„Trecem prin momente mai puțin bune, dar împreună sperăm să le depășim”

Chiar dacă echipa orădeană a avut evoluții oscilante în ultima perioadă, fundașul stânga Răzvan Lupu consideră că FC Bihor poate obține rezultate frumoase în continuare, iar prin revenirea la echipă a antrenorului Gheorghe Ghiț „roș-albaștrii” pot strânge rândurile și încet, încet, se pot apropia de primele locuri ale clasamentului.

Răzvan Lupu a început fotbalul la vârsta de 14 în orașul băcăuan Comănești, dar la început l-a practicat în paralel cu karate-ul, unde chiar a devenit vicecampion, iar ulterior campion național. A renunțat la karate însă când s-a decis să vină la Liberty, în 2006, și când s-a concentrat doar pe fotbal.

Fundașul stânga al „roș-albaștrilor” nu neglijează nici învățătura, dorind ca mama sa, care este învățătoare, să fie mândră de el și pe această latură.

Nume: Lupu
Prenume: Răzvan Andrei
Data nașterii: 17 martie 1991
Locul nașterii: Onești (jud. Bacău)
A început fotbalul: la vârsta de 7 ani, la CS Avram Iancu Comănești
Primul antrenor: Dumitru Borcău
Debut la seniori: la 14 ani, în liga a IV-a, la FC Comănești
Echipe la care a jucat: Avram Iancu Comănești, FC Comănești, Liberty Salonta, ACU Arad și FC Bihor
Echipă preferată: Juventus Torino
Jucători preferați: David Beckham și Alexandre Kolarov (fundaș stânga, Manchester City)
Hobby: înotul, cititul, filmele și muzica
Filme preferate: Pearl Harbor și Scarface
Actori preferați: Johnny Depp și Al Pacino
Actriță preferată: Natalie Portman

– Răzvan, ce poți să ne spui, cum a fost începutul tău fotbalistic?
– Am început fotbalul la vârsta de 7 ani. Atunci când am făcut primii pași către școală, m-am îndreptat și către o ramură sportivă, în orașul meu, Comănești. Acolo l-am avut ca prim antrenor pe domnul Dumitru Borcău, nea’ Boby, cum îi spuneam noi, care practic ne-a arătat primii pași în fotbal. Am petrecut acolo o perioadă de 3-4 ani, până când am făcut pasul către echipa de seniori a orașului pe vremea aceea era în liga a IV-a, FC Comănești. Am jucat un sezon, după care a venit și plecarea mea spre Liberty Salonta, îndrumat de domnul Boby bineînțeles, la o selecție pe vremea aceea națională, la Centrul de Fotbal Liberty, unul dintre cele mai bune centre din țară. Am reușit să iau această selecție din 51 de jucători. Astfel, în vara anului 2006 mi-am început practic cariera și am făcut pasul către fotbalul de performanță.

– Îți doreai tu de mic să practici acest sport sau te-ai apucat la îndemnul părinților?
– Ca orice copil, și eu am văzut fotbalul ca pe un sport foarte frumos și cum cu toții ne dorim încă de mici să ajungem cât mai sus, avem vise, și eu mi-am îndreptat atenția către fotbal din propria inițiativă. Eu am mai practicat însă și karate și astfel, cam la asta s-a rezumat timpul meu liber, între fotbal și karate. Vreau să vă spun însă că nici școala nu am neglijat-o, mama fiind învățătoare, am încercat s-o fac mândră de mine și din acest punct de vedere și voi încerca în continuare.

– Și cum de ai optat până la urmă pentru fotbal?
– În vara anului 2006 a trebuit să fac această alegere, decisivă, fiindcă eu am avut rezultate foarte bune doi ani consecutivi, fiind vicecampion și campion național la karate, iar atunci când a trebuit să fac pasul către Salonta, a trebuit să renunț. Pot spune că a fost o alegere grea la momentul respectiv, însă pasiunea mea cea mare a fost fotbalul și nu regret absolut deloc acea alegere.

