 2000, Mihăiță Pleșan era una dintre marile speranțe ale fotbalului românesc. În 2004, când avea doar 19 ani, cota i-a explodat după un gol fenomenal înscris pentru Națională în poarta Germaniei, într-un amical.

Atunci s-au interesat de el multe echipe mari, iar Arsene Wenger chiar l-a sunat personal să-i spună că îl vrea. Din păcate, nu a fost lăsat să plece la Arsenal și a ajuns la Dinamo un an mai târziu. A mai trecut pe la Timișoara și Steaua, apoi a jucat trei sezoane în Rusia.

În 2013 s-a întors acasă. Este căpitanul Universității, un model pentru jucătorii tineri, și speră să-și încheie la Craiova o carieră presărată cu multe accidentări grave, una dintre ele punându-i chiar viața în pericol.

„N-a fost dorința mea să plec de la Craiova, dar important e că m-am întors acasă”

E ceva ce nu știe lumea din Craiova despre tine?
Nu cred. Toată viața mea se leagă de orașul ăsta, aici am crescut, aici m-am format ca fotbalist, aproape toate amintirile mele se leagă de craioveni.

Și totuși nu ești născut aici. Cum a fost la început?
Într-adevăr, m-am născut la Moldova Nouă, dintr-o familie de severineni. Din toată familia mea, doar eu nu sunt născut la Severin. La Craiova am venit abia la 14 ani, fără să fi știut pe nimeni. N-a fost ușor, dar am făcut-o pentru tata. La începutul junioratului aveam de ales între Național, Timișoara și Craiova, dar tata nici nu voia să audă de altă echipă, mi-a zis că dacă nu vreau la Universitatea mai bine stau acasă. Chiar și mai târziu, când jucam prin alte părți și întâlneam Craiova, îmi spunea că-mi dorește să dau gol, dar să câștige Știința.

Cu toate astea, ai plecat de la Craiova la o vârstă destul de fragedă. De ce ai făcut-o?
Au fost multe interese atunci și nu-mi place să vorbesc despre asta. Tot ce pot să vă asigur este că n-a fost dorința mea. Important e că acum m-am întors acasă. Am renunțat la multe ca să vin aici, dar sunt fericit că pot să pun umărul la formarea unei echipe atât de frumoase.

Spuneai într-un alt interviu că declarațiile acelea cu „țin de mic cu…” au fost invențiile presei.
Da, pe undeva era de așteptat să se poarte o campanie împotriva mea, pentru că la momentul în care am plecat eram un simbol al Craiovei. Dar asta este viața, poate am greșit, însă îmi asum tot ceea ce fac.

Cât a fost povestea cu cele două Craiove, tu ai fost probabil cel mai expus din echipă. Cum ai trecut peste momentele alea?
Asta a fost, chiar am dus lipsă de înjurăturile specifice suporterilor olteni cât am stat plecat prin străinătate. Așa suntem noi, mai pasionali, dar eu sunt obișnuit cu presiunea. Au fost și momente în cariera mea în Craiova când am fugit de suporteri din cantonamentul din Luncă prin spate, prin gard, după un meci cu Dinamo. Se întâmpla când aveam 19 ani, deci acum sunt călit, și încerc să le explic tinerilor ca Ivan, Bogdan sau Ganea că Universitatea Craiova e un spirit care presupune lupta până la capăt, indiferent de obstacole. De ei și de atitudinea lor depinde dacă Universitatea Craiova chiar va renaște, și ca echipă, dar și în inimile suporterilor sătui de dezamăgiri.

Într-adevăr, băieții par să aibă nevoie de o mică lecție de „oltenism”, deocamdată tot tu ești cel pe care tribunele îl văd punând suflet și „capul în contră”, cum zic fotbaliștii…
Eu cred că și ei încep să înțeleagă că la Craiova important e să dai totul. Dacă faci asta, lumea te va iubi și dacă pierzi sau dacă jocul nu merge chiar atât de bine. Lumea trebuie să aibă răbdare cu ei, nici mie nu mi-a fost ușor când am fost tânăr, dar au fost jucători ca Silvian (n.r. – arată spre Cristescu, aflat la o masă alăturată) care mi-au inspirat spiritul de luptător.

„Învățăm din greșeli și creștem de la meci la meci. Zece victorii sună mai frumos decât opt.”

S-au schimbat trei antrenori în acest campionat, care au fost progresele, lucrurile bune cu care a venit fiecare?
Cu Erik Lincar am lucrat foarte puțin, din păcate, și nu pot să-mi dau cu părerea despre el. Pe Stângă îl cunosc bine, pentru că mi-a fost în primul rând coleg. Din păcate, el a simțit care este diferența dintre jucători și antrenori. Când se pierde un meci important sau există mai multe rezultate negative, primul cap care pică este cel al antrenorului, jucătorii nu pățesc nimic. Însă Ovidiu este un antrenor bun și cred că va face treabă acolo unde se va duce. Gabi a venit cu o nouă mentalitate, a încercat să vorbească foarte mult cu noi și lucrul ăsta ne-a ajutat mult. Este un tip sincer și comunicativ, care îți spune în față tot ce are de spus, mie îmi plac oamenii ăștia. Eu oricum aveam o relație bună cu el de când l-am avut antrenor secund la Timișoara. Are încredere în mine, se sfătuiește mereu cu mine și asta mă bucură.

