La 90 de ani de la înființare, Corvinul mai e ținut în viață doar de o grupă de copii

La Hunedoara, săptămâna trecută a fost sărbătoare. Corvinul a împlinit 90 de ani, iar câteva din fostele glorii s-au reunit sub furnale pentru a celebra evenimentul. Din păcate, Hunedoara a ajuns un oraș care trăiește doar din amintiri și care iubește poate prea mult o echipă de fotbal ținută în viață doar printr-o grupă de copii!

Undeva aproape de intrarea în Hunedoara, după Sântuhalm, ne sare în ochi un grafitti imens de pe zidul unei fabrici. „Corvinul Hunedoara 1921” scrie, cu albastru pe alb, semn că microbiștii localnici vor mai rămâne o lungă perioadă loiali acestui nume. Poate datorită respectului pe care hunedorenii îl poartă fotbaliștilor Corvinului din anii 80, dar poate și pentru faptul că mulți s-au împăcat cu ideea că orașul nu va mai cunoaște niciodată performanțe fotbalistice precum cele de acum 30 de ani.

Aniversare inițiată de suporteri

Suflarea alb-albastră de sub furnale a fost cât se poate de vie în ultimele zile, pentru corviniști poate cele mai animate din 2004 încoace. Aniversarea de 90 de ani de la înființarea Corvinului a fost marcată de o serie de evenimente puse la cale de membrii unei galerii încă active: un campionat de minifotbal între licee, un meci de old boys între Corvinul și „U” Cluj, o proiecție a meciurilor jucate de hunedoreni în Cupa UEFA și o seară de concerte.

Flacăra de veghe a lui Alic

Sărbătorile trec însă, iar situația dramatică a fotbalului hunedorean rămâne. În cei șapte ani de când clubul a fost dezafiliat de FRF, din cauza unor datorii, pe stadionul Corvinului au jucat, în Liga a II-a, a III-a sau a IV-a, echipele Corvinul 2005 sau FC Hunedoara, care nu au nicio legătură cu palmaresul sau istoria Corvinului. Acestea au rămas în posesia lui Mircea Alic, care a înscris în campionatul județean de juniori o echipă de copii antrenată de fiul său. Oficial, doar ei mai reprezintă Corvinul. „Ținem aprinsă flacăra. E adevărat că e o flacără de veghe, dar e aprinsă. Rețineți! Flacăra de veghe nu este același lucru cu lumânarea de la capul unui mort”, ne explică Mircea Alic, deținătorul mărcii „Corvinul”.
„Sediul” clubului Corvinul are două cămăruțe, la parterul clubului „Siderurgistul”. Mircea e înconjurat de acte și cutii de carton, în care stau fanioanele și minitrofeele cucerite de echipa hunedoreană în vremurile bune. Ceasul de pe perete e în urmă cu patru ore, dar merge. Și Corvinul a pierdut mulți ani în camera de detenție a fotbalului românesc, dar Alic încă mai speră că va primi banii de la Rapid pentru Lobonț.

S-a destrămat combinatul, s-a dus și echipa!

Marea echipă alb-albastră s-a ridicat în anii 70-80 datorită banilor de la combinatul siderurgic. Destrămarea acestuia a coincis cu decăderea echipei de fotbal, și, ca o ironie a sorții, toți cei trei patroni care au succedat la conducerea cluburilor Corvinul 2005 sau FC Hunedoara își câștigă banii din fier vechi. Acești conducători nu au reușit sau, după caz, nu au încercat să recupereze marca și palmaresul de la Alic, care susține însă că a refuzat și oferte care ar fi defăimat imaginea Hunedoarei. „Eu nu am vrut să vând. Nu vreau să mă dau patriot, dar dacă aș fi vândut, acest club era în Ungaria la ora actuală. Numele clubului era în Ungaria și eu eram plin de bani. Dacă acest club nu va mai putea funcționa, el se va dizolva pe calea legală și firească din Republica România”, a declarat Mircea Alic, refuzând să dea detalii despre maghiarii care ar fi vrut să se folosească de numele cu rezonanță medievală al clubului.

Decebal „a jucat” la Corvinul

Patru copii din grupa lui Mircea Alic junior sunt născuți în 1998, ceilalți sunt mai mici. Niciunul nu a văzut pe viu vreun meci al Corvinului, însă ei îi duc mai departe istoria. Președintele din anii de glorie ai clubului alb-albastru, Gelu Simoc, păstrează acasă ghetele cu care Mircea Lucescu juca la Hunedoara, iar cu ocazia vizitei echipei ProSport a fost de acord să le prezinte și copiilor prețiosul său trofeu. Curios din fire, unul dintre ei întreabă: „Cine a jucat cu ghetele astea?”. Răspunsul vine prompt de la un coleg: „Decebal”!

L-au adus pe specialistul promovÂrilor

Echipa de seniori care reprezintă Hunedoara în Liga a III-a este susținută de autoritățile locale și de omul de afaceri Toma Silvan, ajutați de Mircea Lucescu și Ioan Andone. Chiar dacă însușirea numelui și palmaresului Corvinului, cea mai mare dorință a suporterilor, nu poate fi deocamdată înfăptuită, pe plan sportiv se dorește performanță. La echipă a fost adus Aurel Șunda, de la care oamenii asteaptă o promovare. Tehnicianul timișorean a reușit în cariera lui de până acum patru promovări în prima ligă: două cu Alba Iulia și câte una cu UMT și CFR Cluj.