– Atunci, pe moment, ți-a părut un pic rău, că trebuie să abandonezi una dintre aceste ramuri și pe cea care poate ți-a adus cele mai mari satisfacții până în atunci?
– Sincer, atunci mi-a fost puțin greu. Nu pot să spun că mi-a părut rău sau că am regretat, dar mi-a fost greu pentru că eu am lăsat în urmă unele performanțe. De altfel, mi-am lăsat în urmă, prieteni, familie, copii, pentru că eu am optat să plec departe de casă, în scopul unei viitoare cariere în fotbal. Eu cred în vise realizabile, iar cu multă muncă și răbdare ele se pot îndeplini.

– Cum a fost perioada de la Comănești?
– A fost o perioadă frumoasă, în care, ca orice copil, mergeam din plăcere, din joacă, vedeam fotbalul ca pe o joacă. Pe vremea aceea nu ne gândeam la carieră, la echipe, unde o să ajungem, ce o să facem, pur și simplu făceam acest sport din plăcere, mai apoi, cu trecerea anilor, maturizându-ne, ne-am dat seama că aceasta este o meserie și am început să luăm în serios fotbalul. Am debutat la FC Comănești, avându-l ca antrenor pe Ionuț Corban, un antrenor care a avut foarte mare încredere în mine și acest lucru m-a făcut să prind curaj, să sper și să cred că pot să merg mai departe. De altfel, aceasta a fost și cauza pentru care în 2006 am optat pentru Salonta, având și ofertă din liga a III-a la vremea aceea, de la Petrolul Moinești. Însă, nea’ Boby mi-a călăuzit pași și m-a îndrumat înspre Salonta, spunându-mi că este un proiect de viitor, un proiect în care sunt doar oameni profesioniști, având toate condițiile asigurate, de la cazare și masă până la antrenamente și antrenori de foarte bună calitate. Astfel, decizia am luat-o ținând cont de sfaturile dumnealui și am venit la Liberty Salonta.

– Aici cum a fost? S-au îndeplinit aceste așteptări ale tale?
– Sigur că da, chiar mai mult decât atât, pentru că eu la Comănești, într-un orășel mic, nu am avut condițiile necesare pentru a prospera și pentru a avansa în carieră. Aici am întâlnit un grup de oameni extraordinari, profesioniști, de la antrenori până la cei din organizarea internă, de la internat, masă. Am rămas impresionat și, deși am știut că este greu, am decis să rămân aici și să fac ceea ce îmi doresc, adică să-mi fac un viitor în fotbal.

– La Salonta cum a fost evoluția ta?
– Am început la juniori, avându-l antrenor pe domnul Gheorghe Ghiț. Cu el am început un proiect frumos și cu alți colegii extraordinari, cu care mai suntem și astăzi împreună, iar în al doilea an de când am venit am început drumul către primul nostru titlu național, titlu pe care l-am obținut prin foarte multă muncă, seriozitate și, bineînțeles, și cu ajutorul celor doi antrenori, Gheorghe Ghiț și Marius Marinău, care ne era și atunci preparator fizic. Astfel, am câștigat primul nostru trofeu, de campioni naționali, în vara anului 2008, după care a urmat saltul meu la Liga a III-a, acolo unde am evoluat un întreg sezon, atât la liga a III-a cât și la juniori, în paralel. Au fost multe meciuri care mi-au prins foarte bine, iar pe finalul acelui sezon am reușit să debutez și la echipa mare în liga a II-a. Meciul de debut a fost cu Jiul Petroșani, acasă, unde am câștigat cu scorul de 2-1.

– Cum a fost acel meci de debut pentru tine în eșalonul secund?
– A fost un meci unic. Emoțiile au fost mari, așteptările la fel, țin minte că o parte dintre colegi mei de la juniori erau în tribună și mă susțineau. Am încercat să intru pe teren și să le răsplătesc încrederea și așteptările.

