A trecut un an de când fotbalistul nepereche al Brașovului a plecat la Dumnezeu. Nicolae Pescaru, cel mai reprezentativ jucător din istoria FC Brașov, a trecut la cele veșnice anul trecut, la vârsta de 76 de ani. A murit în braţele soţiei, Stela, iar ultimele sale cuvinte au fost „vă iubesc pe toţi“. S-a dus într-o lume poate mai bună, cu demnitate, iar pentru noi, cei rămaşi încă aici, rămâne mesajul său de suflet: „Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!“
Pe 25 mai 2019, Nicolae Pescaru a murit, după ce se luptase câțiva ani cu o boală nemiloasă.
Monitorul Expres a publicat cinci mărturii ale foștilor colegi sau elevi în care rolul principal îl are cel mai cunoscut număr 5 din istoria stegarilor. În Brașov se va juca mereu fotbal în umbra legendei.
Petre Cadar rămâne și acum cu amintirile legate de Pescaru pe gazon, dar și în afara lui. „Am jucat cu Nae aproape 10 ani la Steagu, iar timp de 8 ani am fost coleg de cameră în cantonamentele de iarnă și vară. Aveam o înțelegere cu el, când eu recuperam mingea îi pasam și atunci pornea ca o vijelie spre poarta adversă. La câte goluri a dat pentru Steagu, și a dat o groază, l-am pupat mai mult decât pe nevastă-mea! Așa o personalitate cum a avut Pescaru nu a avut niciun alt jucător la Steagului. Avea toate calitățile unui fotbalist mare. Cred că putea juca și în poartă dacă l-ar fi folosit antrenorii, pentru că la antrenemente se mai băga să apere și chiar reușea parade spectaculoase! A fost o mare onoare să fiu coleg, dar și prieten cu Pescaru”, a spus Petre Cadar.
Un al fost coleg și prieten la FC Brașov cu Pescaru a fost Dorin Necula. Timp de 10 sezoane cei doi au avut parte de multe întâmplări. „Lui Pescaru nu-i plăcea să piardă. Îmi amintesc un meci de Cupa României, la Sibiu, cu U Cluj. Era minutul 90, clujenii aveau 3-0 și au avut un corner. Chiar dacă era 3-0 și nu se mai punea problema să revenim, Pescaru a venit în careu, probabil să nu luăm și golul 4. Un clujean, cred că Balint, l-a lovit cu cotul în față de i-a mișcat un dinte. Nae, care avea o mare grijă de dantură, se spăla de mai mult ori pe zi, era disperat. Dintele i-a căzut în iarbă și a venit la mine. „Dorine, se vede că nu mai am dintele?“. Hai, măi, că ești ca o aripioară“, i-am răspuns și mult timp colegii se amuzau pe seama aceste porecle. Nae a fost un fotbalist uriaș, iar faptul că a jucat peste 20 de ani la nivel înalt spune multe depre calitățile sale. Apoi, faptul că a refuzat Dinamo pentru a rămâne la Brașov i-a uimit pe mulți, însă nu și pe noi care-l știam că este un stegar adevărat”, a spus Necula.
Adrian Hârlab a avut o relație excelentă cu Pescaru atât în teren cât și în afara lui: „L-am păcălit pe Nae la o partidă de pescuit. Am mers la pescuit, împreună cu alți doi prieteni, dar nu aveam noroc. Stăteam cam la 30 de metri unul de la altul pe baltă. După două- trei ore în care nu prisesem nimic, m-am dus la un pescar aflat în apropiere, care avea ceva în stoc și l-am întrebat dacă îmi vinde niște pește. A acceptat, astfel că m-am ales cu doi carași de toată frumusețea. M-am întors la locul meu și m-am prefăcut că i-am prins. Lui Pescaru nu-i venea să creadă ce pești am „prins“. După câțiva ani i-am povestit ce s-a întâmplat cu adevărat.”
Andrei Șanta l-a avut pe Pescaru antrenor la FC Brașov, dar o întîmplare memorabilă i-a rămas întipărită în minte din perioda în care Nicolae Pescaru era fotbalist.
„Când eram la juniori la meciuri mergeam ca și copil de mingi. La un meci pe Tineretului îmi amintesc că arbitrul a dat o lovitură liberă pentru noi, iar fotbaliștii noștri se pupau și se bucurau deja ca și cum ar fi dat gol! Am întrebau și eu pe cei din jurul meu. Stai liniștit că va înscrie Nae. Și așa a fost! Ce execuție! Când spui Nicolae Pescaru spui FC Brașov. E simplu. A fost cel mai bun și sunt convins că nu va mai fi altul ca el”, a declarat Andrei Șanta.
