Craiova, maxima durere

În loc de motto: „Niște nesocotiți! Păi cum, mă, tu,
Mircea Sandule, tu, Dragomirule, să nu vă duceți peste Mititelu și
să-i spuneți din timp ce greșește? Cum să vă lipsiți, mă, de
Craiova? Gata! Fotbalul nu mă mai interesează! Să mai aud de fotbal
când o să joace fiul lui Hagi la națională. Până atunci mă
pasionează oina…” (Tudor Gheorghe, iulie 2011)

Unele reportaje se scriu singure, pentru că unele povești nici
măcar nu au nevoie să fie povestite. Erup pur și simplu printre
cioburile intrării în tunelul lui „Ion Oblemenco”, zac înșirate pe
o catedră de universitate sau se ghemuiesc într-un pumn de zidar
obosit, dar, totodată, mândru membru în Sezione. Urlă către noi, de
asemenea, dintre hârtiile de pe biroul unui Mititelu care își duce
înainte războiul său din ochii triști ai leului din „Romanescu”.
Poveștile adevărate sunt printre noi, la vedere și nu mor
niciodată. Doar legendele mor și uneori nu au parte nici de cruci
pe care să scrie INRI. Iar despre Craiova, Universitatea Craiova,
nu mai avem în 2011 decât povestea. Și tot mai puțini oameni care
să-și amintească, unul singur care mai speră și câțiva care încă se
revoltă.

1. FACULTATEA DE FANI / Suporterii Craiovei vor clubul de
la Mititelu

Un tip îndesat și tuns aproape zero se apropie cu pași apăsați, ne
strânge puternic mâna și se prezintă: „Virgil Cancea! Eu și alți
câțiva din Asociația Suporterilor Olteni am organizat mitingul
fanilor!”. Admirăm curajul lui, pentru că de obicei fanii aflați în
plină insurecție nu acceptă nici să fie pozați, darămite să-și dea
numele! Mergem să vorbim într-una din sălile de curs ale
Universității din Craiova. „Nimeni nu va face nimic concret! Ne-am
întâlnit și cu Solomon (n.r. – primarul Craiovei), dar ne tot spune
«Să vedem!». Noi vrem să preluăm echipa. Doar să ne-o dea Mititelu!
Suntem acum 500 înscriși în asociație. O să-i atragem și pe alții
și ținem echipa în Liga a IV-a. Nu ne interesează locul!”, spune
Virgil. Îl întrebăm cât plătește fiecare membru al asociației drept
cotizație și aflăm că e vorba de 120 de lei anual. „Virgile, fie și
în ligile inferioare vă trebuie mult mai mult de 60 de milioane de
lei vechi pe an ca să țineți echipa!”, îi transmitem, cumva cinic.
Lasă capul în jos o clipă, dar imediat se întoarce la a ne privi în
ochi cu înverșunare: „Noi vom lupta până vom lua
echipa! Transmiteți asta: Noi nu renunțăm! Vrem ca Mititelu să ne
dea echipa! Și să mai scrieți că vrem ca lumea din Craiova să vină
alături de noi. Să fim uniți. Asta e foarte
important”

Silviu Lung junior trebuia
să fie simbolul Craiovei pentru că el chiar iubește această echipă.
Nu oameni ca Stoican sau Claudiu Niculescu, care ne-au
vândut!
Virgil Cancea, lider al Asociației Suporterilor Olteni

2. AZILUL
VISURILOR / Pensionarilor din Craiova nu le vine să creadă că
echipa în care au jucat Oblemenco, Balaci, Ștefănescu, Lung și Cămătaru nu mai există

Un bătrân cu un nas pe care uzual îl categorisim drept borcănat stă
așezat pe o conductă de termoficare, cu mâinile împreunate pe
mânerul bastonului. Privește înainte, fără țintă, având ceva din
aerul meditativ al șefilor de triburi indiene. Ridică o singură
sprânceană când aude cine suntem, ce vrem și ce întrebăm.

Imediat se animă ca o jucărie în care ai băgat o fisă: „Am fost
șoferul autocarului. Pe când erau antrenori Oblemenco și Oțet… Nu
șoferul permanent, pentru că eu eram de la BTT (n.r. – Biroul de
Turism pentru Tineret), dar am fost la meciuri de nu mai țin minte
cu ei, ăia, fotbaliștii ăia mari! Să știți că nu se bea în autocar
ca acum. Ă‚știa de acum nu sunt nici fotbaliști și bea mult! De la
Craiova Maxima nu bea nimeni. Decât un pahar de vin la masă. Când
am fost cu ei la Brăila…”. Îi întrerupem perorația, întrebându-l
cum îl cheamă. „Ștefan Chirpici, 79 de ani! Când am fost cu ei la
Brăila, m-a așezat Oblemenco cu el la masă! M-a ospătat cu de
toate, că îi plăcea să mănânce bine. Balaci era un pic cu nasu’ pe
sus. Mie așa mi s-a părut! Am fost și la București o dată, când a
jucat ei cu Progresu’. Se înjurau pe urmă în autocar, da’ în
glumă…”. Îl întrerupem din nou: „Craiova nu mai există…”.

„Cu bastonul ăsta îi dau în cap lui
Mititelu!”