– De la Liberty ai plecat un sezon la ACU Arad…
– Da. În vara acelui an Liberty s-a desființat, iar îndrumările au fost către ACU Arad, care în primă fază știam că va evolua tot în liga secundă. Ne-am dus acolo, am avut un cantonament de vară greu, pe care l-am trecut cu bine, iar cu o zi înainte de începerea campionatului ne-au anunțat de la federație că echipa este retrogradată în liga a III-a. Atunci, de comun acord cu președintele, cu antrenorii, am considerat că este spre binele meu să rămân totuși, chiar dacă este liga a III-a, lucru pe care l-am și făcut și care s-a dovedit mai apoi a fi foarte benefic, deoarece a fost un an bun pentru mine, un an în care am întâlnit acolo niște oameni extraordinari, o echipă formată din oameni experimentați, cu meciuri avute în liga I, care m-au ajutat foarte mult și care mi-au împărtășit și mie din experiența lor. La finele anului am reușit să promovăm în liga a II-a, fiind astfel o nouă etapă pentru mine și o realizare mare. Atunci eram practic între două bătălii, deoarece și la juniori, unde echipa Liberty evolua tot sub numele de ACU Arad, ne băteam pentru câștigarea titlului național, lucru pe care l-am și reușit, în 2010 adăugând al doilea titlu național în vitrină. Mi-amintesc finala campionatului, unde am și reușit să înscriu un gol, probabil și norocos, însă a fost un gol foarte important pentru a reveni în acel meci, fiind conduși de CFR Cluj cu 1-0, dar am reușit să câștigăm cu 3-l.

– Practic în acel an juniorii de la Liberty au trecut in-corpore la ACU Arad. A fost o înțelegere între cele două entități?
– Da, a fost o înțelegere între Liberty și cei de la ACU Arad, înțelegere care a durat un an de zile. Noi ne-am, făcut doar datoria atât la juniori, cât și la echipa mare, iar nouă ne-a prins bine, după cum spuneam am reușit să devenim și campioni naționali și să promovăm în liga a II-a.

– Și ai venit la Oradea, la FC Bihor în 2010. Cum s-a întâmplat?
– A fost fuziunea dintre Liberty și FC Bihor, astfel, o mare parte dintre jucătorii de la Salonta am venit aici în masă, cu staff-ul tehnic, cu președintele, unde am început un nou proiect mare, deoarece de când am venit la Liberty și până în prezent s-a dorit tot timpul performanță, lucru care s-a și realizat de multe ori. Am privit acel proiect în față, am pus bazele lui, am considerat că este un nou pas înainte în carieră și astfel s-a întâmplat să ajungem astăzi la FC Bihor.

– Cum a fost primul sezon pentru FC Bihor, atunci când din punct de vedere sportiv ați obținut chiar promovarea?
– A fost un sezon fantastic, deși recunosc că la început nu ne așteptam să obținem acest deziderat. Am avut un început de sezon ceva mai ezitant, după care pe parcurs ne-am mobilizat din ce în ce mai bine, am strâns rândurile, iar din returul pur și simplu am avut un comportament fabulos, deoarece din meciurile avute nu am pierdut niciunul, ba mai mult din 7 deplasări atunci am obținut 6 victorii. Pot spune că a fost un sezon fantastic și astfel am reușit să promovăm pe teren.

– Pe cât de mare a fost bucuria obținerii acelei performanțe, a venit și vestea nelicențierii. Cum ați trăit acel moment cu ratarea, până la urmă, a promovării?
– Nu a fost doar ratarea promovării, ci și ratarea multor vise, a multor speranțe pe care noi ni le-am pus, agățându-ne de această șansă unică, mai ales după o muncă extraordinară depusă. A fost un moment greu, un moment care ne-a luat prin surprindere, pentru că noi tot sezonul ne gândeam doar la liga I și la cum să reușim să promovăm și când ne-am îndeplinit visul am văzut cum ne este spulberat din alte motive, mai puțin cele sportive. Ne-a afectat destul de mult din punct de vedere psihic, deoarece ne-a luat prin surprindere, noi neavând vacanță în vară, ne pregătisem pentru liga I și apoi decizia Federației Române de Fotbal a fost să nu ne acorde licența de liga I.

– A urmat un nou sezon pentru voi. Parcă marcați de ratarea promovării până la urmă nu ați mai avut aceleași rezultate…
– Este foarte adevărat, ne-a marcat extrem de tare acea situație, noi fiind jucători tineri, nemaitrăind astfel de momente și nemaitrecând prin astfel de lucruri. S-a văzut imediat impactul în primele etape ale campionatului, când nu am putut să ne revenim, nu am putut să ne impunem stilul de joc și randamentul la nivel maxim, care ne-a consacrat. Ușor, ușor am încercat să dăm uitării aceste momente, însă a venit o perioadă când s-au rulat antrenorii, o perioadă de instabilitate la club, care ne-a dăunat și astfel lipsa rezultatelor a apărut și de aceea ne aflăm astăzi pe această poziție.

