Gligor: „Am început să fiu căpitan de pe la 19 ani, e o onoare să porți banderola”

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 04 Dec. 2013, 15:34 Actualizat: 04 Dec. 2013, 15:35 Seria 2
Gligor:  „Am început să fiu căpitan de pe la 19 ani, e o onoare să porți banderola”

Căpitanul grupării FC Olt Slatina, „Tsunami”, așa cum îl cunosc apropiații, este unul dintre cei mai valoroși fundași centrali ai Ligii a II-a. La începutul carierei s-a aflat în vederile echipelor Dinamo și Pandurii Târgu Jiu, însă transferurile nu s-au concretizat, Alin Gligor evoluând doar pentru echipe arădene. A debutat în eșalonul secund destul de târziu, în sezonul 2010-2011 pentru ACU Arad, stagiune în care a jucat toate meciurile de la un capăt la altul.

Visul de a evolua în culorile grupării fanion a Aradului i s-a împlinit în vara anului 2011, iar Gligor se impunea titular în centrul defensivei, iar mai târziu căpitan al UTA-ei. „Este păcat că a ajuns destul de târziu în Liga a 2-a și că nu s-a realizat pe măsura calităților sale. Gligor e un fotbalist bun, serios, pe care orice antrenor și l-ar dori în echipă”, declara fostul antrenor al UTA-ei, Adrian Falub.

Alin Gligor este născut pe 9 noiembrie, 1983. Este căsătorit, are o fetiță de un an și șase luni, Mara, iar cea  mai mare realizare a vieții este familia. „Tsunami” este un fotbalist atipic, având în vedere studiile. Fundașul central este absolvent al Facultății de Informatică, masterand în contabilitate și informatică de gestiune, iar în prezent este în anul al treilea la Universitatea de Educație Fizică și Sport.

În vară, fundașul central a dat curs unei noi provocări, FC Olt Slatina. Ofertat de mai multe echipe, fiind dorit de grupări care și-au anunțat intenția de a promova, Alin Gligor a ales Slatina pentru antrenorul Dan Oprescu. Fundașul central a bifat toate minutele, evoluând de la un capăt la altul în toate cele 14 meciuri disputate.

Gligor a vorbit despre cariera sa, despre alegerea făcută în vară, dar și despre așteptările pe care le are cu FC Olt Slatina.

– Cariera ta este legată de echipele arădene, ce te-a determinat în vară să pleci departe de casă?
– Într-adevăr, eu nu am fost plecat de acasă. Am jucat doar pentru echipele din Arad. În vară am decis să vin la FC Olt mai mult pentru Dan Oprescu. Eram la UTA, cei de acolo mi-au propus alt contract, dar nu ne-am înțeles asupra unor clauze contractuale. Cum doreau ei să se facă contractul, puteam fi dat afară în orice moment. Sincer, mi-aș fi dorit să rămân la echipa mea de suflet, UTA, dar sunt foarte bucuros că am ales FC Olt.

– Nu doar FC Olt te-a ofertat, totuși, care au mai fost considerentele?
– Primul lucru care a contat a fost antrenorul. Pe urmă și faptul că au mai venit colegi cu care am jucat și totodată prieteni buni, Alin Pavel, Ignea, Huțanu, Cuedan, Siminic, Drăghici.

– Ești printre cei mai valoroși sau poate chiar cel mai valoros fundaș central din Liga a II-a, cu toate astea ai debutat târziu la Divizia B. Există regrete că nu ai făcut pasul mai devreme către acest nivel?
– Am regrete doar pe plan profesional, dar poate, dacă plecam mai devreme în fotbalul mare, astăzi nu știu dacă eram casătorit, dacă aveam copil, poate mă ratam. Pentru mine familia este primordială. Am avut oferte concrete de-a lungul anilor, dar poate mi-a fost greu să plec de acasă. Cea mai bună ofertă am avut-o la 20 de ani, de la Dinamo, dar am costat prea mult pentru ei. Oricum, mă bucur că tot ce am realizat, am realizat pe picioarele mele.

– Familia te-a susținut în alegerea pe care ai luat-o în vară?
– Soția mea mă încurajează în tot ceea ce fac, plus că a contat că au venit cu mine soția și fetița. Mai stau aici, mai pleacă la Arad, ne-am obișnuit.

– Ai fost căpitan cam pe la toate echipele pe la care ai trecut, cum ai reușit să te impui în vestiar și cât de mult contează banderola?
– Într-adevăr, am început să fiu căpitan de pe la 19 ani. Contează foarte mult, e o onoare să porți banderola. În vestiarul unei echipe te impui vorbind mult cu toți coechipierii tăi, încurajându-i ori de câte ori greșec, deoarece toți greșim, mobilizându-i. Banderola îți dă o responsabilitate în cadrul echipei, ești liantul dintre conducere, staff și jucători.

– Cum ai caracteriza această primă parte a sezonului. Ești mulțumit, se putea mai mult?
– Nu prea sunt mulțumit prin prisma locului ocupat, dar sunt mulțumit de jocul prestat și pot spune că ne-am bătut de la egal la egal cu toate echipele seriei. A contat și faptul că am venit jucători mulți și, normal, avem nevoie de timp să alcătuim o echipă omogenă. Cred că altfel vom arăta în primăvară. Important este că avem un colectiv foarte bun. Am pierdut puncte în meciuri pe care le-am avut în mână. Eu cred că pe teren propriu am pierdut puncte importante, cu Satu Mare, Bistrița, Mioveni, dar toate sunt echipe puternice și imprevizibile, ca și seria în care activăm.

– Sunt șanse reale la play-off?
– Normal, avem șanse. Ne despart puține puncte de play-off și avem primul meci acasă cu Universitatea Craiova. Dacă îl câștigăm, trecem lângă ei în play-off.

– Dan Oprescu este perceput ca un antrenor foarte exigent, l-ai cunoscut ca și coechipier, acum îl cunoști într-o nouă ipostază. Este mult diferită relația actuală, antrenor-jucător, față de cea dinainte, de colegialitate?
– Normal că trebuie să fie diferită relația pe care o aveam atunci, fiind coechipieri, și cea pe care o avem, antrenor-jucător. Când m-am dus la Divizia C, la 16 ani, eram eu și încă un coleg juniori. El a fost cel care ne-a luat sub tutela lui. Pe vremea aceea era mai mult respect junior-senior, nu scoteai niciun cuvânt în vestiar, cărai echipamentul la toți seniorii, gențile. Respectam mult mai mult seniorii, iar Dan Oprescu a fost cel care ne vorbea și ne spunea ce avem de făcut. Acum, când este antrenor, este normal să aibă o altă relație față de orice jucător, dar important este că ne înțelegem foarte bine și acum, iar restul vine de la sine.

– Ai simțit publicul spectator alături de echipă? Există diferențe între suporterii olteni și cei arădeni?
– Chiar i-am simțit aproape meci de meci și țin să le mulțumesc pe această cale. Nu pot să fac o paralelă, fiecare echipă cu suporterii ei pătimași, pe care îi voi respecta tot timpul. Vreau să le urez Sărbători fericite și un An Nou cu împliniri și realizări cât mai multe!

Sursa: Gazeta nouă

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 04 Dec. 2013, 15:34 Actualizat: 04 Dec. 2013, 15:35 Seria 2
Pe aceeași temă