FCM Baia Mare a încheiat campionatul Ligii a 2-a, ediția 2015/2016, pe locul 6 în play-off-ul Seriei a II-a. La prima prezență din istoria sa în eșalonul secund, echipa băimăreană s-a prezentat onorabil, însă problemele financiare și-au spus cuvântul, viitorul său fiind nesigur în acest moment. În această săptămână, FCM a fost depunctat din nou, pentru a patra oară cu patru puncte, de Comisia de Disciplină și Etică a FRF din cauza litigiilor cu foștii jucători.
Cristian Șpan (41 ani) a preluat președinția echipei FCM Baia Mare în iunie 2014. De atunci echipa a promovat la finalul fiecărui campionat. Viața de conducător de club nu e așa de frumoasă pe cât pare, spune acesta. Șpan vorbește, într-un interviu acordat pentru Liga2.ro, despre câte bătăi de cap are un conducător în Liga 2 din România, despre nopți nedormite, despre relații de prietenie stricate, despre bătutul la uși pentru sponsorizări și despre înjurăturile primite drept „răsplată”, la final, de la suporteri. Șpan spune că nu mai vrea să lucreze cu oameni politici, pentru că „mint, cu toții”.
– Domnule Șpan, FCM a fost lider în prima parte a campionatului, etape bune, dar finalul v-a găsit pe 6. Cum a fost acest an?
– A fost o surpriză. Nu ne-am așteptat. Ne-am construit echipa anul trecut, în ideea în care ca nou-promovați este destul de greu să-ți faci planuri de preamărire, dar am pornit de la ideea că vom prinde un loc de play-off. Asta a fost strategia pe care am mers. Până la urmă am reușit să închegăm un grup extrem de unit și de valoros și cred că este de precizat, aici, faptul că Baia Mare, cel puțin de când sunt eu președinte, nu a cheltuit niciodată niciun leu pentru jucători, pentru adus de jucători, pentru transferuri, pentru plăți la semnătură. Noi toți jucătorii pe care i-am adus au fost jucători liberi de contract. Nu ne-au costat absolut nimic.
– După vacanța de iarnă au început probleme financiare. V-ați reunit cu întârziere, cantonamentul nu era stabilit…
– Vreau să vă precizez un lucru: noi tot timpul am avut probleme financiare. Noi n-am avut niciodată o liniște din punct de vedere financiar la echipă. Cred că este foarte important ca cei care iubesc fenomenul acesta să înțeleagă realitatea. Noi, FCM Baia Mare, din iunie 2014 până în ziua de azi am avut alocați de către Consiliul Local un total de 470.000 de euro. Asta înseamnă undeva în jur de 230.000 de euro pe sezon. E inutil să vă mai fac calcule să vă dați seama că nici măcar un sfert din buget nu pot să acopăr cu banii ăștia, mai ales la nivel de Liga 2 și mai ales la o echipă cu pretenții. Așa că revenind la întrebare, noi tot timpul am avut probleme financiare, dar am reușit să găsim resurse din afara clubului, am reușit să găsim sponsori, au fost și părți de aport personal atunci când nu mai aveam alte variante și până la urmă ne-am descurcat. Tot timpul am reușit să menținem un echilibru.
Despre oameni politici: „Ă‚știa promit, nu se țin de cuvânt, mint, toți”
– Cum este să fii președintele unei echipe de fotbal în Liga 2?
– Teoretic, frumos, practic te îmbătrânește enorm de mult și așa ca și o părere personală, doar dacă nu ești sănătos sută la sută la minte faci treaba asta, sincer. Să știi că te zbați, că umbli toată ziua, că nu știi efectiv de unde să găsești resurse ca să duci clubul mai departe, să nu dormi nopțile, să-ți faci calcule, să te împrumuți, să-ți strici relații de prietenie vechi pentru că tot te duci la prietenii ăia să-ți mai dea o sponsorizare, să te mai ajute. Te descurci cumva și până la urmă satisfacția pe care o ai, credeți-mă, este doar intrinsecă, simplu. Spectatorii te înjură că li se pare lor că nu ți-ai plătit la timp datoriile față de jucători, că ai pus biletul mai scump, că ai abonamentul scump, că echipa nu joacă. Jucătorii, nici ei, nu sunt mulțumiți că vor tot timpul bani. Și tu, până la urmă, ești singurul care trebuie să faci față la toate lucrurile astea. Deci, repet, trebuie să fi dus rău de tot cu pluta să faci chestia asta. Eu, personal, m-am liniștit. Mi-a ajuns. Experiență frumoasă în plan sportiv, foarte frumoasă, dar satisfacțiile intrinseci și atât.
– Renunțați la conducerea clubului?
