Diferențele dintre UTA de ieri și UTA de azi

Cu toate că există tentația de-a susține că echipa actuală
seamănă cu cea din campionatul trecut, diferențele sunt
semnificative la nivelul lotului, a băncii de rezerve, a
concurenței mult mai slabe, a băncii tehnice și a pregătirii
fizice. Toate acestea sunt generate de un motiv esențial:
problemele financiare și dezorganizarea din vară provocate de
incertitudine.

UTA a ajuns la mijlocul clasamentului după eșecul sever, dar clar,
înregistrat duminică dimineață la Craiova: 1-4 cu Gaz Metan CFR. În
fapt, arădenii n-au ajuns decât acolo unde le este locul, ținând
cont de nivelul valoric al lotului și de pregătirea de vară care
s-a făcut lăutărește, după ureche, din cauza incertitudinilor.
Ultimele trei rezultate înregistrate de Bătrâna Doamnă – 0:1 la
Deva, 2:3 cu Petrolul Ploiești și 1:4 la Craiova – sunt mai degrabă
firești, minus diferența de scor din Bănie, având în vedere
potențialul echipei, decât cele din primele două runde: 2:0 la FC
Argeș și 5:2 cu ALRO Slatina. Practic, pe moment, UTA este cam
unde-i este locul, resetându-se rapid după un start peste
așteptări, dar fals.

Nicio șansă la Craiova: joc mizerabil împotriva unei echipe
modeste

UTA nu și-a acordat nici o șansă în confruntarea de duminică, de
la Craiova, după cum a abordat partida. Oltenii au început tare,
ratând ocazii bune în primul sfert de oră prin Vigariu, Boroiban,
un jucător care a cochetat cu Bătrâna Doamnă pe vremea lui Silviu
Iorgulescu. A urmat apoi golul norocos al lui Niță, venit după o
deviere nefericită a lui Mihuț, însă absolut firesc după cum s-a
jucat. A mai ratat Boroiban, apoi trupa arădeană și-a risipit și
puțina șansă de care a avut parte la Craiova – Nădăban nimerind
bara, în condițiile în care portarul Neagoe era bătut. A fost unica
șansă serioasă a arădenilor din prima parte, în timp ce GM CFR
Craiova și-a consolidat avantajul înainte de pauză, prin golurile
marcate de Vigariu și același Niță, ambii făcând instrucție cu o
defensivă neașteptat de șubredă, având totuși în vedere că nu este
radical schimbată față de sezonul trecut. După pauză, deși au
scăzut ritmul de joc, tot oltenii au controlat jocul, presând
poarta arădeană atât de mult încât i-au provocat o accidentare lui
Smaranda, înlocuit cu Bodea la câteva minute după o ocazie a lui
Vigariu. Ultimul gol al gazdelor l-a marcat japonezul Yuki
printr-un șut imparabil pentru tânărul Bodea, sistemul defensiv
fiind din nou inexistent, autorul golului având ocazia unei curse
de 20-25 metri înaintea reușitei. Golul lui Voiculeț din prelungiri
n-a mai contat, UTA trecându-și în cont un eșec dur. Dincolo de
problemele clare ale apărării, UTA practic n-a contat în
confruntarea de la Craiova.

Lotul nu s-a schimbat radical? E doar o
senzație…

Care ar fi explicațiile evoluțiilor șterse, lipsite de
consistență ale Bătrânei Doamne? Mulți și le explică greu,
ajutându-se de un argument important: în ciuda incertitudinilor din
perioada iunie-august, lotul n-a suferit mari modificări, ceea ce e
fals.

„Poarta” e mai slabă, clar, plecările lui Bălgrădean și Bujor,
doi portari cam de același nivel cu un plus de experiență pentru
primul, resimțindu-se. Din apărare au dispărut Buican, Toc, Manea
și Eze, venind Tînc, Neagu și Miheț. Chiar dacă n-au fost grozavi,
deși Eze mai mult nu a jucat din cauza problemelor sale consulare,
primii patru erau „pe plus” față de actualii apărători. Tînc și-a
început prost activitatea la UTA, ajungând pe bancă, Neagu pare să
aibă nevoie de timp pentru a se acomoda cu noul colectiv, dar și cu
ideile de joc care deocamdată lipsesc sau nu pot fi puse în
aplicare, iar Manea, ajuns la Iași, era clar o soluție mai bună
decât Miheț, fie și pentru că putea să joace oricând atât ca fundaș
dreapta, cât și în centrul apărării.

