Victoria reușită de Dunărea Călărași în weekend, 1-0 pe teren propriu cu Recolta Gheorghe Doja, în etapa a 10-a a sezonului regular de Liga 3, a adus trupa călărășeană pentru prima dată în această ediție de campionat pe o poziție calificabilă în play-off.
Succesul contra Recoltei, formație ialomițeană aflată pe locul 2 înaintea acestui joc, a făcut ca la Călărași să se vorbească din nou despre Dunărea și lupta la promovare. Entuziasmul este mare în orasul de pe malul Borcei, cu toate că echipa, una cu pretenții, a reușit să scoată capul din partea a doua a clasamentului abia după finalul turului.
Mircea Ștefan, numit înaintea noului sezon ca antrenor principal, după ce reușise accederea în Liga 2 cu Metalul Buzău, din postura de antrenor secund, cere răbdare și promite că va pune în aplicare un plan prin care jucătorii localnici vor crește atât de mult calitativ încât echipa se va putea baza pe ei în lupta pentru promovarea în Liga 2.
Un amplu interviu cu Mircea Ștefan despre activitatea sa de la Dunărea sau despre planurile clubului puteți citi mai jos.
După acest rezultat, împotriva unei echipe care luptă la rândul ei pentru un loc în play-off, pare că lucrurile încep să se așeze și să arate bine la Călărași. Cum a fost jocul cu Recolta?
A fost un meci greu, împotriva unei echipe care era pe loc de play-off, o echipă cu jucători experimentați, care joacă de doi-trei ani împreună. Am reușit să ne ridicăm la nivelul lor, am avut o posesia bună, am pus mereu presiune în treimea adversă, ca să nu îi lăsăm să încerce construcția de la portar, și mă bucur că am luat cele 3 puncte, foarte importante pentru noi.
Partida a avut o încărcătură specială și pentru că te cunoști foarte bine cu Mirel Condei, antrenorul echipei adverse, alături de care ai jucat foarte mult timp la Dunărea?
Din punctul meu de vedere, probabil si al lui Mirel, care m-a sunat după meci că să mă felicite, nu a fost o încărcătură specială. Ne știm de foarte mult timp, ne respectăm reciproc, ne-am mai întâlnit ca adversari în meciuri oficiale, când eram la CSM Fetești și el era la Înainte Modelu, dar și în amicale, eu la Metalul Buzau si el la Oltenița. Nu este nimic special când ne întâlnim. Nu avem nicio rivalitate, suntem doi antrenori călărășeni, tineri, care încercăm să ne facem treaba cât mai bine zi de zi.
Înaintea jocului a apărut în spațiul public o informație potrivit căreia între ”secundul” Marius Milea și Bodo Kanda, cel mai experimentat jucător din lotul Dunării, ar fi existat un conflict violent. E adevărat, ce s-a întâmplat, de la ce a plecat totul?
Am citit și eu această informație. A fost un conflict, așa este, o nemulțumire a lui Kanda la o fază din jocul de final din antrenament, care a degenerat, surprinzător, într-un conflict verbal destul de aprins, în care Kanda a depășit limitele, dar departe de ceea ce a apărut în spațiul public. Din păcate, sunt persoane din exteriorul clubului care, din anumite frustări și nemulțumiri personale, încearcă să pună în lumină defavorabilă clubul și, din păcate, devin răutacioase când nu mai sunt implicați într-un anumit proiect de viitor!
Kanda nu a fost în lot pentru meciul cu Gheorghe Doja și e limpede pentru toată lumea că motivul a fost dat de acest conflict. Mai rămâne el la Călărași în continuare sau urmează ca cei din conducere să îi rezilieze contractul?
Kanda este un jucator important în istoria acestui club, el a venit aici când avea 16, 17 ani, a jucat inclusiv cu mine, iar din vară pâna acum a fost un jucător serios, implicat în procesul de antrenament, un jucător care era un exemplu pentru cei tineri, care nu sunt puțini în echipă. Pentru mine a fost și suprinzătoare reacția lui violentă din punct de vedere verbal. Împreună cu stafful am luat decizia de a nu face parte din lot pentru meciul de sâmbătă, urmând ca în această săptămână să luăm o decizie în privința lui. Cert este că atâta timp cât sunt la echipă nu voi accepta niciodată acte de indiciplină, indiferent de numele jucătorului și indiferent de aportului lui probabil la îndeplinirea obiectivelor.
