Nu mai vrem fotbal profesionist!

Ce rost mai are să ne amăgim? România nu a avut, nu are și nu va
avea niciodată fotbal profesionist. Cluburile sunt sărace, iar UEFA
și FIFA impun prea multe reguli pe care, de cele mai multe ori,
nici nu le pricepem. Așa cum nu pricepem de ce o echipă care a
câștigat meritat pe teren nu se poate bucura pe deplin de victorie
din cauza unor criterii care nu au nicio treabă cu fotbalul. De ce
vrem să fim mai catolici decât Papa?

Așa că trebuie să renunțăm, de exemplu, la cât mai multe din
condițiile pentru acordarea licenței. Poate chiar ar fi mult mai
bine dacă am elimina de tot licențierea. Nu s-a jucat fotbal în
România, poate chiar un fotbal mai bun, înainte de apariția acestui
manual infam?

UEFA și FIFA se pot spăla pe cap cu ideile lor tâmpite. Și ce dacă
ne vor dezafilia? Oricum naționala e varză, mai mare rușinea să te
bați în clasament cu Burkina Faso, Honduras și Algeria, iar în
curând reprezentatele noastre în cupele europene nu vor mai trece
nici măcar de tururile preliminare.

Marile orașe, cu tradiție în fotbal, merită să joace în Liga 1! E
imoral să privezi atâția oameni de bucuria de a merge la stadion.
Sistemul trebuie reformat din temelii pe principiul
reprezentativității. Echipele care au suporteri cei mai mulți să
joace în Liga 1, iar cele care nu au se pot desființa, oricum nu
interesează pe nimeni.

Așa scăpăm și de multe probleme, nicio echipă nu va mai retrograda
și toată lumea va fi fericită. Nu vor mai exista patroni și
echipele vor trece sub oblăduirea primăriilor, iar edilii vor avea
astfel toate motivele să investească în infrastructură, în
stadioane ultramoderne.

Primul pas al Revoluției va fi făcut pe 20 iunie în Comitetul
Executiv, când se va elimina obligația cluburilor de a-și achita
datoriile la bugetele de stat. Chiar Mircea Sandu a dat direcția
când a spus că statul trebuie să își rezolve singur problemele pe
care le are cu cluburile.

Ce contează, de exemplu, dacă angajaților nu li se vor calcula la
pensie anii munciți în fotbal pentru că banii lor s-au dus în
salariile de mii de euro ale jucătorilor? E doar un amănunt de care
nu ne putem împiedica. Sunt doar victime colaterale și nu contează
în marea ecuație a fotbalului românesc. Ce dacă antrenorii de la
copii și juniori vor muri de foame când nu vor mai profesa, doar
și-au făcut treaba și nu vor mai fi de niciun folos…

Al doilea pas e să scăpăm, obligatoriu, de
mizeriile din ROAF. Retroactiv. Așa că toate tunurile pe membrii
Comitetului Executiv. Zi și noapte să stăm călare pe ei, mai sunt
doar zece zile. Mai întâi cu promisiuni, apoi, dacă nu cedează, cu
amenințări. Mijloacele nu contează. Implicăm și politicul. În prima
linie s-au aliniat deja Ciuhandru, Bolojan și Corneliu Vadim Tudor.
Presiunea trebuie să vină din toate părțile, trebuie să producem
precedentul. Prima victorie e cea mai importantă, celelalte vor fi
obținute mult mai ușor.

Să nu ne pierdem speranța și fotbalul va fi, în sfârșit, al
nostru!

articol scris de Florin
ALBOIU