Povestirea cu ritm senil se întrerupe. Cel care în urmă cu 30 de
ani îi transporta pe Balaci și compania la meciuri coboară privirea
și, odată cu ea, mâna spre tranzistorul de lângă el. Învârte de
buton până auzim o vioaie populară oltenească. „Am auzit la radio
că s-a dus Craiova! Că nu mai există! Le f… muma-n cur de hoți!
Mititelu! Cu bastonu’ ăsta i-aș da în cap! Mafiotu’! A distrus
echipa asta de era mândria orașului. Io o să mor, dar oltenii mei
cu ce se mai laudă? Îl bat, mă, dacă apuc să dau de el!”, se
revoltă bătrânul, amestecând expresiile licențioase cu metaforele
Craiovei. Se oprește, coboară vocea, oprește radioul și ne privește
întrebător: „Da’ se rezolvă, nu? Până la urmă ne reprimește Mircea
Sandu în campionat…”. Nu știm ce să-i răspundem.

Mai privesc o dată prin luneta mașinii spre dărăpănatul azil din
Bănie. Constanta ar fi că toată Craiova, indiferent de ungher,
iubește Știința, iar concluzia e aceea că oltenii clocotesc și când
merg să moară… Mă surprind apoi cumva rușinat când Ciprian,
șoferul, accelerează. Pentru că parcă fugim. Fugim spre viață, sau
măcar fugim spre întâlnirea cu Geolgău.

3.
ALTERNATIVA / „Regele a murit! Trăiască regele!”, spune Geolgău.
Fostul component al Craiovei Maxima are o soluție care avansează
drept finanțator bugetul local

Ne așteaptă la stadion și apoi conduce sesiunea de fotografii:
„Mergem pe tunel, că acolo sunt pozele alea mari, de când era
echipa noastră…”.

Gheorghiță Geolgău e îmbrăcat tinerește și, dacă n-ar fi
ridurile și calviția, ar fi rămas la fel de răpitor bărbat ca în
legenda iubirii cu Nadia. „Sunt foarte supărat pentru tot ce s-a
întâmplat cu Universitatea. Nu vreau să spun însă că a murit
Craiova, pentru că aștept să văd care va fi hotărârea Adunării
Generale. Oricum, putem aplica principiul «Regele a murit! Trăiască
regele!»”. Îl privim uimiți, așteptând clarificări. Unele care vin
imediat, sub forma unei alternative care îl exclude pe Adrian
Mititelu: „Consiliul Județean finanțează un club de juniori care se
numește Știința Universitatea Craiova. Putem organiza și o echipă
de seniori, iar astfel Craiova poate să renască. Eu sunt
inițiatorul proiectului, recunosc. Nu am nimic personal cu Adrian
(n.r. – Mititelu). Am lucrat bine împreună, dar asta ar fi o
soluție pentru ca Bănia să nu moară din punct de vedere
fotbalistic”. Trecem apoi la amintiri, care se vor regăsi într-un
ulterior interviu, și încheiem cu o întrebare curajoasă: „E
adevărată povestea cu Nadia?”. Ne privește, strânge din dinți o
fracțiune de secundă și răspunde apăsat: „Să nu mă mai întrebați
asta niciodată! Ea cu viața ei! Eu cu viața mea!”.

Eram ca niște haiduci! Am
deranjat puterea și nu e prima dată când Craiova a fost în pericol
de desființare
Gheorghe Geolgău, fost component al „Craiovei Maxima”

4.
RĂ‚ZBOIUL / Mititelu vrea să dea în judecată pe toată lumea și cere
daune de 50 de milioane £

Pe Adrian Mititelu l-am găsit când se lăsase deja întunericul. În
spatele biroului său, printre sute de hârtii, patronul Craiovei
excluse temporar de FRF caută asiduu soluții juridice. Are
cearcăne, dar arată ca o fiară care s-a decis să moară atacând. Și
crede încă apăsat în dreptatea sa: „Nu renunț! Asta ar vrea ei, să
renunț, dar nu o voi face, pentru că știu că am să câștig acest
război. Federația îmi va plăti daune de 50 de milioane de euro.
Acum nu credeți, dar veți vedea! Sandu și Dragomir vor fi arestați,
iar eu voi fi cel care dizolvă FRF pentru că vor trebui să-mi
plătească daune imposibile! O să le iau sediul ăla frumos!”, se
dezlănțuie Mititelu.

Patronul ne dezvăluie câteva din acțiunile sale viitoare. Aflăm că
Știința va deveni subiect în Parlamentul European: „Am vorbit cu un
europarlamentar, care va ridica problema la Bruxelles. Apoi mă voi
vedea cu Avocatul Poporului și o să fac o sesizare la Comisia de
abuzuri a Senatului. O firmă de consulting din Elveția îmi va
intermedia un contact cu Blatter…”. În final ne arată un tricou.
Cel care urma să fie purtat de Florin Costea în acest campionat.
Asprul Mititelu lăcrimează ușor: „Nu urma să scrie decât «U» pe el.
Ca pe timpuri!”.

După tot ce s-a întâmplat,
Pițurcă a devenit detașat cel mai mare dușman al
meu
Adrian Mititelu, patron Universitatea Craiova

Epilog: Și totuși, Craiova mai mișcă

Da, Craiova încă pâlpâie. Gazonul este tuns cu grijă la ordinele
patronului și păstrat în condiții de joc. Mititelu nu a anulat nici
antrenamentele. Unele la care nu-i mai vezi pe frații Costea, dar
la care participă puștii Băniei, alături de Ciucă, Bușu și Săceanu,
singurii veterani rămași. Pare însă mai mult o moarte clinică,
pentru că dreptul de viață și de moarte asupra Băniei este dat de
la București, din Casa Fotbalului. Iar Mircea Sandu și Comitetul
Executiv au îndreptat deja degetele opozabile în jos.

articol scris de Doru
Gheorghiu

foto de Darius
Mitrache