Cum crezi că v-ați descurca în Liga I cu echipa asta? Sin de exemplu zicea că în prima ligă ar fi mai ușor, pentru că ar avea mai multe spații.
Nici vorbă, va fi mult mai greu în Liga I, cei care spun că ar fi mai simplu nu știu ce înseamnă să fii acolo. Cred că da, va fi nevoie de întăriri, măcar să fie dublate posturile cu jucători de aceeași valoare ca titularii. Concurența aduce performanță. Dar eu sunt fotbalist și vreau să mai joc, de componența lotului se ocupă cei din conducere și ei știu mai bine de ce e nevoie.

Cum e atmosfera în lot după opt victorii consecutive?
Foarte bună, este o atmosferă propice performanței. Suntem un grup unit, jucătorii și antrenorul deopotrivă, ne ajutăm între noi și cred că asta se vede și în teren. E greu să ne învingă cineva. Nu vrem să ne oprim la opt victorii de data asta. Eu cred că zece, de exemplu, ar suna mai frumos.

Cu toate astea, au fost meciuri în care jocul a lăsat de dorit.
Așa este, să bați Craiova este o miză uriașă, multe echipe nu se vor mai întâlni cu șansa asta, așa că e normal să se mobilizeze diferit și să fie mult mai arțăgoase. Se întâmplă și să se apere în 10 oameni, cum a fost astăzi cu Bistrița sau cu Bihorul, și atunci sunt foarte greu de desfăcut. Important este însă că reușim în cele din urmă să câștigăm și asta ne ajută să creștem de la meci la meci. Învățăm din greșeli.

Lucrurile arată bine, deci.
Lucrurile nu pot arăta bine când ești în liga a doua, așa că eu sper să se termine cât mai repede perioada asta. Aștept cu nerăbdare vacanța, pentru că le-am promis copiilor că-i duc la Disneyland, și vreau s-o fac liniștit, după promovarea echipei.

Și când te întorci de la Disneyland și începe campionatul?
Deocamdată contractul meu expiră pe 31 mai, ca de altfel al multor altor jucători, vreo 15-16, dacă nu mă înșel. După promovare vom vedea ce va fi, încă nu am negociat prelungirea, dar îți dai seama că eu îmi doresc să-mi termin cariera aici.

„Pe de o parte sunt ghinionist, pe de alta sunt fericit că pot juca fotbal. Faptul că sunt sportiv mi-a salvat viața, în Rusia.”

Până la ce vârstă crezi că poți să mai joci?
Având în vedere că eu vin după o perioadă în care n-am prins nici un cantonament și totuși pot să duc un meci întreg, eu cred că mai pot să joc 2-3 ani la nivelul acesta.

Apropo de neprinsul cantonamentelor, te consideri un jucător ghinionist?
Pe de o parte, da, pentru că am avut foarte multe probleme cu accidentările. Fără ele, puteam să fiu mult mai departe. Pe de altă parte, sunt norocos că joc fotbal și sunt mulțumit cu ceea ce mi-a dat Dumnezeu.

E adevărat că ai fost aproape de Arsenal și ai vorbit cu Wenger la telefon?
Da, e adevărat. Wenger m-a sunat personal să-mi spună că mă urmărește de șase luni și sunt interesați de mine. Din păcate, totul a picat când s-a pus problema de bani. Arsenal a oferit 3 milioane plus 20% dintr-un eventual transfer ulterior, dar cei din club nu au fost de acord. Atunci au început și ghinioanele, la scurt timp după discuția cu Wenger am avut prima operație, după care s-au ținut lanț. Am avut șase accidentări grave soldate cu șase operații. Multă lume nu a crezut că pot să mai revin, dar eu am tratat mereu fotbalul cu seriozitate, știu că pentru mine este singura șansă, așa că iată-mă înapoi pe teren, poate chiar mai puternic.

„Spiritul de învingător trebuie să ne caracterizeze”

Urmează un meci foarte tare și cu multe orgolii. În deplasarea trecută de la Târgu Mureș tu și Izvoranu ați luat roșu.
Da, suntem conștienți de asta, dar nu avem emoții. Mergem la Târgu Mureș ca să câștigăm. În meciul precedent de la Târgu Mureș am pierdut punctele pe o greșeală mare de arbitraj, îmi pare rău că trebuie să vorbesc despre asta, dar așa a fost. Am avut un gol valabil anulat, apoi a fost penalty-ul aiurea din minutul 91 din care ei au egalat. Era primul nostru meci și era normal să ne dorim foarte mult victoria, ne-am simțit foarte frustrați la final, și eu, și Silviu, și de acolo scandalul.

Mergeți deci dornici de răzbunare?
N-am fost niciodată omul care să se răzbune, dar mi-am dorit întotdeauna să câștig. Eu mă oftic și dacă pierd la antrenament. Acest spirit de învingător despre care vorbea și domnul Tilihoi, și Gică Craioveanu, trebuie să caracterizeze echipa asta, altfel nu vom ajunge nicăieri.

Un pronostic?
2-0 pentru noi. Am mare încredere în băieți.

Va fi greu, totuși. Știi că Târgu Mureșul a întors în 10 oameni meciul cu Vâlcea, după ce erau conduși la pauză.
Da, dar noi nu suntem Vâlcea și or să simtă și ei asta pe pielea lor.

 

Sursa: Maxima Sport

Autor: Mihai Andries Publicat: 30 Apr. 2014, 17:55 Actualizat: 30 Apr. 2014, 17:56 Campionat
Pe aceeași temă