Scrisoare emoționantă a unui fan al echipei FC Bihor pentru primarul Oradei: „Ați dat biruitor mâna cu noi, însă cu cealaltă mână ne-ați trădat pe la spate”

Clubul FC Bihor trece prin momente critice după ce Primăria Oradea i-a mai dat o „lovitură”. Pentru a folosi în continuare stadioanele „Iuliu Bodola”, unde joacă, și Motorul, unde se antrenează, gruparea orădeană va trebui să plătească aproximativ 10 mii de euro pe lună chirie. În condițiile în care echipa din Liga 2 se află în insolvență, abia își plătește jucătorii, o astfel de nouă datorie i-ar trage și mai mult în jos și i-ar duce la desființare.

Situația delicată de la FC Bihor a început anul trecut, atunci când și-a pierdut jumătate din buget prin ieșirea Consiliului Local din asocierea cu Consiliul Județean. Sportiv, echipa o duce la fel de rău, momentan bătându-se de pe penultimul loc al Seriei a II-a în Liga 2 pentru evitarea retrogradării. „Avem datorii de aproape 500.000 euro. Nu putem plăti chirii de 10.000 euro pentru stadioane”, spune președintele clubului, Viorel Nemeș, cel care s-a dus la discuții cu directorul Administrației Imobiliare Oradea, Cristian Beltechi, și viceprimarul Ovidiu Mureșan, pentru a ajunge la o soluție de compromis.

În condițiile în care echipa din Liga 2 a ajuns să le rezilieze amiabil contractele celor mai importanți jucători pe care îi avea în lot pentru a scăpa și de datoriile neachitate către aceștia, conducerea orădeană se gândește să renunțe și la cantonamentul dinaintea returului pentru a reduce din cheltuieli. Suporterii mai pot spera doar la o minune pentru evitarea retrogradării.

Pe adresa de email a redacției a sosit o scrisoare deschisă către edilul Ilie Bolojan. Suporterul care a preferat să rămână anonim i-a propus un exercițiu de imaginație primarului Oradei. Redăm mai jos scrisoarea integrală:

„Stimate domnule Bolojan!

Vă propun să facem un exercițiu de imaginație domnule primar!

Sunteți vornic al Orădiei dinainte ca regimul comunist să se instaureze în România.
Suntem undeva pe la mijlocul secolului XX. Oradea este pe cale să iasă din ocupația Austro-Ungară, dar își păstrează elementele arhitecturale lăsate în urmă de către Imperiu, locuitorii putând să admire încă de atunci Palatul Vulturul Negru sau Teatrul de stat.
Un oraș superb, o mică Vienă a Transilvaniei. Un oraș de care locuitorii se bucurau cât de mult puteau. Un oraș unit, primitor și cochet. Un mare oraș al vremii, centru regional, admirat în multe orașe din țară la acea vreme.
Trăiau undeva la 80.000 de oameni în orașul dirijat de dumneavoastră, domnule procator. În mod normal, nu era prea multă agitație – cu excepția reprezentațiilor de la Operă sau Teatru, când sala teatrului devenea neîncăpătoare la spectacole de excepție.
Dar sfârșitul anilor `40 aduce orașului agitația necesară. Niște băieți, puțini la număr, reușeau să strângă sâmbătă de sâmbătă un oraș întreg împreună.
Gyula!, așa îl strigau o parte, Iuliu- îl strigau restul. E doar unul din cei care jucau în piesa de teatru cea mai apreciată la vremea aceea. Era cel mai bun dintre toți din țară. El era atât de natural, era magic, toți îl iubeau. Primea aplauze la fiecare reprezentație din fiecare spectacol pe care ni-l amintim doar din poveștile mult prea bătrânilor de azi, mult prea tinerilor acelor vremuri.
Erau fericiți atunci. Orașul dumneavoastră era luminos, lăudat și cu cele mai frumoase spectacole din țară. Orașul dumneavoastră domnule primar! ….
Dar să revenim în Oradea anului 2015. Un oraș la fel de frumos, la fel de cald. Încă găsim aici arhitecturi, locuri frumoase, încă găsim oameni fericiți în liniștea de pe malul Crișului.
Aici îl găsim încă și pe Gyula, pe Iuliu. Pe cel responsabil în acea vreme de frumusețea sfârșiturilor de săptămână ale multor orădeni de-ai dumneavoastră. Îl găsim în același loc. Pe scena lui. Care acum îi poartă numele – Stadionul Municipal Iuliu Bodola!
Vă amintiți de el, sunt sigur. Nu a trecut multă vreme! Trei, poate patru ani de atunci… dar parcă a fost ieri.
V-am văzut, păreați destul de apropiați. V-a făcut și pe dumneavoastră să vă simțiți mândru de orașul pe care îl administrați. Ați râs împreună, v-ați simțit bine, ați băut un pahar poate în cinstea lui.
Vă amintiți de el, nu-i așa?! de Bodola. Bărbat înalt, frumos, cu părul dat pe spate. La vremea aceea. – Generos, dar la fel de trist în zilele noastre.
E trist domnule primar.
Dar lăsați-mă să va amintesc domnule primar de ce este el trist, și de ultima dumneavoastră întâlnire cu Iuliu. Atunci când Oradea se bucură după mult timp de spectacolul pe care el îl lăsase moștenire.
I-ați strâns victorios mâna, v-ați asumat victoria lui și zâmbetele noastre. Ați dat biruitor mâna cu noi. Însă cu cealaltă mână ne-ați trădat pe la spate. Atât pe noi, pe orădeni, cât și pe Iuliu, și întreaga lui moștenire. Ați fost avar atunci cu noi. Nu era o avere atunci, era chiar o investiție bună, dacă îmi permiteți părerea. Dar ați spus că nu merita să plătiți pentru că spectacolul nostru să fie văzut pe cele mai mari scene ale țării. Deși o meritam.  
Ne-ați lăsat la voia întâmplării, și am trecut cu vederea că ați fost avar atunci. Am iubit în continuare spectacolul. Am considerat că așa merită, că e al nostru și că nu trebuie să îl părăsim indiferent de situație.
Să deschidem ochii acum! Știți prea bine despre ce vorbesc!
Au trecut ani și FC Bihor devine încet clubul lăsat moștenire de către Bodola și lăsat în paragină de către Bolojan. Am trecut cu vederea faptul că ați întors spatele unei promovări care a strâns mii de orădeni la un loc. Am trecut cu vederea că nu ați vrut să plătiți niște datorii făcute de alții, preferând să lăsați echipa în mizerie.
Dar stadionul e al lui. Îi poartă numele. Asta nu veți putea lua niciodată! Numele celui care a câștigat titluri pentru Oradea, celui în care orădenii de atunci au crezut, și pe care l-au iubit necondiționat. Cel care este considerat unul dintre cei mai buni sportivi români ai istoriei.
Stadionul și numele de Iuliu Bodola sunt elemente care pun fotbalul orădean în istoria fotbalului românesc. Și trebuiesc cinstite. Trebuie cinstit un loc pentru care nici Bodola, nici Petschovschi și nici Vasczi nu au plătit chirie ca să câștige trofee!
Post Scriptum! Îmi pare rău domnule primar că nu sunteți contemporan cu Iuliu Bodola, sunt sigur că așa ați fi iubit și dumneavoastră fotbalul”, a scris orădeanul cu trimitere la primarul Ilie Bolojan.