Catanzariti, despre aventura sa la UTA: „Făcând totul din pasiune, mi-a păsat prea puțin de bani”

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 25 Jul. 2013, 13:52 Actualizat: 26 Jul. 2013, 11:38 Seria 2
Catanzariti, despre aventura sa la UTA:  „Făcând totul din pasiune, mi-a păsat prea puțin de bani”

Ziua de luni trebuia să fie ultima a lui Giovanni Catanzariti în postura de președinte și finanțator al „Bătrânei Doamne”. Italianul a spus cât se poate de clar că dorea și încă mai dorește să cedeze clubul din Calea Aurel Vlaicu lui Adrian Marțian, clubului Atletico sau oricărui alt investitor interesat în schimbul stingerii datoriilor de aproximativ o jumătate de milioan de euro. Dacă gruparea „galben-neagră” a făcut oferta corectă pe care Catanzariti a și acceptat-o, Marțian nu a îndeplinit nici astăzi condițiile lui Gio, așa că a apărut un blocaj în Calea Aurel Vlaicu.

Fiindcă este și administratorul oficial al UTA-ei, italianul nu poate să plece fără să privească înapoi, însă intențiile sale rămân aceleași. De fapt, Catanzariti vorbește la trecut despre aventura sa la gruparea emblemă a Aradului, cea mai lungă a unui președinte – finanțator de după Revoluție, dând unele detalii în premieră publicului larg…

– Domnule Catanzariti, aș vrea să începem cu concluzia, dacă se poate. Vă pare rău că v-ați implicat financiar și emoțional la UTA în ultimii patru ani și jumătate?
– Nu regret nimic. Am trăit destule momente frumoase, dar și de tristețe. O să-mi amintesc mereu primul meu meci ca președinte al UTA-ei, cel de acasă cu Minerul Lupeni, când au venit peste 7000 de suporteri și am câștigat cu 2-0 când nu multă lume credea în noi. Au fost și alte meciuri și clipe de bucurie de neuitat trăite în tribună și mai ales în fața peluzei arădene, o să le port în minte și în inimă toată viața. În fiecare an am încercat să fac echipă de promovare și, țin minte, ne-am bătut până în ultimele etape pentru ocuparea unui loc de Liga 1. Fiind un tip ambițios, mi-am dorit enorm ca Aradul și UTA să ajungă din nou în Liga 1, aducând unii jucători pentru care am fost judecat și contestat inclusiv de primarul acestui oraș.

– Ați tras linie vreodată, cunoașteți suma investită la UTA din 2009 încoace?
– Făcând totul din pasiune, mi-a păsat prea puțin de bani. Nu am ținut șirul cheltuielilor de la un sezon la altul. M-am consolat cu ideea că am pierdut sute de mii de euro, după principiul unei afaceri care nu mi-a ieșit. Acum câțiva ani, am un cumpărat un teren pe care trebuia să treacă autostrada și am greșit. Așa s-a întâmplat și cu UTA, cu mențiunea că la acest club am pus mult suflet și am consumat o grămadă de energie și nervi.

– Care a fost pe scurt istoria înscăunării ca președinte al „Bătrânei Doamne”?
– Păi, plecase Chirilă, clubul a fost salvat de acea celulă de criză și urma să se aleagă o conducere. Într-o seară, domnii Falcă (n.a. primarul Aradului) și Ioțcu (n.a. președintele Consiliului Județean Arad) au venit de la București și mi-au spus că Sandu Ion nu mai vrea să continue la UTA și mi-a spus să găsim o soluție. Am stat pe gânduri, dar când m-a sunat George Țucudean, care aproape a plâns la telefon și mi-a spus că voi primi ajutor de la tatăl (n.a. Marius Țucudean) și bunicul său (n.a. Gheorghe Cosma), am cedat. George își dorea enorm să joace la UTA, ceea ce a și făcut cu succes până a plecat la Dinamo.