Nevasta l-a adus pe Lucescu la Hunedoara

Gelu Simoc, cel care a condus clubul în vremurile bune, este acum vicepreședinte al FC Hunedoara. Are 48 de ani de când e implicat în fotbal și este unul dintre oamenii care au pus serios umărul la crearea marii echipe a Corvinului din anii 80.

Acea echipă a avut în componență foarte mulți localnici, însă grupul s-a format în jurul bucureșteanului Mircea Lucescu, adus la Hunedoara de Simoc în 1977. „Eu l-am cunoscut pe Mircea Lucescu în București, când eram studenți. Primul pas l-am făcut cu Radu Nunweiller, în 1976. În anii 70, selecționerul Angelo Niculescu, când făcea echipa națională, îl trecea pe foaie pe Nunweiller primul și apoi încă zece pe lângă el. A urmat însă o perioadă în care el nu a mai fost agreat la Dinamo, iar nevasta lui, care era tenismenă, făcea iarna pregătire aici, la Hunedoara. Ei nu îi plăcea în București, era și împotriva regimului și i-am spus să îl convingă pe soțul ei să joace aici. Dinamo i-a dat ușor drumul. Apoi, în ’77, imediat după cutremur, nevasta lui Lucescu era speriată, mai ales că Mircea era tot timpul plecat. Nevasta lui Nunweiller a convins-o pe cea a lui Lucescu și așa a ajuns și el la Corvinul. Voia să antreneze și știa că în București nu i se vor da șanse, așa că a renunțat la grade și a venit aici”, povestește Gelu Simoc.

„La Corvinul am învățat fotbal. A fost o perioadă frumoasă și mereu îmi voi aminti cu plăcere de acele vremuri. Jucam mereu cu stadionul plin. Lumea venea cu drag să vadă meciurile Corvinului. Sper ca într-o zi Corvinul să redevină ce a fost cândva, o echipă de top în România”, Ioan Andone, 105 meciuri și 35 de goluri pentru Corvinul

Băgat în arest pentru Klein

Fotbalistul pe care fanii Corvinului l-au iubit cel mai mult, Michael Klein, a fost „vânat” insistent de Dinamo, club care reușise să îi fure Corvinului și alți fotbaliști, precum Andone, Rednic sau Văetuș.

Gelu Simoc spune că presiunile bucureștenilor erau foarte mari în acea perioadă și rememorează modul în care milițienii l-au convins să îi dea drumul lui Klein la Dinamo. „Eu eram președintele clubului, dar lucram în combinat. Ei făceau presiuni, veneau și verificau contoarele. Dacă voiau să-ți găsească vreo vină, îți găseau. Au venit și au zis că am dat rapoarte false și că e caz penal și că nu scap dacă nu îl las pe Klein la Dinamo. Directorul combinatului mi-a spus să îl dau pe Klein, să nu ajung la pușcărie. Eu i-am zis că nu pot să-l dau, că mi-era frică de ce va zice lumea în oraș. Ei m-au dus la Miliție, m-au lăsat într-o încăpere și mi-au spus să stau să mă mai gândesc. M-au închis acolo și au venit înapoi a doua zi. M-am gândit până dimineață”, a spus fostul conducător al Corvinului.

Acesta mai spune că entuziasmul microbiștilor din Hunedoara a atins cote maxime în anii 80, când au avut loc și tragedii pe stadion. „În anii 80, orașul trăia pentru fotbal. Veneau oameni și din orașele și satele apropiate. Au și murit oameni la meciuri. Se adunau 25-30 de mii de oameni, unii stăteau în copaci și se rupea craca”, a declarat Gelu Simoc.

„Rapid nu trebuia să ia licența”

Președintele Alic spune că trebuie să primească peste un milion de euro de la Rapid București, sumă care include și penalizările, și care urma să îi revină Corvinului după ce portarul s-a transferat de la Rapid la Ajax.

„Procesul împotriva Rapidului a fost câștigat. Există o sentință definitivă, executorie și irevocabilă, dată de cea mai înaltă instanță din România. După sentință am făcut opt adrese la federație și nu am primit niciun răspuns. Să ne fi spus măcar: «Bă, sunteți proști» sau «Nu la noi să vă adresați, adresați-vă la Ministerul Transporturilor!». Singura diferență între cazul nostru și cel al Rapidului, cu Poli Iași pentru Pancu, este faptul că noi avem o sentință judecătorească, iar dumnealor au avut o sentință jurisdicțională. Dar noi am avut o sentință dată de tribunalele civile, pentru că regulamentul de la acea vreme ne permitea să ne adresăm instanțelor civile. Normal era ca Rapid să nu primească licența pentru prima ligă. S-au făcut abuzuri și cineva trebuie să răspundă. Nu este democrație în România atât timp cât unii iau sentințele judecătorești, se șterg cu ele în dos și le aruncă la coșul de gunoi”, a declarat Mircea Alic.

Acesta se judecă acum la TAS cu rapidiștii, însă procesul se află la a șaptea amânare. Alic recunoaște însă că nu se va putea folosi de toți banii care i se cuvin. „Eu sunt sincer cu dumneavoastră. Nu am dat bani avocaților mei. Și urmează să le dau un procent din câștig”, a spus președintele Corvinului.

articol scris de Radu FAUR

foto de Istvan Szasz și Aurel Herlea