Malinic cere răbdare! „Perioada trecută trebuie să o lăsăm în urmă”

Născut la 8 septembrie 1990 la Belgrad, atacantul Bojan Malinic a început fotbalul la vârsta de 10 ani, în 2000, la cel mai apropiat club de locuința sa, FC Belgrad. În 2002 s-a transferat însă la juniorii de la Obilic Belgrad, pentru ca perioada 2004-2009 să-l regăsească la cel mai titrat club al Serbiei, Steaua Roșie Belgrad, aici unde a disputat și primele meciuri de seniori. În 2009 s-a transferat în Austria, la Rapid Viena, aici unde a rămas până în acest an, 2011, când a fost adus la FC Bihor.

– Cum au fost începuturile tale fotbalistice?
– Am început la vârsta de 10 ani, la presiunile tatălui meu, la 200 de metri de locul unde stăteam. Era acolo un stadion și primii mei pași i-am făcut acolo. Îmi amintesc cu plăcere.

– Tu nu-ți doreai să joci fotbal sau cum de tatăl tau a făcut presiuni asupra ta?
– Nu. Presiunea venea pe mine, deoarece nu proveneam dintr-o familie de foști jucători profesioniști. Eram primul care participam în așa ceva și emoția și presiunea erau pe mine.

– Care a fost prima ta echipă, primul club?
– Am fost la început la FC Belgrad, era în liga a II-a din Serbia, dar era cel mai renumit club din zona unde locuiam eu. Îmi amintesc că atunci, după primul meu antrenament, tehnicianul grupei mi-a spus că sunt un talent și asta s-a dovedit după aceea, fiindcă în câteva luni am ajuns să joc la o categorie cu jucători cu doi ani mai în vârstă decât mine.

– Ai rămas doi ani la FC Belgrad, apoi ai plecat la Obilic…
– După un an jumate la FC Belgrad, echipă din liga a doua, am mers la Obilic, o formație din primul eșalon, care în acea perioadă era susținută de un magnat, un om puternic financiar, care a preluat echipa din Liga a III-a și a dus-o până în Liga I. Era o altă organizare acolo, stadion, public, arenă, tot. Echipa Obilic a jucat atunci cu Bayern Munchen în preliminariile Ligii Campionilor. Doream să avansez profesional, iar în acea perioadă Obilic avea cea mai bună școală de fotbal.

– Apoi ai plecat la Steaua Roșie Belgrad?
– În perioada cât am rămas la Obilic mi-am făcut un nume deja. Eram văzut cel mai bun la categoria mea de vârstă, sub 15 ani. S-a întâmplat ca în campionatul de juniori să disputăm un meci cu Steaua Roșie Belgrad, meci pe care l-am câștigat cu scorul de 2-0, ambele goluri fiind marcate de către mine. Cei de la Steaua Roșie m-au ofertat după aceea…

– Și ai plecat…
– Am acceptat în momentul acela. Steaua Roșie are Stadionul Maracana, un stadion foarte mare. Am rămas 4-5 ani acolo… Antrenor era Miodrag Krivokapic, o legendă a Stelei Roșii, iar după mine a fost cel mai bun antrenor. El după mai mulți ani ca jucător la Steaua Roșie Belgrad s-a transferat în Scoția, la Motherwell și Dundee United, iar mai apoi s-a reîntors ca antrenor la Steaua Roșie, unde a rămas 4 ani. De la venirea lui la Steaua Roșie, idolul meu a devenit Krivokapic, care acum antrenează o grupă de jucători sub 17 ani de la Celtic Glasgow.

– Cum a fost debutul la seniori?
– Antrenorul de atunci, ne-a chemat pe mine și pe Savic (acum la Bordeaux) la prima echipă. Ne-a folosit 3-4 meciuri. Am confirmat și ne-a inclus în lotul primei echipe.

– Cum ai ajuns la Rapid Viena?
– Mi-a expirat contractul de 3 ani cu Steaua Roșie. Mi-a fost propus un nou contract, dar cu împrumut la o altă echipă din Serbia. O altă variantă era o echipă din Slovenia sau Rapid Viena. Am ales Rapid Viena.

– Cum a fost perioada de la Viena?
– Scopul meu când am ajuns la Rapid Viena a fost să joc cât mai mult, ca să ajung într-un campionat puternic, din Germania, Italia sau Anglia. Mi-au fost oferite toate condițiile, cazare bună, tot, dar nu m-am acomodat. Am jucat în partidele de pregătire, fiind golgheterul echipei, dar nu eram utilizat la jocurile oficiale. Fiind tânăr și dornic de afirmare, mi-am pierdut încrederea. Aveam toate condițiile acolo, dar nu eram împlinit.

– Cum ai ajuns la FC Bihor?
– Trebuia să merg în Cehia, fiindcă am avut un agent de acolo, dar în ultimul moment s-a schimbat staff-ul echipei unde trebuia să ajung. Pe filiera unui agent sârb a intrat Florin Iacob, care m-a văzut la câteva meciuri. M-a sunat și mi-a propus să joc în România, la Oradea.

– Ai acceptat?
– Da.

– De ce?
– Atunci nu m-am gândit la altceva decât la plăcerea de a juca și să revin la forma care m-a consacrat.

– Care sunt impresiile de la Oradea?
– Obiectivul meu este să ajung să joc în Italia, în special la Palermo, și să locuiesc în Sicilia, iar orașul Oradea mi-a lăsat impresii asemănătoare cu cele din Italia, mă refer la clădiri, arhitectură…

– Cum apreciezi începutul de campionat nu tocmai bun?
– E greu să ceri unei echipe tinere continuitate și poate și datorită tinereții apar aceste rerzultate oscilante. Având în vedere că media de vârstă este de 20-21 de ani este evident că o să apară oscilații de la un meci la altul. Pentru club nu sunt normale aceste rezultate, dar ținând cont de media de vârstă e greu să ai o continuitate pozitivă. Perioada trecută trebuie să o lăsăm în urmă și acum este nevoie să avem răbdare.

– Nu ai fost titular de la început, dar, de exemplu, la Târgoviște ai prins primul 11…
– Când am ajuns aici nu mă așteptam să fiu clar titular. Mai întâi urma să mă antrenez și să demonstrez. Nu sunt Messi sau Ronaldo să fiu titular de drept. Din grupul de 25 jucători de la antrenamente, cu toții dorim să fim titulari.

– Cum apreciezi fotbalul din România?
– Respect fotbalul de aici. Nu poți să nu respecți un campionat care trimite 5 echipe în Europa.

– De ce evoluezi ca atacant?
– Întrucât acum 10 ani, primul meu antrenor m-a folosit pe postul acesta.

Nume: Malinic
Prenume: Bojan
Data nașterii: 8 septembrie 1990
Locul nașterii: Belgrad
A jucat la: FC Belgrad, Obilic Belgrad (ambele la juniori), Steaua Roșie Belgrad, Rapid Viena și FC Bihor
Echipe preferată: Real Madrid și Chelsea Londra
Jucător preferați: Fernando Torres (Chelsea)
Hobby: călătoriile, să joace cărți cu prietenii, cititul
Cartea preferată: The Age of Reasons (de Jean Paul Sartre)

Sursa: fc-bihor.ro

Foto: Marius TUDOR