Șansa lui Roli Nagy

UTA a trecut cu bine peste două examene importante – 3:3 la
Mioveni și 2:1 cu FC Bihor – maniera în care a făcut-o
determinându-l pe antrenorul Roland Nagy să spună „suntem o echipă
nebună”. Cu emoțiile și suferințele de rigoare, importante sunt
rezultatele care au așezat trupa arădeană pe un drum bun, care o
ține motivată și concentrată, ceea ce este esențial chiar dacă sună
banal. Într-un sezon care – cel puțin deocamdată – nu oferă
posibilitatea promovării din cauza unei reglementări UEFA, despre
care se spune că ar putea să fie ajustată în stil FRF, cum s-a mai
întâmplat, este important ca fotbaliștii Bătrânei Doamne să
beneficieze de resurse pentru fi mereu motivați și concentrați la
ceea ce au de făcut.

Roland Nagy trece printr-o perioadă foarte bună a carierei sale
de antrenor. Instalat în fotoliul de principal după un an și
jumătate în umbra lui Ionuț Popa, care i-a oferit posibilitatea să
se perfecționeze, Roli Nagy reușește să adune, aproape meci de
meci, aprecieri. A demonstrat că are personalitatea sa, făcând
altceva decât să-și copieze fostul profesor, nu pare fixist,
producând schimbări atunci când este convins că se impun, muncește
mult și vorbește puțin, iar în privința abilității de-a ține sub
control vestiarul nu sunt semnale că ar fi probleme. Sigur, Nagy
are parte de-o echipă perfectă, prietenia cu Dan Stupar și Dan
Țapoș aducând un plus semnificativ staff-ului tehnic utist.

Ultimele două meciuri, dar mai ales prima repriză a jocului de
la Mioveni l-au convins pe Roland Nagy că o apărare în trei,
dublată teoretic de mijlocașii-fundași laterali, nu se potrivește
echipei, revenind la sistemul 4-4-2 în jocul cu FC Bihor. Dar n-a
fost singura mutare inspirată. Tehnicianul n-a ezitat să-l păstreze
pe bancă pe Mihuț, care e departe de nivelul său normal,
improvizând pe dreapta apărării cu Calvin Ali-Tolmbaye, un
fotbalist al cărui post de bază s-a pierdut, polivalența aducându-l
unde este nevoie. N-a fost o mutare deloc rea, deși Calvin n-are
scurt-circuit pe faza ofensivă. Păstrarea cuplului Ignea-Chindriș
în formula de start a fost o nouă mutare bună, care nu doar că-i
motivează pe cei doi, ci mai ales pe Purece, care la vârsta lui are
mare nevoie să simtă concurența. Chindriș este în faza în care
tocmai a primit două-trei palme, demonstrându-i-se că există
soluții și fără el, Ignea e în creștere și pare singurul mijlocaș
central capabil să facă acceptabil ambele faze ale jocului, iar
Purece va avea un cuvânt de spus în continuare.

„Zici că am nevoie de motivație?” – m-a întrebat Țucudean zilele
trecute. Răspunsul a fost firesc, afirmativ, mai ales pentru un
tânăr de 19 ani care conduce un R8 și căruia nu-i pasă că oficialii
dinamoviști aproape că s-au făcut preș în calea lui până i-au
obținut semnătura. E adevărat, Țucudean pare ferit de tentațiile
vârstei, având o educație solidă care i-a oferit bun simț, dar tot
are nevoie de motivație, indiferent dacă trece printr-o perioadă
proastă sau una foarte bună, cum se întâmplă acum. În primul rând
nu are concurență, neexistând un alt atacant de profilul său în lot
și mai are de trecut prin câteva etape, trebuie să-și perfecționeze
jocul cu mingea la picior.

UTA-ei i-au mai rămas patru meciuri din turul campionatului după
retragerea Minerului Lupeni. Doar unul va mai avea loc la Arad, în
27 noiembrie, cu Unirea Alba Iulia. Până atunci, sâmbătă, Bătrâna
Doamnă va juca la Râmnicu Vâlcea, apoi va lua o pauză, urmează o
deplasare la Șimleul Silvaniei, iar după partida de la Arad cu Alba
Iulia, un meci la Iași, în ultima etapă a turului. Adversarii sunt
abordabili, jocurile par normale, trupa arădeană având șanse să mai
acumuleze puncte, chiar dacă trei din cele patru jocuri rămase de
disputat vor fi în deplasare.

Articol scris de Sebastian
Șiclovan