Marin Barbu a fost elevul lui Nicolae Pescaru la FC Brașov. În ultimul an ca fotbalist la Steagu, Pescaru l-a remarcat pe „Magiun“ la o „miuță“. ”În 80, iarna, am fost chemat la Brașov să joc la o miuță cu cei de la FC Brașov. Am jucat într-o sală și atunci am văzut pe viu ce fotbalist era Pescaru, La finalul miuței, Pescaru mi-a spus: „tu de mâine ești la Steagu!“. Nu s-a putut atunci, dar câțiva ani mai târziu am ajuns la FC Brașov. Nicolae Pescaru rămâne și acum simbolul Brașovului fotbalistic. Singurul său defect după ce s-a retras a fost că a avut mult prea mult bun simț. Pescaru ar fi trebuit să conducă FC Brașov, dar nu a avut tupeul și nu a intrat în jocurile murdare ale altora care au distrus acest club legendar”, a spus Marin Barbu.
Nicolae Pescaru a jucat aprope 20 de ani la FC Braşov. Legătura dintre Pescaru şi Steagu’ a fost mereu una specială. A ajuns la FC Braşov la dorinţa tatălui său, care nu avea să-l vadă nici măcar o dată în tricoul stegarilor.
„Eu m-am trezit în fotbal fără să urmez paşii fireşti, adică la copii şi juniori. Faptul că aveam o tehnică bună, loveam mingea perfect cu ambele picioare, aveam forţă și viteză sunt calităţile care m-au propulsat în categoria fotbaliştilor, nu a jucătorilor de fotbal. Tata a murit înainte să mă vadă la Steagu! Am ajuns la FC Braşov, însă, din păcate, tatăl meu nu a mai apucat să mă vadă jucând nici măcar un minut, pentru ca a murit atunci când eu aveam doar 15 ani. Acesta este cel mai mare regret al meu. Legătura cu Steagu’ a fost mereu specială. Aici m-am simţit cu adevărat apreciat şi iubit. Am jucat aproape 20 de ani şi cam 13-14 ani am fost căpitanul echipei. Nu ştiu cum s-a făcut, dar parcă am fost legat de această echipă. Am fost dorit de Steaua, Dinamo sau Craiova, dar nu am plecat. Fără falsă modestie pot spune că am fost cel mai bun. Pur şi simplu. Simţeam că pot face tot ce vreau pe teren, dar am avut şi colegi pe măsură: Gyorffy, Campo, Năftănăilă, Cadar, Adamache, Ivăncescu, Necula, Hârlab… Am jucat pe toate posturile, mai puţin pe cel de portar, dar şi acolo cu puţin antrenament cred că făceam faţă! Devotamentul, determinarea şi ambiţia cu care jucam m-au propulsat în inimile braşovenilor. Am simţit mereu pe umeri «dulcea povară» de a fi un reprezentant al «stegarilor» pe teren, dar şi în afara lui. Echipa asta a însemnat totul pentru mine, dar nu merit şi nu vreau să mi se facă statuie pentru acest lucru”, povestea Nicolae Pescaru.
Nicolae Pescaru a fost în lotul României pentru CM de Fotbal din 1970. Alţi doi stegari, Ivăncescu şi Adamache, au făcut parte din lotul României pentru Mondialul din Mexic. Adamache ne-a părăsit în 1978, Ivăncescu în 2004, iar Pescaru în 2019.
„Nu am jucat în Mexic din cauza lui Angelo Niculescu! Nu am vrut să-i car valiza! Eram în cantonament la Bucureşti şi plecam să jucăm un meci de pregătire, iar Angelo a venit la mine şi mi-a spus să merg în camera sa din hotel şi să-i duc valiza la autocar. I-am spus direct, «Domn’ Profesor, scuzaţi-mă, eu nu am venit la Naţională să car valize, eu am venit aici să joc fotbal». Şi de atunci s-a terminat totul. Am fost convocat la echipa naţională doar pentru că la Braşov eram remarcat şi eram mereu în echipa etapei”, povestea Pescaru într-un interviu a cordat în 2018 pentru Monitorul Expres.
Monitorul Expres a publicat, în premieră, o poză cu o dedicație specială din partea marelui cronicar Ioan Chirilă.
„Lui Nae Pescaru, În amintirea unui formidabil turneu din Australia 1970, când a fost de departe cel mai bun jucător român.
Și în amintirea meciului Na-ționala 80 – Tricolorii 70 (Bucu-rești, 19 martie 1980), când, alături de Dobrin), a stârnit admirația tribunelor. Nae Pescaru rămâne un mare jucător, căruia soarta, și nu numai soarta, i-a refuzat ceea ce el merita din plin, adică să aibă cel puțin 30 de tricouri în echipa națională. Toată admirația mea, lui Nae Pescaru“. Ioan Chirilă, 19 martie, 1980.
– 311 meciuri a jucat Pescaru pentru FC Braşov doar în Divizia A, fiind numit în scurt timp căpitanul echipei.
A marcat de 62 de ori în prima ligă, fiind și acum deținătorul recordului de goluri marcate pentru „galben-negri”, el fiind urmat de Mugurel Buga și Marian Ivan, ambii cu câte 57 de goluri.
– 4 selecţii a strâns Pescaru la echipa naţională.
23 septembrie 1962 e data la care Pescaru a debutat în Divizia A, în partida Steagul Roşu Braşov – Ştiinţa Cluj 4-2
– 23 noiembrie 1980 e data la care Pescaru a disputat ultimul meci în „A”, Progresul Bucureşti – FCM Braşov 3-1.