„Miliția m-a amenințat că mă bagă la pușcărie”

Ion Bebe Barbu, considerat unul dintre cei mai buni fundași din
țară în perioada 1960-1975, a fost căpitanul naționalei în egalul
cu Anglia din 1968, a purtat banderola la FC Argeș, în 1972, în
victoria împotriva celor de la Real Madrid, 2-1 în Trivale (1-3 la
Madrid, în turul doi al Cupei Campionilor), a ținut piept Miliției
după ce piteștenii i-au suflat titlul lui Dinamo. Unul dintre cele
mai dificile examene l-a avut de dat nu pe teren sau la facultatea
de filologie pe care a absolvit-o, ci anul trecut, după ce a fost
salvat de la moarte în urma unei operații la colon.

Cu Nottingham Forest (0-2, 1-2, în ’79), în turul doi al Cupei
Campionilor, Barbu a fost președintele lui FC Argeș. La fel și în
întâlnirea din turul doi al Cupei UEFA cu Valencia (2-1 la Pitești,
2-5 în deplasarea din ’78), unde jucau Bonhoff și Kempes, proaspăt
campion mondial cu Argentina și golgheterul CM.

Are un
titlu cu FC Argeș

Ion Bebe Barbu s-a născut pe 24 decembrie 1938, la Craiova. Din
1959 a evoluat pentru Dinamo Pitești, devenită ulterior FC Argeș.
Deține, ca jucător, un titlu cu FC Argeș, în 1972, jucând de 224 de
ori în prima ligă. A evoluat de șapte ori în prima reprezentativă,
debutând în 1967, în partida cu Polonia. A antrenat formațiile
Muscelul Câmpulung și Metalurgistul Cugir, apoi a lucrat în cadrul
DJS Argeș. A fost președinte la FC Argeș între 1978 și 1982.

Ați fost căpitan în egalul făcut de România la București
cu Anglia, în 1968…
Nu ne-a speriat numele campioanei mondiale en-titre, pentru că pe
teren tot 11 urmau să intre. Angelo Niculescu m-a ales căpitan
pentru seriozitate și pentru forma în care eram, deși cei de la
Steaua și Dinamo erau invidioși. După meci au venit la mine cei de
la Steaua să mă ia la ei, dar i-am refuzat pentru că jucasem o
viață la Dinamo Pitești.

Ce s-a întâmplat de n-ați jucat la meciul retur de pe
„Wembey”?
A fost ultima posibilitate pentru mine de a da examenul de stat la
filologie, programat exact în data meciului retur cu Anglia, așa că
am renunțat să fiu căpitan pe „Wembley” pentru a deveni profesor de
filologie. După ce am terminat liceul, tatăl Dorinei (n.r. –
actuala soție a lui Barbu) mi-a spus că îmi dă voie să mai umblu cu
fata lui doar dacă dau la facultate. Am intrat din a doua încercare
și apoi ne-am căsătorit, respectându-mi promisiunea făcută tatălui
ei de a termina facultatea.

Cum a fost perioada petrecută la Beșiktaș?
Am fost trecut în rezervă ca să pot fi transferat, deoarece eram
cadru activ în MI. Dorina a făcut rezervare de catedră un an ca să
mă poată însoți la Istanbul. Am fost titular meci de meci tot
sezonul, iar pe atunci Beșiktaș avea patru titulari în națională.
În țară, fata noastră, care avea un an, rămăsese cu părinții
soției. Dar socrul a murit și mama-soacră nu putea sta singură cu
fetița, așa că am fost nevoiți să ne întoarcem acasă după un an,
deși Beșiktaș mă mai dorea. Eu am primit 5.000 de dolari, în două
tranșe, iar FC Argeș a încasat aproximativ 20.000-25.000 de
dolari.

Trofeul din ’79, expus la loto, apoi
furat

Cele două titluri cu FC Argeș?
În ’72, ca jucător, au venit mulți fani în fața blocului nostru
după ce am câștigat, scandau, țipau… Apoi am fost cu soția la
petrecere, la restaurant. Erau suporteri peste tot, erau fericiți
doar să ne atingă. În ’79, eram președinte, Dinamo avea pregătit
totul pentru sărbătoare, inclusiv pe trofeu era inscripționat
numele lor. Numai că Gicu Dobrin a vrut altfel. După ce am câștigat
trofeul, l-am expus la o agenție Loto în Pitești, să-l admire toată
lumea. Apoi a dispărut, nici acum nu știm unde e.

Cum a reacționat miliția după ce i-ați suflat titlul lui
Dinamo în ’79?
La o zi sau două după ce am luat titlul, la club au venit
inspectorii Miliției și, timp de nouă luni, zi de zi, au făcut
controale severe, în speranța că vor găsi ceva neclarități în acte.
M-au amenințat că mă bagă în pușcărie și că ne vor lua titlul de
campioni dacă găsesc ceva în neregulă. N-au găsit, dar, după ce au
plecat, mi-am dat demisia din postul de președinte al clubului,
ducându-mă la DJS.

Mai primiți rentă viageră de la FC Argeș?
Am primit rentă din 18 iunie 2002, dar, din aprilie anul acesta,
mi-a fost tăiată. Nu era o sumă mare, primeam în jur de 300 de lei.
E greu fără ea, dar bine că am pensie de profesor.

Despre cel mai bun prieten al dvs,
Dobrin?
Mare pierdere, Dumnezeu să-l odihnească! Pe lângă faptul că l-am
apreciat foarte mult pe Gicu, care era un copil când l-am cunoscut,
am fost și cel mai bun prieten al lui. Acum, la Muzeul Sportului
din Pitești avem o sală în care sunt imagini doar cu noi doi din
perioada când activam la FC Argeș. Am donat acolo toate albumele și
suvenirurile din perioada aceea.

Legat de Mutu, ce ne puteți spune?
Este un jucător de clasă, un fotbalist de rasă. E ambițios, o să
revină în forță și după problemele de acum. Am fost făcuți cetățeni
de onoare ai orașului în același timp, eu, Leonte Ianovschi și
Mutu!

Articol scris de Sorin
MANU și Romeo CHIRIAC