„Jucătorii îmi dedică inimioare după ce înscriu”

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 26 Jan. 2011, 16:10 Actualizat: 26 Jan. 2011, 16:39 Arbitri

Denis-Raluca Ivan s-a născut în
anul 1992, în Brașov. A renunțat la handbal din cauza unei
accidentări și s-a apucat de arbitraj. Este o fană înfocată a
Rapidului, dar spune că atunci când va ajunge în Liga I și îi va
arbitra pe giuleșteni va fi imparțială.

Cum a început cariera ta în
arbitraj?

Îmi doream de mult timp să devin arbitru, însă, făceam handbal de
performanță și timpul era insuficient pentru a urma și cursurile de
arbitraj. A apărut o problemă medicală și am fost nevoită să renunț
la cariera de handbalistă. Într-un fel m-am bucurat pentru că așa
aveam timpul necesar pentru a-mi acorda șansa de a deveni arbitru.
Aveam un amic ce este arbitru în Brașov și mi-a recomandat să fac
pasul acesta.

Ce sporturi ai mai
practicat înainte să fii arbitru și de ce ai
renunțat?

În școala generală participam la diferite concursuri în județ cu
rezultate bune și mai puțin bune. Am început să iubesc sportul de
mică și în clasă a opta am ales să practic handbalul, eram tare
încântată, însă trei ani mai târziu a apărut o problemă la coloană
și medicii mi-au interzis handbalul. În clasa a noua, bineînțeles,
am ales Liceul cu Program Sportiv Brașov și practic atletism până
voi termină clasa a 12-a. Mi-ar fi plăcut să fac de performanță,
însă, condițiile de la școală m-au făcut să mă răzgândesc. În clasa
a zecea, printr-o glumă și un profesor foarte apropiat de noi, am
format o echipă de fotbal feminin cu care participam la turnee și
aveam rezultate frumoase.

Care a fost cel mai
important joc la care ai arbitrat?

Toate
meciurile mele sunt importante indiferent de nivel, din fiecare am
de învățat și pentru orice meci mă rog să fiu la înălțime și să nu
dezamăgesc atât jucătorii cât și publicul. Îmi place să fie lumea
mulțumită de mine indiferent de meci.

Care este cea mai mare
dorință cu privire la arbitraj?

Cea mai mare dorință a mea este să ajung la cel mai înalt nivel.
Sunt sigură că prin muncă, seriozitate și dorință voi ajunge acolo
unde sigur voi face o treabă bună.

Care este cea mai urâtă
amintire din arbitraj?

Nu am avut încă amintiri urâte și sper să nu fie.

Spune-ne o întâmplare
a
muzantă din cariera ta de
arbitru.

Amuzante, cât și emoționante, sunt întâmplările din meciurile în
care jucătorii îmi dedică golurile. Mi s-a transmis diferite mesaje
scrise pe tricourile de sub echipament, iar la marcarea golului mi
l-au dezvăluit sau jucători care îmi făceau inimioare după ce, la
fel, înscriau goluri.

La câte meciuri ai
arbitrat până acum?

Aproximativ 50 meciuri.

După părerea ta, care
este cel mai bun tușier din România?

Cu siguranță Slabu Stelian, pentru că îmi este coleg și totodată
model în carieră.

Cel mai bun arbitru din
lume?

Nu am un arbitru peferat din lume, însă, Robert Dumitru este pentru
mine la ora actuală unul dintre cei mai buni, nu neapărat din lume,
însă din punctul meu de vedere este de perspectivă.

În ce fel te-a
influențat familia în decizia ta de a arbitra?

Tata a jucat fotbal, iar eu îl „moștenesc” într-un fel pentru că
dintre mine și sora mea doar eu iubesc „sportul rege”. Nu au avut o
oarecare influență, însă mă susțin în tot ceea ce fac, familia îmi
este aproape și au încredere că voi reuși să îmi îndeplinesc acest
vis.

Ce trebuie să facă un
arbitru că să ajungă cât mai sus?

În primul rând, încrederea în sine contează foarte mult. Trebuie să
ne dorim încă de la început să atingem maximul pentru că doar așa
vom reuși. Ambiția și seriozitatea sunt la fel de importante. Sunt
de părere că „dacă vrei, poți” și orice arbitru ar trebui să creadă
în propriile forțe.

Dacă ai fi din nou la
început de drum ai mai alege arbitrajul?

Aș alege oricând arbitrajul, îmi asum toate riscurile pentru asta,
iubesc fotbalul și terenul de fotbal este singurul loc unde mă simt
cu adevărat împlinită.

Ce îți place
(hobby-uri)?

Cel mai mult îmi place fotbalul și tot ce este legat de sport, însă
îmi place să mă distrez cu prietenii, să dansez, dar și
plimbările.

Ce nu-ți place (în
viață, la un om etc.)?

Nu îmi plac oamenii care nu se țin de cuvânt. Caracterul omului
este foarte important. Nu îmi plac minciunile și prefăcuții.

Cu ce echipă de fotbal
din România ții?

Pot să răspund la această întrebare printr-un vers „mamă te
iubesc, dar mai mult iubesc Rapidul”
. Echipa mea favorită este
Rapid București și sunt o fana înfocată, îmi place să merg la
meciuri atât cât îmi permite timpul, ținând cont că nu locuiesc în
București.

Ce vei face dacă vei ajunge în Ligă 1 și o vei arbitra pe
Rapid?

Sincer îmi va fi greu, dar prefer corectitudinea. Este o calitate
foarte importantă pe care un arbiru trebuie s-o stăpânească. Nu o
voi favoriza, în momentul acela voi fi arbitru, nu suporterul
echipei.

Cu ce echipe din
străinătate ții?

Sunt o adevărată patrioată. Urmăresc meciurile interne, nu cele
externe. Nu am o favorită din străinătate.

Un sfat pentru fetele
care se gândesc să se apuce de arbitraj?

Să fie încrezătoare și să nu asculte vorbele rele pe care le auzim
des la meciurile arbitrate de noi. Trebuie să demonstrăm că merităm
să fim invidiate pentru ceea ce facem. Arbitrajul este un hobby
expus la multe. Orice activitate are riscurile ei, dar merită orice
sacrificiu pentru acest sport minunat.

Carte de
vizită

Nume: Ivan Denis-Raluca
Specializarea: arbitru asistent
Locul nașterii: 28.05.1992, Brașov
Domiciliul: Săcele-Brașov
Stare civilă: necăsătorită
Studii: Liceul cu Program Sportiv Brașov
Anul în care a devenit arbitru: 2010
Anul obținerii categoriei a II-a: 2010

Articol scris de Ionuț
Tăbultoc

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 26 Jan. 2011, 16:10 Actualizat: 26 Jan. 2011, 16:39 Arbitri
Pe aceeași temă