La doar 19 ani, Andrei Peteleu este unul dintre cei mai buni fundași din generația lui și a fost convocat de mai multe ori să joace pentru naționalele mici ale României. Este titular meci de meci la Gloria Bistrița și a primit deja oferte de la echipe din Liga I.
– Cum a început aventura ta în fotbal?
– Ca majoritatea jucătorilor de fotbal am început și eu în spatele blocului, încă de când eram foarte mic. Jucam mereu cu cei mai mari decât mine, le luam mingea, driblam tot ce prindeam, stăteam și în loc de bară, nu conta, important pentru mine era să joc. Chiar povesteam zilele aceasta cu unchiul meu care e cu șapte ani mai mare decât mine și cu care am crescut. El își amintea că atunci când nu mă lăsau să joc îmi luam mingea mea și mă bagam printre ei, doar să pot juca și eu fotbal.
– Care a fost prima ta echipă și cine consideri că ți-a marcat experiența de jucător?
– Când au văzut că nu au ce face cu mine și doar fotbal visam, ai mei m-au dat la Juventus Bistrița. Acolo l-am avut ca prim antrenor pe Doru Nicolae, marea legendă a fotbalului românesc. El mi-a plăcut foarte mult și m-a îndrumat să continui în acest sport. M-am înțeles foarte bine cu el și mi-a rămas foarte aproape. Știu că vine la meciurile noastre de la Gloria și de câte ori mă întâlnesc cu el povestim. De la Juventus am dat de Aurelian Băbuțan, care m-a luat la Inter Viișoara și acolo am început efectiv să facem performanță. Am ajuns campioni naționali în sală și vicecampioni pe teren mare, iar de acolo ne-au văzut și cei de la echipele naționale de juniori.
– Pasul spre Gloria când l-ai făcut și cum au fost primele jocuri pentru echipa mare a orașului tău?
– Trecerea noastră la Gloria s-a produs după ce domnul Băbuțan a ajuns la o înțelegere cu Jean Pădureanu și au făcut o fuziune între loturi, în acest fel am ajuns să jucăm la Gloria mai mulți de la Inter Viișoara. Am jucat puțin pentru echipa a doua a Gloriei după care am plecat doi ani la Tulcea acolo unde am jucat până anul acesta în vară și am terminat pe locul IV. Anul acesta m-am întors la Bistrița să pun umărul la promovarea în Liga I. Din păcate nu am apucat să joc niciun meci în prima ligă.
– Cum ai ajuns să fii selecționat la echipele naționale?
– Acum trei ani, când am ieșit vicecampioni cu Inter Viișoara, atunci am fost văzuți de antrenorii de la U17 și am fost convocați. Alături de ei am fost într-un turneu în Japonia, acolo unde an jucat chiar finala cu echipa gazdă, dar din păcate am pierdut. Acea experiență este incredibilă. Am avut ocazia să văd o țară cum nu cred că mai există, iar Tokyo este cel mai frumos oraș pe care l-am văzut în viața mea. Am continuat să fiu selecționat și la U 19 și anul acesta chiar la U 21 pentru meciul cu Franța de la Piatra Neamț, acolo unde nu am jucat însă, am fost doar rezervă.
– Cât de dificilă a fost experiența Campionatului European de anul acesta pentru tine?
– A fost greu, dar bine că am trecut peste. Am apucat să joc doar două minute pentru că încă din debutul meciului cu Cehia am suferit o accidentare foarte gravă. Am sărit la o minge, aveam primplanul, am lovit mingea, apoi a venit un jucător de la ei în viteză și m-a lovit la cap. Am făcut comoție cerebrală și nu am mai putut juca. Mi-a părut foarte rău, dar important este că mi-am revenit. Am stat două luni în afara terenului pentru că m-au obligat medicii. Dacă era după mine eu intram înapoi imediat ce m-am simțit mai bine.
– Se întrevăd ceva transferuri în viitorul apropiat?
– În vară am avut unele oferte, dar nu s-a concretizat niciuna așa că am rămas aici și ajut echipa și eventual anul viitor să jucăm în liga I după ce vom reuși promovarea. Există totuși șanse să plec acum în iarnă, oferte sunt, chiar zilele acestea trebuie să mă întâlnesc să vorbesc și cu un impresar să vedem dacă vom începe o colaborare. Mai trebuie doar să vedem ce va decide clubul, dacă vor face transferuri, dacă vând ceva acum sau dacă stau până în vară, pentru că depinde de ei și nu neapărat de mine.
– Tu personal, unde te vezi peste câțiva ani? Unde ți-ai dori să joci?
– Încă sunt tânăr și la început că să pot să emit pretenții pentru o echipă sau alta. Sper totuși să ajung la o echipă de Liga I și să prind un post de titular pentru că e important să joc. Dar dacă e vorba de ceea ce visez eu, mi-ar place foarte mult să joc la o echipă de peste hotare, îmi place foarte mult campionatul italian. Acolo am merge chiar dacă aș sti că nu prind un post de titular, pentru că acolo oportunitățile sunt mai mari.
Sursa: Sportul Bistrițean