Legătura invizibilă dintre Anji și Rapid

În plină insolvabilitate morală și financiară, stare prin care trece și în care pare că se afundă tot mai tare fotbalul românesc, o știre venită din Daghestan are potențialul periculos de justificare pentru finanțatorii din Liga 1. Anji Mahacikala, extravaganta echipă înscrisă în campionatul Rusiei doar pentru că dolarii extrași din Marea Caspică păstrau încă un iz îndoielnic, a retrogradat în liga a doua după 4 sezoane, ducând odată cu ea un proiect faraonic care, la un moment dat, era prezentat ca o investiție onorabilă.

În 2011, miliardarul Suleiman Kerimov prelua clubul și anunța investiții de 200 de milioane de euro plus construirea unui stadion cu o capacitate de 40.000 de locuri. Anji pornea o campanie de achiziții agresivă, încununată cu transferul camerunezului Samuel Eto”o de la Inter Milano. Adus pe 28 de milioane de euro, actualul atacant de la Chelsea a spart echivalentul barierei sunetului în materie de salarii, peste 20 de milioane de euro pe sezon, și s-a alăturat unei serii de jucători – printre care Lacina Traore, ivorianul devenit cunoscut la CFR Cluj – pe care Kerimov a plătit fără să se uite la bani.
Momentul în care Guus Hiddink a fost numit antrenor trebuia să însemne trecerea lui Anji la un alt nivel, accederea în elita fotbalului european, dar a reprezentat începutul unei dezintegrări sonore. Rând pe rând, fotbaliști aduși pe sute de milioane de euro au părăsit clubul la prețuri reduse, iar Anji s-a afundat în clasament. Motivul oficial pentru „reducerile de la Mahacikala” a fost starea de sănătate a lui Kerimov, afectată de „grijile provocate de lipsa de rezultate de la club”. Neoficial, de vină este efectul căderii la bursă a acțiunilor companiilor omului de afaceri în vârstă de 48 de ani. Conform cifrelor obținute de Sport Express, Kerimov a pierdut 500 de milioane de dolari într-o singură zi, la finele lunii iulie 2013.  

Indiferent de cauze, dependența de banii lui Kerimov a tras echipa înapoi în anonimatul fotbalului din Rusia. Cu doar 3 victorii într-un sezon, ocupanta locului 3 în campionatul 2012-2013 a retrogradat. „Vedeți, dacă Anji, unde s-au investit sute de milioane, a ajuns în situația asta, ce pretenții să avem noi?”, vor spune finanțatorii din România sau doar cei care vor avea curiozitatea antreprenorială de a documenta acest eșec rusesc. Foarte departe de volumul investiției din Rusia, Negoiță, Zamfir, Cristescu și alți oameni de afaceri intrați recent în fotbalul românesc s-au racordat cu cheltuieli minime la sursa de venit numită drepturile TV, apoi, după o vreme, au cerut insolvența. Unii dintre ei spun că au analizat situația în detaliu înainte de a investi, alții s-au numit salvatori, dar, în final, toți dau vina pe țară, pe criză și pe vremuri.

Cazuri total diferite, Anji și, să spunem, Rapid au totuși ceva în comun. Dependența de un personaj lipsit de un plan realist de afaceri poate duce un club pe marginea prăpastiei, indiferent dacă investiția a constat în sute de milioane de euro sau în câteva mese gratuite date la propriul restaurant.

Editorial scris de Costin ȘTUCAN