Apropo de conducere. Din exterior se observă două lucruri. Relația între stafful tehnic și cel administrativ pare una foarte sudată, însă impresia multora este că aveți nevoie lângă voi și de oameni mai experimentați, care să vă ajute în momentele delicate. De ce funcționați în această formulă restrânsă?
Nu cred că putem spune că este o formulă restrânsă. Avem lângă noi și oameni cu experiență, chiar dacă ei nu sunt în prim-plan. Din ce știu eu, organigrama clubului arată exact cum trebuie în acest moment.
Imaginea clubului nu este una tocmai strălucitoare. Vorbim despre un club care nu cu mult timp în urma juca în Liga 1 și a petrecut mai mulți ani în Liga 2. Acum, audiența la jocurile de pe teren propriu este foarte mică, legendele fotbalului călărășean nu mai sunt lângă Dunarea, mediul de afaceri nu este nici el interesat. Ați încercat să faceți o analiză a situației reale, astfel încât echipa de fotbal să revină în centrul atenției? Știm că nimeni nu vrea să joace fotbal cu tribunele goale, iar aportul publicului are rolul său în creșterea calității jocului.
Audiența poate crește prin rezultatele pe care le avem și prin jocul prestat etapă de etapă. Publicul călărășean, ca și în alte părți, este pretențios și dorește rezulate imediate, dar sunt convins că, încet, încet, îi vom aduce la stadion. Pentru noi este important să ne susțină și în momentele grele. Referitor la legendele fotbalului călărășean, acestea sunt prezente la meciurile de acasă și în funcție de programul lor. Meci de meci au fost prezenți un Ștefan Constantin, Gheorghe Alexandru, Nelu Farin, Dincă Dorinel, Mircea Banu, Marin Ștefan, Roibu Nicușor, Pană Gheorge sau Postelnicu Ștefan, jucători emblematici ai clubului, care au jucat în perioade diferite pentru acest club. Din punct de vedere al mediului de afaceri, din vară până acum, au venit lângă noi doi sponsori, care sunt inclusiv pe tricourile de joc, și suntem în discuții cu alte câteva firme private pentru asocierea imaginii cu acest club.
Prezența Dunării în Liga 1 a creat răni adânci la Călărași, multe dintre ele nevindecate! În acea perioadă au fost îndepărtați de lângă Dunărea, nu neaparat din club, oamenii care țineau la această echipă și s-au născut datorii uriașe, din cauza cărora gruparea galben-albastra este și acum în insolvență. Nu vreau să faci o analiză a ceea ce s-a întâmplat atunci, însă lumea ar vrea să știe dacă Dunărea ar fi dispusă să se întindă mai mult decât îi este plapuma, doar de dragul unei promovări în Liga 2 la finalul acestui sezon.
Trecutul e trecut, se iartă, dar nu se uită, cum este vorba! Dunărea, cu siguranță, va ajunge iar în Liga 2, dar în urma unui proiect sănătos. Va ajunge acolo făcând permanent pasi mici în față, nu prin a sări anumite etape, clădind în fiecare zi un mediu sănătos, atât la echipa de seniori, cât și la centrul de copii și juniori, va ajunge în eșalonul secund fără a schimba 13-14 jucători după promovare. Prin sprijinul acordat de Consiliul Județean, prin domnul președinte Vasile Iliuță, si, sperăm, a Primărie Călărași, dar și a mediului privat din oraș, vrem să creăm condiții optime de pregătire, de masă, de vitaminizare, de monitorizare a efortului, astfel încât promovarea la Liga 2 să fie una sănătoasă, nu doar pentru echipa de seniori, dar și pentru centru de copii și juniori, unde copiii călărășeni să beneficieze de condiții bune.
