Cine pe cine se ajută?

Ieșirea în presă a lui Ionuț Popa care spunea că se intenționează o colaborare cu Poli Timișoara a născut multe polemici și a inflamat și mai mult conflictul existent între suporterii celor două grupări, și în special în rândul celor utiști. Tehnicianul Bătrânei Doamne a recunoscut că a avut deja discuții cu Gheorghe Chivorchian, însă nu a dorit să intre prea mult în explicații, recunoscând, totuși, că până la finalul lunii se va cunoaște planul încă secret. Și oficialul de pe Bega, pe site-ul suporterilor violeți, spunea că „orgoliul e problema fanilor. Cât timp există oameni care conduc un club și care vor să ajute acel oraș și UTA, suporterii vor trebui să înțeleagă. Planul nostru e o piramidă, cu echipe în Liga a II-a și a III-a”.

 

Rivalitatea dintre cele două grupări fotbalistice este arhicunoscută și mediatizată în decursul timpului. Orgolii (foarte mari) au existat în ambele tabere și nu de puține ori acestea au degenerat în lupte de stradă și ieșiri violente în presă prin declarații incendiare. Rivalitatea a început odată cu polemica iscată în legătură cu locul disputării primul joc de fotbal în România, timișorenii susținând că a avut loc în orașul de pe Bega iar arădenii spunând că a avut loc pe stadionul unde acum este Kaufland. Cert este că FCM UTA este cea mai titrată echipă a provinciei, cu șase campionate câștigate și două Cupe ale României la activ, iar acest fapt a născut multă frustrare la Timișoara. Statistica mai vorbește și de faptul că în meciurile directe, utiștii au câștigat mai multe meciuri directe, alimentând și mai mult frustrarea „violeților”.

 

Dar, toate acestea sunt simple, dar nu lipsite de importanță, date statistice, care pot fi corectate în timp de timișoreni. Iar, Poli Timișoara, asta intenționează, din moment ce Chivorchian vorbește de o piramidă, în vârful căreia să se afle Poli Timișoara, iar undeva la bază să fie UTA, Bufltea, Buzău, Calor sau probabil Sânandrei. Este adevărat că în istorie sunt consemnate prezențe ale unor fotbaliști care au îmbrăcat tricoul ambelor echipe. Ba unii au și antrenat atât pe Bega cât și pe Mureș, și nu au avut probleme cu suporterii. Mihai Jivan sau Miroslav Vidac și-au făcut un nume la UTA, după care, în 1973 primul și în 1967 cel de-al doilea, s-au transferat la Poli. Mai aproape de prezent e exemplul lui Dan Stupar. Fost fotbalist la UTA, echipă cu care a evoluat și în Divizia A, a trecut la Poli Timișora în „era Zambon” și mai apoi a apucat să stea și pe bancă câteva etape.

 

Mai mult, în 2000, Stupar a marcat unul din cele două goluri ale victoriei Politehnicii în fața utiștilor. Acum, Ionuț Popa îl dorește pe banca Bătrânei Doamne, ca „secund” al lui Roland Nagy, iar exemplele cu fotbaliști care au jucat mai întâi la Poli și după aceea la UTA și invers sunt destule. Nu aceasta ar fi problema delicată a unei colaborări dintre UTA și Poli, care la urma urmei e una firească în lumea fotbalului profesionist, în care jucători de la echipe rivale au îmbrăcat ambele tricouri. Riscul cel mai mare este că UTA, dacă va accepta condițiile de care vorbea Chivorchian, va fi etichetată ca fiind „satelitul” grupării violete, pătând pentru totdeauna blazonul încă Campioanei Provinciei.
 

 

articol scris de Daniel Berar