– Numai în retur ați avut de a face până acum cu trei antrenori principali…
– Da, în retur cu trei, în tur tot cu trei, pentru că așa au stat lucrurile. Pe noi ne-a afectat fiecare plecare, fiecare venire ne-a motivat, însă nu întotdeauna treaba de acasă se potrivește cu cea de la teren.

– Gheorghe Ghiț este antrenorul cu care ai lucrat la început la Liberty, este antrenorul care vă cunoaște destul de bine, pentru că a lucrat o bună perioadă cu voi acolo la Liberty. Ce așteptări aveți de la el și cum l-ați primit la al doilea său mandat la FC Bihor?
– Domnul Ghiț este noul și vechiul nostru antrenor, în același timp, este un antrenor care ne cunoaște foarte bine și care cred că ne poate scoate din acest impas și împreună să începem un nou proiect și să reedităm acea performanță pe care am obținut-o la finele anului precedent.

– Au fost câteva eșecuri în acest retur, cred că v-au marcat, în special, înfrângerile de la Arad și Sânmartin. Cum veți încerca să vă reabilitați?
– Da, au fost două înfrângeri grele pentru noi, pentru că derby-urile își au apartenența lor într-un campionat, toată lumea are așteptări mari de la aceste meciuri, iar noi, din păcate, probabil, nu ne-am ridicat la așteptările antrenorilor, conducerii, probabil a întregului oraș și nici la așteptările noastre. Au fost două meciuri grele, însă noi am încercat să ne facem treaba, să dăm totul pentru noi, dar din păcate nu ne-au ieșit lucrurile așa cum ne-am fi dorit.

– Urmează un meci important pentru voi totuși, prin prisma adversarului, care se află pe locul III. Cum vezi acest joc?
– Este un meci extrem de greu, cu o echipă de pe locul III în momentul de față, fiind și primul joc după schimbarea antrenorului. Este un meci dificil, însă nu capital, dar un meci care ne poate ridica moralul, ne poate aduce pe linia de plutire și pe care cu toții, de la antrenori până la jucători, sperăm să-l câștigăm.

– Ce mai promite FC Bihor suporterilor în această ediție de campionat?
– FC Bihor nu vrea să promită lucruri și să nu se țină de cuvânt, FC Bihor încearcă să facă lucruri. Asta încercăm și noi să facem, să scoatem capul sus, să ieșim din meciurile care ne-au mai rămas cu fruntea ridicată, pentru că noi știm că avem un lot puternic, avem un staff extraordinar de bun, condițiile sunt bune pentru ceea ce ne dorim noi, adică pentru performanță. Trebuie doar să ne punem cap la cap, să ne facem ordine și să luăm lucrurile bune, să le lăsăm pe cele rele, pentru ca din sezonul următor să atingem cu toți același obiectiv, adică promovarea în Liga I.

– O ultimă întrebare, de ce fundaș stânga?
– Eu am evoluat mai multe posturi de-a lungul carierei mele, chiar și aici la FC Bihor am oscilat, fundaș stânga, fundaș central, un meci. Vreau să fiu un jucător polivalent și să pot să joc acolo unde are nevoie antrenorul de mine. Fundaș stânga am început fotbalul când eram mic și fundaș stânga m-a reinventat domnul Ghiț la Salonta, într-un meci la seniori.

– Răzvan, îți mulțumim și-ți dorim mult, mult succes în continuare, atât cu echipa, cât și în cariera ta de jucător profesionist de fotbal.
– Și eu vă mulțumesc mult. Sper să fie de acum înainte un parcurs cât mai bun, atât pe plan colectiv cât și individual, și îi rog pe suporteri să aibă răbdare, deoarece trecem prin momente grele, așa este în fotbal, sunt momente mai bune și mai puțin bune, dar sperăm să le depășim și împreună, în noul sezon să facem o treabă foarte bună.

Sursa: FC Bihor

Foto: photochic.ro