La începutul campionatului, Dunărea se anunța a fi una dintre echipele cu pretenții la promovare. Începutul sezonului a fost departe de așteptările tuturor. În acest moment, cât de optimist este antrenorul Mircea Ștefan că echipa sa va ajunge măcar pe primele două poziții, așa cum s-a întâmplat în sezonul precedent?
Nu știu cine anunța asta, noi, cu siguranță, nu. Optimist am fost chiar și la începutul sezonului, când nu arătam cum mi-aș fi dorit, dar știam că atunci când ești corect, când muncești cum și cât trebuie, când îți respecți meseria de antrenor în fiecare zi, de dimineață până seara, că nu ești antrenor doar în timpul antrenamentelor sau a jocurilor, rezultatele vor apărea. Chiar le spuneam băieților în vestiar, dupa acele meciuri mai puțin reușite, că eu cred mult în ei, îi văd cât muncesc, și să aibă răbdare și încredere în ei, că vor veni și punctele.
Care a fost explicația pentru începutul slab de sezon? Doar faptul că au venit mulți jucători noi?
Pe lângă faptul că sunt mulți jucători noi și, marea majoritate, tineri, la nivel de staff am venit și cu o altfel de abordare a jocului, cel puțin peste nivelul Ligii a 3-a. Vrem să avem un joc ofensiv începând cu construcție de la portar, un joc de posesie, un joc de a ține mingea cât mai mult la noi, iar defensiv să facem un presing cât mai sus, în treimea adversă, iar lucrurile acestea nu le poti face în scurt timp. Probabil dacă jucam ca majoritatea echipelor din seria noastră, să degajăm toate mingiile de la portar în față mai aveam acum cel puțin trei-patru puncte în plus, dar era ceva de moment, nu era ceva care pe viitor să ne ajute. Încercăm să punem la punct o filozofie de joc a noastră, iar după ea se ghidează și toate echipele de copii și juniori, chiar dacă suntem la nivel de Liga 3, sper doar să existe răbdare.
Sunteți într-o serie în care mai activează încă trei formații din județul Călărași. Din acest motiv, multă lume s-a gândit că Dunărea va avea un culoar accesibil spre fruntea clasamentului. În turul campionatului, care înfrângere a durut mai tare? Cea de la Modelu sau cea de la Fundulea?
Pentru mine, personal, toate înfrângerile au durut, nu doar cele cu echipele călărășene. Niciodată nu o să vorbesc de arbitraj, deși se pot spune multe în ambele jocuri, însă prefer să reglez probleme pe care le-a avut echipa mea decât să dau vina pe o decizie a unui arbitru, chiar dacă ea a influențat rezultatul, așa cum s-a întâmplat la Fundulea. Dacă la meciul cu Înainte Modelu pot spune că diferența a fost făcută de atitudinea mult mai bună a gazdelor, la meciul cu Progresul Fundulea am dominat autoritar jocul, am primit golurile cum le-am primit, iar a doua repriză am jucat pur și simplu într-o singură jumătate de teren, am reușit să facem constant peste 15 pase până la finalizare, dar, din păcăte, dupa cum știm în ziua de azi, nu echipa care are posesia mai bună câștigă.
Echipa a pierdut cinci meciuri dintr-un total de zece în acest sezon. A existat vreodată presiune pe stafful tehnic, din cauza rezultatelor slabe, astfel încât să se poată ajunge la o schimbare de antrenor?
Din partea conducerii, nu, pentru că în momentul în care am venit la Călărați am stabilit împreună un proiect pe 3 ani, în care să ne atingem obiectivele propuse din punct de vedere sportiv, dar și al infrastructurii. Presiune se tot pune din partea unor persoane din exteriorul clubului, din păcate, care nu au nicio treabă cu fenomenul și, surprinzător pentru mine, se autopropun antrenori de la echipe care au activat inclusiv la Liga 2 sau secunzi pe la Liga 1, însă, în ciuda unui start de sezon oscilant, conducerea clubului și factorii de decizie care finanțează clubul, au în continuare încredere în mine și în proiectul nostru.
