„Dacă domnul Rotariu ne imprimă și nouă un pic din răutatea și dorința lui de victorie, sigur o să ne autodepășim în acest retur”

Titularul pentru postul de fundaș dreapta la FC Bihor a fost în primele patru etape ale returului Șerban Moraru. Crescut la Brașov, acesta a schimbat deja o serie de echipe până să ajungă la Oradea. A evoluat și la Rapid, dar și la Vaslui, unde a debutat în Liga I, tocmai într-un meci cu Steaua.

Deși la început a evoluat mijlocaș central defensiv, la Vaslui, Viorel Hizo l-a trecut pe postul de fundaș lateral, poziție pe care se simte cel mai bine. Cu toate că a avut probleme serioase cu accidentările, Șerban Moraru, este un învingător și demonstrează că a trecut cu bine peste ele. El consideră că dacă anul acesta sunt puține șanse de promovare, sezonul următor, sigur, orădenii vor fi principalii pretendenți la accederea în prima ligă.

– Șerban, cum au fost începuturile tale fotbalistice?
– Am început în orașul natal, la un club sportiv școlar, Brașovia. La 14 ani am avut un meci cu FC Brașov, iar după acel meci m-a luat FC Brașovul. Mi-am dorit foarte mult să ajung la Brașov, la prima echipă. N-am avut ocazia asta, în schimb am avut șansa ca înainte să împlinesc 18 ani să mă ia Forex Brașov, care evolua în Divizia C. A fost primul an când s-a introdus regula că trebuie să fie un junior în teren și atunci domnul Adrian Hârlab m-a vrut la echipă acolo și, venind de la Centrul de Copii și juniori al lui FC Brașov, nu am putut să nu accept.

– Cât ai jucat la echipele din Brașov?
– Am jucat de pe la 8 ani, până pe la 19 ani, când m-am dus la Rapid.

– Ți ai trecut pe la trei echipe în orașul tău natal….
– Da, da, Brașovia, FC Brașov și Forex Brașov.

– Toate la juniori?
– Da, numai că la Forex am jucat și în Divizia C, acela fiind primul an de seniorat pentru mine.

– La FC Brașov cât ai stat?
– De la 14 ani până la 18, cam 4 ani de juniorat.

– Cum a fost trecerea la seniori?
– A fost prima oară când aveam ocazia să nu mai joc la juniori și să am meciuri mai tari în picioare. Era primul an când trebuia să ai în teren un junior obligatoriu la Divizia C, iar mie mi-a prins foarte bine că am mers acolo. Am jucat un campionat întreg, din 34 de etape, cred că am jucat în 33, am dat și 8 goluri. A fost penultimul an în care am jucat mijlocaș central.

– Ce momente plăcute îți amintești din cariera de junior?
– La juniori am avut mai mereu satisfacții. La FC Brașov, de multe ori am câștigat campionatul pe județ, ne-am dus mereu la faza semifinală și finală pe țară și am cam fost printre primele echipe din țară la categoria 1986.

– La 18 ani ai făcut, așadar, pasul spre seniori. Cum a fost la Forex și cum ai ajuns la Rapid?
– La Forex am stat un an, cât am promovat din Divizia C în Divizia B. După aceea, când mai erau două sau trei etape, a venit antrenorul la mine și mi-a spus că de ceva timp sunt urmărit de cineva de la Rapid și că ar vrea să mă ducă acolo și pe moment i-am spus că dacă aș avea ocazia asta și dacă o să mă lase clubul să mă duc, o să mă duc.

– Și?
– M-am dus la Rapid. Au fost ceva probe, cu mai mulți jucători, printre care au fost și Deac și Szekely, care a fost la Steaua, a fost și Goga, care-i acum la Poli…

– Se întâmpla prin 2005?
– Da, cam așa. Am rămas la Rapid, am semnat un contract pentru patru ani, parcă. Atunci am apucat să joc numai la echipa a II-a, care era în liga a II-a și o dată am prins banca la un meci de cupă al primei echipe de la Rapid.

– După aceea cum de ai plecat?
– M-am accidentat, într-un meci cu Astra Ploiești, mi-am rupt ligamentele la piciorul drept și a trebuit să fac o perioadă mai mare de pauză, vreo 6 – 7 luni, iar clubul Rapid mi-a spus că nu mai poate plăti salariul, care nu era unul foarte mare, dar doreu să mi-l diminueze cu 75% și a trebuit să plec, nu mai puteam sta la București în condițiile acelea. M-am mutat la Brașov, m-am operat și mi-am făcut recuperarea la Brașov, cu un preparator fizic, Țimon Vicențiu. Mi-am reziliat contractul cu Rapid, m-am întors la Brașov, fiind liber de contract. Fratele meu trebuia să aibă o întâlnire pentru un interviu cu domnul Porumboiu, care era cu o anumită ocazie la Brașov și i-a zis de mine, că sunt fotbalist, am fost la Rapid și am avut ceva probleme cu picioarele. M-a întrebat în cât timp îmi revin, iar eu am zis, cam în trei luni. Mi-a zis, vino la Vaslui, semnăm un contract, te faci bine, și dacă o să începi să joci bine, iar dacă nu, măcar ți-am făcut un bine, că te-am luat și te-ai pregătit într-o echipă și te-ai integrat într-o echipă iar.

