Craiova. Poze și speranțe

Mișcați, vă rog frumos, cursorul ceva mai jos. Sunt două fotografii cu mai mulți oameni în vârstă. Ei au fost, în diverse epoci, Craiova. Ei au jucat cu 40.000 de oameni în tribune, ei au câștigat campionate, ei au eliminat de două ori Fiorentina, ceea ce astăzi pare de-a dreptul imposibil, oltenii având acces la echipa lui Montella și Mario Gomez doar cu ajutorul societăților de cablu.

Luăm pozele într-o cronologie inversă. În prima, câțiva dintre adulații Craiovei Maxima duc o coroană la mormântul antrenorului lor, Constantin Oțet, de la a cărui dispariție au trecut 15 ani. Negrilă e cel mai din stânga, cu părul alb. Jerba o transportă magazinerul Ion Împușcătoiu, cel cu ochelari de soare și Tilihoi, la fel de răstit și de aprig ca pe vremea când lua în marcaj marii atacanți ai Europei. În primul rând al cortegiului pășește Costică Donose, cel cu parpalac ușor vintage, rămas în garderobă probabil de prin anii 90. Lui Donose tribuna îi spunea Pele și nu e greu de ghicit de ce. Acum, adică azi, Negrilă, Tilihoi și Donose sunt angajați la CS U Craiova. Dar au făcut acest drum împreună în fiecare an, au mers la groapa lui Nea Tică și atunci când nu duceau coroane din partea clubului, ci lumânări simbolice, aprinse în căușul palmelor.

Trecem la poza a doua. În picioare e Geolgău, numărul unu administrativ al CS-ului de astăzi. Pe el cei care n-au descoperit fotbalul de la Dodel încoace îl recunosc cu siguranță. Lângă el, în trening tricolor, același Ion Împușcătoiu, confundat cu fotbalul din Craiova în ultima jumătate de secol. Cine sunt ceilalți? De la stânga la dreapta. Ion Velea, zis Pelicanul, fundaș stânga, Titi Bâtlan, fundașul central de dinainte de Deselnicu, apoi portarul Florin Oprea și, în fine, fundașul dreapta Victor Niculescu, zis Fonfo. Pe cei patru (de fapt pe trei dintre ei, Bâtlan retrăgându-se din arenă cu un an-doi înainte) îi unește primul titlu al Științei, cel din 1974, când echipa încă nu era Craiova Maxima, ci fusese botezată Campioana Unei Mari Iubiri.

CS le dă prilejul celor patru bărbați cărunți, trecuți cu toții de 65 de ani, să apară iarăși în arenă. Veteranii Marii Iubiri vor da sâmbătă loviturile de începere ale Memorialului căpitanului lor, Ion Oblemenco. Nu e un mega-turneu cu Fiorentina și Bordeaux, așa cum probabil că s-ar fi cuvenit măcar o dată în toți acești ultimi treizeci de ani, ci e o întâmplare cu două echipe de ligă secundă din Bulgaria și din Serbia. Asta în speranța că va veni vremea când Craiova va fi iarăși puternică și valoroasă și-și va permite un asemenea triunghiular de lux.

De fapt, cam asta înseamnă Craiova acum. Câteva poze cu oameni cărunți și multe, multe speranțe.

Editorial scris de Alin BUZĂ‚RIN