Cauza dezastrului: esența fotbalului a fost coruptă

În ultimii ani, nivelul fotbalului românesc a scăzut constant, însă, pe undeva paradoxal, interesul publicului a crescut. Sigur voi fi contrazis, așa că voi face câteva precizări.

Chiar dacă cei ce iubesc fotbalul au început să uite drumul către stadion, asta nu înseamnă că și-au pierdut interesul pentru „sportul rege”, ci doar că s-au reorientat spre un alt mod de manifestare. Canalul alternativ care atrage tot mai mulți împătimiți este Internetul, reprezentat de web-siteuri de profil, care, numai în ultimul an, au înregistrat creșteri semnificative în ceea ce privește numărul de vizitatori. Acest fenomen de migrație are mai multe cauze, dar determinantă este doar una: esența fotbalului a fost coruptă.

O definiție a fotbalului poate fi formulată, pe scurt, astfel: sport de echipă extrem de competitiv, având la bază principiul fair-play-ului, cu caracter de fenomen social, practicat pe scară largă, care atrage interesul publicului datorită spectaculozității sale.

Nu e o definiție perfectă, dar nici nu mi-am propus altceva decât să scot în evidență ceea ce nu mai este fotbalul românesc.

Începând cu părinții care își trimit copiii la fotbal, cu antrenorii de juniori expuși la tentații, continuând cu jucătorii profesioniști și antrenorii lor, cu întreaga faună care mișună în jurul fotbalului și terminând cu cei care îl conduc, toți au o motivație prost direcționată: banii ca scop în sine, nu ca mijloc pentru atingerea unor scopuri veritabile. Această temă poate fi dezvoltată pe sute de pagini, însă o singură observație marginală este suficientă: dacă te-ai făcut fotbalist și ai ajuns la un nivel suficient de ridicat pentru a câștiga bani frumoși, iar preocuparea ta principală e să te combini și să te afișezi cu toate panaramele, adevărate „biblioteci pentru toți”, vorba lui Mărgineanu, atunci nu ai înțeles nimic, indiferent de talentul cu care ai fost înzestrat.

Aseară, am revăzut filmul artistic „Any Given Sunday”, cu Al Pacino în rolul unui antrenor de fotbal american. Pelicula, dincolo de unele scene patetice, conține învățăminte care pot fi de folos oricărui sportiv sau oricărei echipe care și-a pierdut „busola”.

„On any given Sunday you’re gonna win or you’re gonna lose” este replica principală din acest film și în fotbalul nostru ar putea fi tradusă în destul de des folosita expresie „Orice meci este de 1, X, 2”. Ceea ce contează cu adevărat nu este rezultatul în sine, ci modul în care te-ai prezentat. Nu contează dacă ai pierdut sau dacă ai câștigat, atâta timp cât rezultatul îți aparține în proporție de 100% și nu puteai face mai mult să îl schimbi.

Astfel de rezultate, chiar și înfrângerile, obținute pe teren într-o competiție onestă, atrag lumea la stadion. O victorie obținută prin alte mijloace decât cele sportive nu reprezintă nicidecum o victorie, ci o înfângere pentru toți, fiind o înfrângere a fotbalului.

S-a vorbit și se vorbește despre momentul 0. Așa ceva nu a existat, nu există și nu va exista. Momentul 0 trebuie să fie în fiecare. Fair-play înseamnă să nici măcar să nu te gândești să trișezi, iar când greșești să recunoști, demonstrând astfel nu că îi respecți pe ceilalți, ci că ai respect de sine.

Din păcate, în fotbalul nostru, toate acestea sunt povești de adormit „fraierii”. Cel puțin așa sunt considerate de „șmecherii” care nu au nicio legătură cu fotbalul, dar îl controlează.

Revenirea la o oarecare stare de normalitate este posibilă, nimeni nu trebuie să își piardă speranța. Nu va fi ușor și deja se fac pași timizi, chiar dacă efectele vor deveni vizibile peste câțiva ani ani de zile.

Totul depinde de caracterul fiecăruia, în special al celor care cred că practică cel mai frumos sport de echipă din lume. Numai competiția corectă și spectacolul performant vor readuce spectatorii la locul lor, în tribunele și peluzele stadioanelor.

articol scris de Florin Alboiu