– Ce probleme ai avut cu picioarele?
– Am avut ligamentele rupte la genunchiul drept. S-a întâmplat la un meci și a trebuit să stau vreo 7 luni de zile.

– După aceea ai mers la Vaslui? Cum a fost perioada de acolo?
– Da. Domnul Hizo era atunci antrenor și am început alergările și pregătirea cu echipa. Mi-a prins foarte bine. Din ambiție și arătând că pot să mai joc fotbal, am reușit și să debutez la Vaslui, chiar într-un meci cu Steaua, când am debutat și în Liga I.

– Ce-ți amintești din acele momente de debut?
– Conduceam noi cu 1-0 și făcuse domnul Hizo deja două schimbări și mai avea doi jucători la încălzire. Ia chemat pe amândoi, că nu știa pe care din ei să-l introducă și când i-a chemat pe ei doi, m-a văzut pe mine, care stăteam jos pe bancă. Mi-a făcut semn, „hei, tu, ridică-te, că intri în teren”. Într-un minut eram deja dezbrăcat, cu apărătorile puse și legat la șireturi.

– Cât ai stat la Vaslui și unde ai plecat după aceea?
– La Vaslui cred că am stat vreo doi ani de zile. Pregătirea de iarnă am făcut-o în Antalya, era Dorinel Munteanu antrenor și într-un antrenament, când mai erau vreo 3 minute din el, mi-am rupt ligamentele la celălalt genunchi. Iar a trebuit să stau 6 luni pe tușă, iar cum la Vaslui se cere mereu performanță, nu puteam să mai stau, fiindcă și dacă îmi reveneam mi-era foarte greu să joc. Astfel, mi-am reziliat contractul cu ei și iar am stat vreo 6 luni pentru refacere.

– Apoi?
– După ce mi-am revenit, m-am dus la Brașov să fac cu ei pregătirea de vară. Era Răzvan Lucescu antrenor. Apoi a venit însă domnul Nicolo Napoli. A văzut două-trei antrenamente și a zis că trebuie să-și aducă el jucătorii pe care-i vrea. Eu fiind nelegitimat acolo, a zis că de Moraru nu are nevoie, fiindcă se gândea că aduce el alții și, astfel, am plecat la Astra Ploiești. Am rămas la Astra și după vreo trei săptămâni de când am semnat contractul, Nicolo Napoli a fost dat afară de la Brașov și numai îl văd la antrenament la Astra Ploiești. De a doua zi mi-a spus, Moraru la echipa a doua. S-a gândit că dacă nici la Brașov n-am fost bun, poate nu sunt nici la Astra. Am mers la Astra la echipa a doua, am stat acolo vreo patru luni, până a fost următoarea perioadă de transferuri și mi-am reziliat contractul cu ei și apoi am mers la Vâlcea.

– Cum ai ajuns la CSM Rm. Vâlcea?
– A vorbit fratele meu cu cineva de acolo, dacă nu au nevoie de jucători, fiindcă noi știam că sunt în liga a doua și au un lot subțire și au nevoie de jucători. Eu m-am dus, am mers fără pretenții acolo, deoarece am dorit să mă pun din nou pe picioare și să joc, fiindcă nu mai jucasem din divizia a IV-a, la echipa a II-a a celor de la Astra.

– Cât ai rămas la Vâlcea?
– Am stat numai o jumătate de an. Am jucat meci de meci acolo, mi-a prins foarte bine, după care am avut ocazia să vin la FC Bihor să mă vadă cei de aici.

– Până când ai ajuns la FC Vaslui ai jucat mijlocaș central defensiv, după care ai jucat fundaș dreapta. Cum s-a întâmplat trecerea asta?
– Da. Domnul Hizo nu avea fundaș dreapta, așa cum își dorea el, pe muncă, și m-a văzut și serios și punând piciorul tare. A zis că e un loc pentru mine acolo și așa am ajuns fundaș dreapta, dar unele meciuri le-am jucat și fundaș stânga, fiindcă s-a bazat și pe viteza mea.

