Marian Iancu, noul Claudio Zambon?

Publicat: 30 Jul. 2011, 11:55 Actualizat: 30 Jul. 2011, 21:10 Seria 2
Marian Iancu,  noul Claudio Zambon?

Vicecampioana României trece prin clipe din ce în ce mai grele
și incertitudinea planează asupra viitorului echipei de pe Bega.
Lotul de jucători se subțiază pe zi ce trece și nimeni nu își asumă
răspunderea pentru strategia falimentară care a dus clubul în
pragul dezastrului.

Nici patronul, pentru divizarea fatală făcută fără dovada
compensării datoriilor transmise pe o altă societate, nici
autoritățile locale care au finanțat echipa cu milioane de euro din
fonduri publice fără să întrebe ce se întâmplă cu banii și nici
măcar suporterii care au mers pe mână lui Marian Iancu pînă în
pânzele albe. De prea multe ori am auzit „Știe Iancu ce face, nu e
prost! O să dea de pământ cu Mircea Sandu și o să mute sediul
clubului în Casa Fotbalului”.

După ce TAS a decis să mențină hotărârea Comisiei de Apel de
neacordare a licenței, atitudinea celor implicați s-a schimbat
semnificativ. Dar nu în bine. Marian Iancu nu va pleaca de la
Timișoara fără 15-16 milioane de euro în cont, bani pe care e greu
de crezut că îi va vedea în condițiile actuale, dar nici nu va mai
susține activitatea clubului decât la un nivel minimal.

Autoritățile locale nu vor mai da nici ele bani, cel puțin până
nu vor primi un răspuns de la FRF cu privire implicațiile
regulamentare provocate de divizarea societății: dreptul de
promovare al echipei și interdicția de trei ani impusă de UEFA
pentru depunerea dosarului de licențiere.

Suporterii nu pot face altceva decât să se întrebe ce le rezervă
viitorul și să comenteze cu năduf modul în care le-a fost înșelată
încrederea. Mai ales că au primit în permanență asigurări că
dreptatea e de partea conducerii și că echipa nu va avea de
suferit.

În ultimele zile, presa din Banat și suporterii își reamintesc
de episodul Claudio Zambon, care a plecat la Drăgășani și, mai
apoi, la București cu tot cu palmares, în urma neînțelegerilor cu
autoritățile locale. Marian Iancu deține acum ambele societăți,
după ce a cumparat în iarnă clubul italianului, poziția de forță
față de timișoreni fiind evidentă, aproape de limita
șantajului.

Din păcate, Timișoara are doar doua variante. Fie așteaptă să se
limpezească apele, fie pornește de la zero, cu un club nou, dar în
ambele cazuri revenirea în prim plan nu se poate produce în
mai puțin de trei ani
.

PS. Consiliul Local și Consiliul
Județean ar trebui să ceară returnarea sumele investite în ultimul
an, deoarece acestea erau destinate unui club, nu unei jumătăți de
club ce a rezultat în urma divizării.

articol scris de Florin
ALBOIU

Publicat: 30 Jul. 2011, 11:55 Actualizat: 30 Jul. 2011, 21:10 Seria 2
Pe aceeași temă