În linia de mijloc nu mai sunt Drida, Mitu, Roman, Apostol și Tobă.
Au venit Gîlcă, Polgar, Calvin, Suru, Ignea și mai recent Diarra.
Oricât de enervanți ar fi fost Drida sau Mitu, aduceau un plus în
comparație cu cei de acum, fie și prin experiența lor, prin
puținele execuții decisive, dar mai ales prin capacitatea de-a
corecta erori mai mici sau mai mari de așezare în teren a
coechipierilor. Apoi, Roman, Tobă sau Apostol, cu toate că nu au
fost jucători de bază sau n-au avut evoluții constante, aduceau un
plus de pe bancă, reprezentau soluții acceptabile în timpul
meciurilor în comparație cu rezervele de acum sau cu jucătorii care
nu aveau un statut clar de titulari. Același lucru este valabil, de
altfel, și pentru defensivă: soluțiile de rezervă nu sunt la fel de
bune ca și în sezonul trecut. Lipsește practic concurența din
fiecare compartiment, sunt prea mulți jucători care se consideră
titulari, simțind că nu au înlocuitori pe măsură.

Deși atacul s-a schimbat în comparație cu sezonul trecut,
Voiculeț nu este cu nimic sub Batin, având un plus de experiență,
acumulată în meciuri de primă ligă, dar și o știință a jocului mai
bună, Batin nefiind atât de „șlefuit” la capitolul știința jocului
precum Voiculeț. Neavând însă un suport consistent din partea
liniei de mijloc, atacul suferă, fiind practic pe cont propriu și
asta în condițiile în care George Țucudean are clar o problemă de
motivație, fiind nevoit să insiste pentru a-și găsi resurse în
acest sens.
Așadar o cauză principală a evoluțiilor de acum ale Bătrânei Doamne
în comparație cu cele din sezonul trecut o reprezintă calitatea
lotului, atât în privința unor titulari, cât și a băncii de rezerve
care nu oferă soluțiile din campionatul trecut, dar nici concurența
necesară.

Carențe mari în pregătirea fizică și tehnico-tactică din
cauza problemelor din vară

Un alt motiv serios este legat de perioada de pregătire de care
a avut parte – sau mai corect, de care n-a avut parte – Bătrâna
Doamnă de-a lungul verii. Datorită agitației de la nivelul
clubului, UTA a pornit târziu în pregătiri, cristalizându-și lotul
cu care a plecat la drum cu două-trei zile înainte de start și
chiar după aceea. Nu a existat nici măcar un nucleu de bază la
nivelul lotului, zilnic se înregistrau plecări și veniri. Smaranda
și Miheț au venit cu două săptămâni înainte de start, Mihuț cu
câteva zile înainte după ce s-a plimbat toată vară pe la Ploiești,
Debrecen și Iași. Pascariu a stat două săptămâni la Astra 2, Pocuca
a plecat și-a revenit, oprindu-și pregătirea, Neagu a fost adus cu
zece zile înainte, Nădăban a pierdut vremea prin Republica Moldova,
Calvin a venit după startul campionatului, Purece și Chindriș au
luat și ei o pauză, fiind trimiși la probe în Ungaria, Voiculeț a
sosit cu circa 14 zile înaintea startului, Pecarov a petrecut două
săptămâni la Bistrița și exemplele pot continua.
Practic, UTA are carențe severe la nivelul pregătirii fizice,
suferă la omogenitate, nu are relații de joc și nici nu-și poate
rezolva aceste probleme pe termen scurt. Degeaba primul 11 nu este
radical schimbat față de sezonul trecut, dacă jucătorii nu dispun
de resurse fizice decente și dacă banca de rezerve este
subțire.

Minus de experiență la staff-ul tehnic

Pe lângă diferențele de la nivelul lotului și carențele de
pregătire fizică și componența staff-ului tehnic merită discutată,
dacă tot încercăm o comparație a UTA-ei din actualul sezon cu cea
din ediția trecută. UTA este condusă acum de pe banca tehnică de
foștii asistenți ai lui Ionuț Popa din sezonul trecut. Evident,
există un plus de experiență de partea lui Ionuț Popa, însă
discuția este valabilă doar ca și o comparație cu ceea ce s-a
întâmplat în sezonul trecut, mai ales că actualii tehnicieni, chiar
dacă nu au experiența lui Popa, pot aduce echipei ceea ce fostul
tehnician nu ar fi dispus: un joc frumos și o echipă tânără, care
să se clădească în doi ani. Mai pragmatic și interesat doar de
rezultate, Ionuț Popa nu ar avea răbdarea necesară de-a arunca în
luptă juniori și tineri lipsiți de experiență și nici nu ar fi
curios decât strict de rezultate, indiferent de cum ar fi
obținute.

Dincolo de toate, UTA nu e pe un drum prost – așa cum s-ar
crede. Este doar pe drumul pe care și-l permite, având în vedere
posibilitățile de ordin financiar. Suporterii, tot mai puțini
deoarece nu sunt atrași de mediocritate și eșecuri, n-au de ales:
trebuie să aibă răbdare, atât cu jucătorii, cât și cu antrenorii.
În plus, mulți dintre ei și-au dorit o echipă tânără, care să joace
frumos, iar acum, pe fondul unui buget de criză, exact asta se
încearcă.

Articol scris de Sebastian
Șiclovan