– Cum ai venit la FC Bihor și când s-a întâmplat?
– S-a întâmplat chiar în anul în care FC Bihor a obținut promovarea, în sezonul 2010-2011. În 2010, prin august am venit. A fost un pic cam târziu, campionatul trebuia să înceapă, eu am venit un pic cam târziu și nepregătit. Au durat câteva săptămâni, până a trebuit să mă pun pe picioare, dar sunt un jucător care fizic, cât de cât, am o rezistență bună și chiar dacă sunt în urmă cu pregătirea, mă duc la o echipă și mă pun destul de repede pe picioare.

– În cât timp ai jucat primul meci oficial cu FC Bihor?
– Primul meci, știu că l-am avut cu Iașiul acasă, dar n-a fost un debut fericit pentru mine, fiindcă am luat cartonaș roșu prin minutul 60 la meciul acela. Era în tur, în etapa a VII-a sau a VIII-a. Am bătut cu 2-1, chiar dacă am fost conduși cu 1-0.

– Cum a fost, per ansamblu, primul tău sezon la FC Bihor?
– Am făcut pregătirea de iarnă foarte bine, cu domnul Marius Marinău, am avut și ceva rezultate bune în meciurile amicale și se vedea o forță de grup, aveam prea puține individualități, poate un Mărkuș sau un Bârză, un Florean, care sunt jucători de viteză, dar, în mare eram o echipă unită, o forță și ne ajutam unul pe altul la greu, mereu eram atenți pe faza defensivă și pe contraatac, mereu câștigam meciuri, în fața unor echipe contracandidate.

– Ce a însemnat pentru tine promovarea, din punct de vedere sportiv?
– Întâi și întâi mi-am dorit să ajung iar în Liga I, fiindcă știam cum este, în România este un maxim posibil și ca să îți propui ceva mai îndrăzneț trebuie să joci în Liga I în mod regulat. Mă gândeam că pot să ajung iar în prima ligă și să arăt că am valoare și că merit să joc acolo. De asemenea, îmi doream foarte mult și pentru echipă, fiindcă știam cât se dorește această promovare la FC Bihor și că se vrea performanță mereu.

– Iar șocul cu ratarea promovării cum a fost?
– Parcă nu a fost așa mare. Deși așteptam și azi eram în Liga I, iar mâine nu mai eram, aveam speranțe că noi o să câștigăm la TAS și o să fie bine. După aceea nu am avut vacanță, fiindcă noi ne-am antrenat tot pentru prima ligă, dar, de fapt nu am mai intrat în Liga I. Parcă nu a fost un șoc atât de mare.

– Ați trecut, așadar, peste acele momente, ce s-a întâmplat totuși în noul sezon?
– Nu știu, nu-mi prea pot explica, fiindcă în mare suntem cam aceeași, față de anul trecut au plecat doar doi sau trei jucători. Nu știu, nu-mi explic, în mare parcă ne-am mai pus la punct un pic jocul, jucăm mult mai bine, dar parcă nu mai avem sclipirea aceea prin care noi dădeam un gol, după care ne apăram și pe contraatac poate mai dădeam încă un gol…

– Au fost meciuri memorabile în returul ediției trecute…
– Am avut meciuri directe cu contracandidatele, care păreau foarte grele, și la Mioveni, și la Sibiu și la Iași. Au fost deplasări lungi, dar noi ne-am concentrat și, la Sibiu, dintr-o jumătate de ocazie am reușit să dăm un gol și să câștigăm cu 1-0, deși aveau jucători cu experiență. S-a văzut dorința noastră mai mare de a face un rezultat bun acolo și de a lupta în continuare pentru promovare. Apoi, la Mioveni am avut poate cel mai greu meci. A fost un meci deschis, și ei au ieșit la joc și ei au avut ocazii, dar a fost poate cel mai bun meci al nostru de anul trecut și am reușit să câștigăm cu 1-0, printr-un gol marcat de Oltean. După aceea ne-am dus la Iași. A fost o deplasare foarte lungă pe care am făcut-o cu trenul. Iașul era o echipă inconstantă și am reușit să marcăm două goluri, poate chiar când atacau ei mai mult și nu se așteptau, nu prea au dat importanță fazei defensive.

– Revenind la actualul sezon, zici că nu-ți explici aceste rezultate…
– Da, față de anul trecut, parcă jucăm mult mai bine, avem un joc de pase mult mai elaborat, ducem mai ușor mingea în fața porți, dar, nu știu, ori lipsa de concentrare, ori nu știu…, parcă ceva nu e bine acolo, parcă suntem cu un pas prea în spate și nu ajungem la minge s-o împingem în poartă.