– Da, clar. Dacă găsesc o formulă de bugetare, dar în proporție de cel puțin 50-60 la sută din mediul privat și cu oameni cu care poți să te înțelegi, oameni care promit și se țin de cuvânt, mă gândesc să merg mai departe, dar în ceea ce privește politicienii, nu! Dacă este o formulă cu bani de la bugetul de stat, nu, pentru că ăștia promit, nu se țin de cuvânt, mint, toți. Nu numai unul saul altul. Toți sunt la fel.
„Meciul cu Steaua, cel mai mediatizat eveniment sportiv în 2015”
– Momentan sunt oameni care ar dori să preia echipa?
– Sunt discuții. Fotbalul nu mai este o afacere, nu neapărat un fenomen. Nu mai este, din păcate, nici un fenomen. Acum oamenii nu mai investesc pentru că nu se mai fac bani. Nu mai faci bani din bilete, nu mai faci bani din transferuri de jucători. Juniori sunt din ce în ce mai puțini pentru că toți sunt ocupați cu telefoanele mobile, tabletele, cluburile și altele.
– Ce v-a determinat să acceptați această funcție?
– Dorința de a face ceva. Faptul că am fost jucător profesionist de fotbal, în tinerețe, faptul că întotdeauna am iubit sportul acesta și faptul că am știut că se poate realiza ceva. Am știut că putem să ne atingem obiectivele, faptul că putem să facem cunoscut orașul Baia Mare și din plan sportiv și în plan fotbalistic și sunt mândru de ceea ce am realizat. Cu toate greutățile pe care le-am avut sunt mândru. Pentru mine, personal, va rămâne o mare satisfacție faptul că doi ani de zile mi-am îndeplinit obiectivele, doi ani de zile am promis și s-a realizat ceea ce am promis, faptul că am reușit, la un moment dat, evenimentul fotbalistic al anului 2015. Până la urmă a fost meciul dintre Baia Mare și Steaua. A fost cel mai mediatizat eveniment sportiv din anul 2015, conform statisticilor și organizarea acelui meci la Baia Mare mi se datorează în mare măsură.
„Avem printre cele mai mici datorii din Liga 2”
– Cât cheltuiți cu organizarea unui meci acasă?
– Cheltuielile sunt undeva în jur de 11.000 – 12.000 de lei, depinde. Sunt momente în care trebuie să plătești pe loc ambulanța, paza și celelalte cheltuieli de protocol. Sunt momente în care acele cheltuieli le amâni pentru o dată ulterioară dacă nu ai bani, dar, de exemplu, arbitrajul trebuie întotdeauna să-l plătești pe loc, iar valoarea unui arbitraj acasă este 8.160 de lei. Însumat cu celelalte cheltuieli, cam pe acolo, 11.000 – 12.000 de lei.
– Ați reușit să mai plătiți din restanțe?
– Da. Păi, acum de o lună de zile, aproximativ 300.000 de lei sunt bani plătiți către jucători. Noi vom publica un bilanț de venituri și cheltuieli ale clubului, dar din datele pe care le am până acum undeva în jur de 1.400.000 de lei au fost banii pe care i-am plătit către jucători în sezonul acesta.
– Care sunt datoriile clubului?
– Noi, în momentul de față, cu toate greutățile pe care vi le-am spus sau pe care le cunoașteți, cu faptul că am avut atât de puțini bani alocați suntem clubul, poate, cu cele mai mici datorii din ceea ce înseamnă Liga 2. Datoriile noastre cu tot cu jucători, cu datoriile la bugetul de stat, cu datoriile către furnizori se ridică undeva, ca și total, la 200.000 – 210.000 de euro. Ceea ce pentru un club de nivelul acesta, credeți-mă, că nu reprezintă un impediment, dar atâta vreme cât nu îi ai și tu trăiești de pe o zi pe alta și mergi la cerșit de 2.000 – 3.000 de lei ca să ai bani să-ți plătești arbitrajul sau o deplasare sau motorină 210.000 de euro deja este o avere.
– Dacă nu aveați probleme financiare credeți că echipa putea să promoveze sau să ajungă la baraj?
– Dacă aveam liniște din punct de vedere financiar și administrativ, dacă se onorau promisiunile, dacă nu ni se puneau bețe în roate aici, în Baia Mare, la ora asta sărbătoream promovarea și nu barajul, promovarea.
– Ce urmează pentru FCM Baia Mare?
– Ei, aici este o altă poveste. Vom vedea ce urmează. Nu știu să vă spun în momentul de față. Cert este că pentru jucători urmează vacanță, iar pentru staff nu este vacanță, din păcate. E o perioadă și mai grea, e o perioadă în care trebuie să găsim soluții, e o perioadă în care sperăm să stăm la masa discuțiilor cu oameni din mediul privat. Vedem, încercăm să găsim soluții.
Articol scris de Carmen BIZĂ‚U