Breviar sportiv arădean după 65 de ani: Imaginați-vă azi un Steaua – UTA 1-6!

Cu generosul ajutor al profesorului Tiberiu Țiganu, continuăm periplul nostru în istoria „drumului Golgotei” parcurs de fotbaliștii de legendă ai ITA-ei către o aură de glorie, spre bucuria arădenilor, dar și a baronului Francisc Neuman, cel care a investit încredere, bani și multă dăruire în destinele echipei alb-roșii.

Am vorbit, în episodul precedent, despre întâlnirea de acasă cu Unirea Tricolor. Gruparea bucureșteană o formase reputatul antrenor Fane Cîrjan și o condusese ani buni, lansând în fotbalul românesc vedere ca Sony Niculescu, Simionescu sau, mai ales, Titus Ozon. Dar la ora desfășurării meciului cu ITA, fostul antrenor se afla la apocalipticul canal Dunăre – Marea Neagră, unde ispășea pentru vina de a fi fost „mult prea român”, fitilul comunist începea să facă noi victime în sport. După această scurtă revenire, ajungem pe 7 martie 1948, etapa XX, ITA juca în deplasare cu AS Armata București pe un stadion ANEF (Republicii) ce adunase peste 22,000 de spectatori.

Pe teren, cu gândul de a subjuga publicul

Deznodământul a reprezentat moment de vârf care nu s-a mai repetat în duelul fotbalistic dintre arădeni și echipa militară, palmaresul incluzând aici și denumirile ulterioare ale celor două tabere, adică Flamura Roșie și UTA respectiv CCA și Steaua. Comentariile din presa centrală dar și din presa arădeană nu au putut fi decât elogioase. Săptămânalul arădean de limbă maghiară A Jövö Sport, cu semnatarul din păcate rămas anonim, sublinia pe prima pagină cu litere mari (la propriu și la figurat) cum că „Într-un meci de un nivel spectaculos, fotbaliștii de la ITA și-au înfrânt adversarii cu scorul de 6-1.

Dar să urmărim împreună secvențe reconstituite din presa vremii. ITA începuse cu multă dezinvoltură, încredere, motivată de jocul destul de modest pe care-l făcuse în etapa anterioară cu Unirea Tricolor. Arădenii au intrat pe teren și cu gândul de a-și atrage simpatia suporterilor din Capitală, prin toată spectaculozitatea jocului și a combinațiilor tehnico-tactice permise de potențialul lor.

Stibinger x 3…

Încă din primul minut al jocului, ITA a atacat furibund. În linia de atac au excelat Kovacs și Stibinger, în mare vervă amândoi. În minutul 13, dintr-o lovitură de colț executată de Dumitrescu la mijlocul careului, mingea l-a întâlnit pe Vass, acesta era păzit de doi apărători militari și a trimis mingea înapoi spre Stibinger, care, de la 25 de metri, a reușit un șut de antologie care l-a lăsat fără replică pe Savu, predecesorul marelui Voinescu din poarta roș-albaștrilor, 0-1. După gol a început sarabanda arădenilor, care i-au vrăjit pe spectatori cu frumusețea și cursivitatea fazelor, create într-un ritm infernal.

A urmat un penalty pentru ITA, dictat după un fault făcut de Panait asupra lui Kovacs, pe care tot el l-a executat, dar a ratat. Însă, la numai un minut, Stibinger a tras ca din tun, lăsând mască întreaga apărare bucureșteană și era 0-2, scor cu care s-a intrat la pauză.

A doua repriză a debutat cu o nouă serie de atacuri în valuri declanșate spre poarta echipei militare. În minutul 51, după un slalom printre trei jucători transformați în jaloane, Stibinger a făcut 0-3 cu un șut plasat. Cronicarul a consemnat frumusețea acestui gol, marcat de la 30 de metri, considerându-l drept unul din cele mai frumoase din palmaresul ITA-ei.

… și Kovacs x 3!

Arădenii au încetinit din turație, ceea ce a făcut ca Gică Popescu (I) să reușească să străpungă defensiva ITA-ei și a înscris pentru 1-3 în minutul 72. Lovitura i-a făcut pe vizitatori să revină precum un boxer și asaltul a reînceput cu Adalbert Kovacs în rol principal, decis să răzbune ratarea acelui penalty. Și a reușit: în minutul 82, a depășit toată apărarea și a refăcut diferența de trei goluri. După doar două minute, a recidivat și era 1-5! Lovitura de grație avea s-o dea tot el în finalul întâlnirii, când a fructificat pasa excelentă a lui ex-orădeanului Camil Schertz, jucător despre care n-au rămas foarte mărturii la Arad, dar pe care-l regăsim mai târziu antrenor la Progresul ICO Oradea, între 1956 și 1958.

Un record și o Cupă

Stibinger și Kovacs au stabilit un record neegalat în Liga I, câte un hattrick într-un meci!

În aplauzele miilor de spectatori, ITA a părăsit triumfătoare ANEF-ul, nu înainte de a primi o frumoasă cupă din partea Sindicatului Bijutierilor și al Ceasornicarilor, pentru cea mai bună echipă a cuplajului. Partida cu ASA-ul fusese precedată de Distribuția Petrol București (fosta Juventus, Petrolul de mai târziu) – CFR Cluj 2-2. În echipa Stelei îi regăsim pe Jivan, nimeni altul decât tatăl viitorului portar utist Mihai Jivan, dar și pe Sterie Zeană, care avea să ajungă la Arad mai târziu.

Actori de-atunci

Băimăreanul Aurel Man a avut, conform ziariștilor prezenți, o prestație bună și a condus următoarele formații:

AS Armata: Savu – Panait, Cernea – Jivan, Mladin, Zeană – Bălaș, Fătu, Gh. Popescu, Molnar, Marinescu.

ITA: Marki – Slivăț, Vass – Pall, Băcuț, Schertz – Kovacs, Reinhardt, Stibinger, Mercea, Dumitrescu.

Va urma.

Sursa: Sport Arad