– Nu aveți o anumită lipsă de motivație, știind că Bistrița și Timișoara s-au distanțat serios în clasament?
– Nu e vorba de asta, știm că echipele din Bistrița și Timișoara sunt foarte bine pregătite și meritat au acest parcurs, și în iarnă era aceeași diferență, însă noi vrem meci de meci să dăm tot ce e mai bun și neapărat să câștigăm, cu oricine jucăm. Ținem foarte mult la victorie, mai ales acasă și la fel și în deplasare. Nu mergem în deplasare să nu pierdem sau doar să jucăm bine, ne dorim de fiecare dată victoria. Ți după meciul de miercuri de la UTA, în care zic eu că am jucat foarte bine, am avut inițiativa și am avut multe ocazii, mi-am zis că de acum vreau să joc cel mai urât fotbal posibil, dar să câștigăm.

– Așadar, în retur, până acum, patru meciuri, trei înfrângeri și o singură victorie…
– Da. Aș zice însă că am jucat cu Poli, care era pe primul loc, UTA care a fost pe locul IV, Severinul care a fost pe locul III, dar pe ei i-am bătut. la Alba Iulia, iar a fost un meci, zic eu cu un adversar pe care-l puteam bate, dar, la fel, nu știu, ori începem meciurile deconcentrați, ori… Nu știu, nu-mi explic, am luat goluri destul de repede în toate meciurile și poate asta ne-au făcut jocurile mai grele și nu am mai putut să întoarcem rezultatul.

– Înfrângerea asta de la Arad v-a demoralizat?
– Nu, nu. Acum, teoretic, ar trebui să urmeze ceva meciuri mai ușoare, dar numai teoretic. Toate meciurile sunt grele, dar și la meciul cu UTA, deși am evoluat împotriva unor jucători foarte experimentați și foarte buni, Mara, Hidișan sau Bălan, am văzut că dacă pe ei îi putem domina și împotriva lor putem evolua atât de bine, sigur împotriva altor echipe putem juca și mai bine și putem să câștigăm.

– Ați avut până acum, anul acesta, patru antrenori, Ghiț, Gabbanini, Farcău și acum Rotariu. E o problema aceasta că se tot schimbă antrenorii?
– Aș zice că e o problemă în România chestia asta, dar și eu mă gândesc că primul lucru care trebuie schimbat la o echipă având în vedere că jucătorii nu-i poți transfera oricând, cum vrei și ce vrei, primul lucru care se schimbă este antrenorul. Nu cred că e o măsură foarte corectă, dar atâta timp cât domnul Ghiț îi știa pe majoritatea copiilor de 7-8 ani de zile… A venit italianul, care a dorit ca în câteva zile să schimbe mentalitatea, a dorit să vină cu un alt concept, cu o altă idee de joc, ceea ce era foarte greu. După aceea a rămas domnul Farcău, cu care, pot să zic așa, m-am pus pe picioare, am început să joc la dânsul, mai ales că eu în tur am fost accidentat, am avut o accidentare la genunchi, cu domnul Farcău m-am pus pe picioare în pregătirea de iarnă, mi-a dat încredere în meciurile amicale, a început și returul cu mine. Ne pare rău că a plecat, fiindcă făcuse cât de cât o echipă bună. A venit acum domnul Rotariu, de la care, vă dați seama, avem numai de învățat. Știm ce carieră a avut ca jucător. Dacă ne dă și nouă un pic din răutatea și dorința lui de victorie ca jucător, cu ce calități mai avem și noi, sigur ne vom autodepăși în acest retur, chiar dacă este un pic cam târziu, ca să zic așa.

– Ce urmează pentru voi?
– În etapele care mai sunt, mergem la victorie la toate jocurile, cel puțin la următorul joc, cu Baia Mare, când nici nu concep să nu câștigăm, deși poate nu e bine să vorbesc de acum, dar eu am încredere în echipă.

– În încheiere, dacă dorești să le transmiți ceva suporterilor, spectatorilor?
– Da. Să vină la stadion în continuare, să vadă că la FC Bihor se vrea performanța, să vadă că la FC Bihor se joacă fotbal și cu aportul lor și cu sprijinul lor, o să vină încet, încet și rezultatele. Poate anul acesta nu o să reușim să promovăm, dar la anul o să fim principalii favoriți.

– Șerban, îți mulțumim mult și-ți dorim succes în continuare.
– Și eu vă mulțumesc.

Nume: Moraru
Prenume: Șerban
Data nașterii: 9 februarie 1986
Locul nașterii: Brașov
A început fotbalul: la vârsta de 8 ani, la CSS Brașovia
Primul antrenor: Marin Iancu
Post: fundaș dreapta
Echipe la care a jucat: FC Brașov, Forex Brașov, Rapid București, FC Vaslui, Astra Ploiești, CSM Rm. Vâlcea și FC Bihor
A debutat în Liga I: în 2006, la FC Vaslui
Hobby: tenisul de câmp, filmele
Filme preferate: acțiune, comedii
Actori preferați: Rossell Crowe și Adam Sandler
Echipă preferată: Real Madrid
Jucător preferat: Sergio Ramos

Sursa: FC Bihor