În urmă cu trei zile am scris un pamflet (Nu
mai vrem fotbal profesionist) în care am făcut
apologia a tot ceea ce nu trebuie să se întâmple în fotbalul
românesc, plecând de la o sintagmă foarte des folosită, chiar și de
responsabili din Federația Română de Fotbal: „În România, se poate
orice!”.
De fapt, cred cu tărie că singura cale spre un viitor stabil
pentru fotbalul românesc poate fi urmată doar respectând
regulamentele, începând cu statutele FIFA și UEFA. Orice tentativă
de eludare a lor, indiferent de intenții, bune sau mai puțin bune,
nu reprezintă altceva decât un atentat la integritatea
competițiilor. Pentru că, în fotbalul actual, competiția nu mai e
doar jocul în sine, ci întregul complex de factori numit activitate
fotbalistică.
E dureros când o echipă obține performanțe pe teren și nu se
poate bucura de ele din cauza unor vicii procedurale, dar în
momentul în care se ajunge la un anumit nivel, efortul birocratic
devine poate la fel de important ca și efortul sportiv.
În conferința de presă susținută azi, la Casa Fotbalului, pe
tema numirii viitorului selecționer al naționalei, Mircea Sandu a
vorbit și despre procesul de licențiere pentru Liga 1, precizând
cât se poate de clar că acesta s-a încheiat. Mai mult, președintele
FRF a spus că: „procesul de licențiere nu se va afla pe
ordinea de zi a Comitetului Executiv din 20 iunie. Vom omologa
rezultatele de la ligile 2 și 3, iar dacă va fi cazul vom semna
contractul cu noul selecționer”.
Mircea Sandu de foarte mult timp nu a mai fost atât de tranșant
și chiar dacă nu a spus-o direct (neavând atribuții în acest sens),
a lăsat să se înțeleagă că pentru echipele care nu au primit
licență nu se mai poate face nimic, responsabilitatea situației în
care se găsesc acum aparținând în exclusivitate conducătorilor lor.
De asemenea, Nașu’ a atras atenția tuturor cluburilor din România
să adopte din timp măsurile necesare pentru a nu ajunge în aceeași
situație.
A apărut, în ultimele zile, varianta ca sistemul de licențiere
din România să fie eliminat în întregime. Argumentul principal pe
care se bazează e că „se poate orice”. Nu voi comenta deloc, pentru
că e improbabil, ba chiar imposibil, ca o astfel de decizie să fie
adoptată.
articol scris de Florin
ALBOIU