La Călărați există o presiune datorită istoriei clubului, dar și pentru că microbiștii vor să vadă în tricoul echipei cât mai mulți localnici, așa cum se întâmplă peste tot. Transferurile pe care le pregățiți pentru pauza de iarnă vor face ca numărul jucătorilor tineri călărășeni să scadă în partea a doua a sezonului?
Numărul de jucători localnici nu o să scada în viitor. Săptămânal, alături de noi se pregătesc patru-cinci jucători de la U19, însă trebuie să avem grijă cu promovarea lor, pentru că introducerea lor în meciuri de Liga 3 nu poate fi făcută decât progresiv, nu vrem să promovăm tineri din curtea noastră doar de dragul debutului lor și apoi să aibă o decădere sportivă. Prin antrenorii de la U19 și U17 lucrăm cea ce se lucrează la echipa de seniori tocmai pentru a le face procesul de intregrare mai ușor.
Sincer, care este obiectivul mai important pentru Dunărea acum? Încheierea sezonului cu un rezultat mai bun decât cel din ediția precedentă de campionat, când s-a jucat semifinala barajului de promovare, sau creșterea potențialului jucătorilor tineri din curtea clubului?
Obiectivul clubului și al meu, personal, este să câștigăm cât mai multe meciuri, să încercăm să ne impunem un joc combinativ, să câștigăm meciuri pe baza unor principii, nu să le câștigăm la întâmplare, cu mingii aruncate în față și să vedem ce o să iasă. Cu siguranță, strategia clubului este de a crește potențialul tinerilor din centru de copii și juniori și integrarea lor progresivă în echipa de seniori.
Există la nivelul fotbalului românesc o întreagă dezbatere cu privire la jucătorii străini care nu aduc un foarte mare plus de valoare. Nimeni nu vorbește public, însă, despre cum ar fi bine să creștem potențialul jucătorilor noștri. Antrenorul Mircea Ștefan ce strategie de acest gen are la Dunărea, astfel încât localnicii să crească și să devină oameni de bază?
Nu am nicio problemă în privința jucătorilor străini, depinde ce aduci din străinătate. Noi, în momentul de față, avem doi jucători străini: Jude, jucător tânăr, de perspectivă, dar și un jucător cu o experiență foarte mare, Diniz Marcus, care a jucat la nivel de Liga 1 în Israel sau Elveția și chiar la AC Milan. Pe mine, personal, mă interesează ca jucătorii tineri să crească alături de jucători profesioniști, indiferent de naționalitatea lor.
Crezi în teoria în care o echipă cu jucători tineri și talentați poate crește foarte ușor dacă axul central este format din jucători cu experiență?
Cu siguranță ai nevoie de jucători cu experiență în fiecare compartiment, de jucători profesioniști, de jucători antrenabili. Ei sunt un exemplu pentru cei tineri, începând de la încălzirea înainte de antrenament, continuând cu prevenție sau cu stretchingul de final de antrenament.
Există vreun post pe care nu ai avea niciodată curaj să joci cu un junior?
Nu, dovadă este faptul că au fost și cu siguranță vor mai fi meciuri în care voi juca pe postul de fundaș central cu Țicu Mihai, un copil născut în 2007. Atât timp cât nu avem curajul de a promova jucători tineri, aceștia nu vor avea ocazia să crească în valoare, chiar dacă avem presiune, chiar dacă punctele sunt foarte importante, repet trebuie atenție mare cum îi intregrăm în echipă și cum îi și protejăm în acest proces.
În vară, clubul a decis să nu se mai înscrie cu echipele de juniori republicani în întrecerile organizate de către FRF. În mod evident, decizia a născut valuri de nemulțumiri. Cei care au comentat au fost oameni de sport sau doar simpli cârcotași, care sunt foarte preocupați să bage bățul prin gard?
Cine poate comenta o astfel de decizie? Doar cei care sunt cârcotași. Am avut o analiză la nivelul clubului și am luat această hotărâre, ulterior am avut o întâlnire cu comitetul de părinți de la fiecare grupă unde am expus benificiile acestei decizii. U19 este înscrisă în campionatul județean Liga 4, un campionat puternic, în care evoluează jucători care au multe meciuri în Liga 2 sau Liga 1, astfel ritmul de joc, duelurile fizice și situațiile de joc pe care copiii noștri trebuie să le interpreteze sunt mult mai solicitante decât la campionatele naționale cu jucători de aceeași vârstă. La nivel de U17 jucăm în campionatul județean U19, deci cu 2 ani mai mici, pe aceași ideee. Cert este că pe noi nu ne interesa o clasare cât mai bună la campionatele naționale, ne interesează să ne formăm jucătorii pentru a-i promova la echipa de seniori. Una este să ai un an de jocuri împotriva unor echipe de aceeași vârstă și alta este să ajungi la echipa de seniori după ce ai căpătat experiența unor meciuri împotriva echipelor care au în componență jucători ce pot evolua în ciuda vârstei, inclusiv la Liga 3.
Care este strategia în acest moment? Visați deja la promovare sau pregătiți fiecare meci în parte, cu gândul la victorie, fixând obiective intermediare, cum ar fi calificarea în play-off și apoi prezența la meciurile de baraj?
Din primul moment am avut obiective intermediare: formarea unui lot competitiv, încercarea unei indentități ca și principii de joc, câștigarea fiecărui meci în urma unui joc combinativ. Deci obiectivul personal este câștigarea fiecărui meci.
În acest moment, punând în balanță rezultatele sub așteptări ale Dunării și evoluția meritorie a celor de la Metalul Buzău, echipa la care ai fost ”secund” două sezoane, atât în Liga 2, cât și în Cupa României, crezi că prin întoarcerea la Călărași, acasă, ai făcut un pas înapoi?
Am început reconstrucția la Călărași, am adus foarte mulți jucători noi, am promovat și debutat patru-cinci jucători din pepiniera proprie în Liga 3. Știam cât este de muncă, știam unde vin, ce am de făcut și câtă muncă o să fie. Nu consider un pas înapoi, cu răbdare și muncă o să arătăm din ce în ce mai bine. Urmăresc meciurile Metalului și sunt prezent la ele oricând am posibilitatea, am fost împreună cu directorul sportiv Denis Dincă și la meciul din Cupa României, când au câștigat împortriva celor de la Craiova cu 1-0. Am rămas în relații foarte bune cu Vali (n.r. – antrenorul Valentin Stan) și cei din club, cred în evoluția celor de la Metalul, pentru că știu ce oameni profesioniști sunt acolo și cum fac lucrurile, iar Vali Stan este un manager peste nivelul Ligii 2 cu siguranță.
Ce îi lipsește Dunării, pe lângă liniște și bani, ca să ajungă la rezultatele pe care le-ai avut la Buzău?
Răbdare și încredere în staff, în conducătorii clubului și susținerea finanțatorilor. Lucrurile bine făcute necesită timp, implicare, muncă. De implicare și muncă mă ocup eu, sper să am și timp.
Să nu uităm că Dunărea este în continuare în insolvență. Crezi că se poate discuta, la modul real, de performață, atâta timp cât clubul încă nu își încheie această procedură prin care trebuie să evite falimentul?
Cu siguranță se poate discuta. Lucrurile încep să se miște, am reușit să achiziționăm un sistem de monitorizare al efortului (K-Sport), vrem să renovăm o încăpere și să o transformăm într-o sală de forță și de pre-încălzire pentru jucători, aparatură de refacere a jucătorilor, niște lucruri normale, pe care nu le înțeleg cum o echipă care a fost în Liga 1 nu le-a avut. Probabil fiecare din cei care au trecut pe la club au urmărit interesul personal sau doar rezultate imediate, fără a pune accent pe dezvoltarea clubului din toate punctele de vedere. Este mult de muncă, dar lucrurile bine făcute și obiectivele nu pot fi atinse în timp scurt.
Foto: Dunărea Călărași