– Care a fost cel mai costisitor sezon dintre cele petrecute de dumneavoastră în Calea Aurel Vlaicu?
–  Fără îndoială, primul. Adică returul campionatului 2008-2009. În acea primăvară, am cheltuit foarte mulți bani forțat de împrejurări. Numai în seara zilei în care am preluat clubul am stins memoriile lui Mârne și Văsîie, plătind în total 42 de mii de euro. Suma record pe care am achitat-o într-o singură tranșă a fost de 88 de mii de euro în contul sârbului Radovanovic. Pe lângă acesta, am mai întâmpinat probleme cu Florin Dan. În rest, toți jucătorii au fost înțelegători, dar chiar și așa mi-au scos din buzunar zeci de mii de euro. În general, au fost sume foarte mari, ce depășesc cu mult datoriile de astăzi. Am mai fost ajutat și de Marius Țucudean și mai ales de Sandu Ion cu cei 242 de mii de euro pentru Zaharia, la Steaua, în achitarea unor restanțe, iar apoi Primăria și Universitatea de Vest Vasile Goldiș au contribuit la anularea datoriilor la Stat. Sezonul 2009-2010 l-am început fără datorii și am avut un buget destul de bun. Regret enorm că s-a pierdut promovarea în acel an, fiindcă am avut un lot foarte bun și luaserăm și licența.

– A urmat cesiunea de loc a celor de la Fortuna Covaci în favoarea UTA-ei…
–  Eu atunci nu am avut absolut nicio vină. S-a făcut un control retroactiv de la Finanțe pentru perioada 2006-2008 și s-a stabilit o datorie de 4 milioane de euro către Finanțe. Toți factorii decizionali din jurul clubului, inclusiv Primăria și suporterii, au fost de acord cu mutarea făcută atunci. UTA trebuia salvată cumva și s-a optat pentru această variantă. Tot atunci am preluat și SA-ul înființat de Nicolae Bara, care funcționează și astăzi.

–  Ați avut de gestionat și o depunctare record…
– Într-adevăr, în primăvara anului 2011 Federația ne lua pe nedrept 12 puncte în „cazul Vasiljevic” și totuși am preferat să nu fac scandal. Știam că dreptatea e de partea noastră și drept dovadă am câștigat ulterior la TAS. Dar, dacă nu exista acea penalizare, UTA ar fi jucat barajul de promovare în locul Sibiului, echipă care a și promovat în acel an.

– Când a început să se înrăutățească situația financiară a clubului?
– Până în iarna anului 2012 eu zic că ne-am descurcat. Făcusem cantonament în Antalya, cumpărasem echipamentul de la Adidas, ne întărisem cu fotbaliști importanți. De atunci încoace am realizat că nu mai pot susține de unul singur activitatea la club.

– Să venim la istoria recentă a clubului. Ați face aceeași alegere cu Marțian în iarnă?
– Situația era destul de gravă, nu la fel de gravă ca acum, dar nu mai puteam merge mai departe fără ajutor financiar. Domnul Marțian a venit la UTA acceptând condițiile puse de mine, respectiv rezolvarea datoriilor la Stat și achitarea restanțelor financiare. A făcut un efort financiar la început, a plătit cinci salarii în două luni, dar, la un moment dat, din motive ce-mi scapă, a încetat să mai dea bani la UTA. Eu chiar doream să-i cedez tot clubul, inclusiv dreptul de administrare, dar Adrian Marțian m-a rugat să rămân alături de el. Însă, așa cum am făcut mutarea cu domnul Marțian, puteam s-o fac cu oricine altceva. Sincer, eu chiar îl preferam pe domnul Marius Țucudean, pe care-l consider un om serios, un arădean adevărat, însă dânsul nu mi-a făcut o ofertă concretă până acum, în vară. Ceea ce a spus el cu 1 milion de euro sunt vorbe prinse de dânsul din zbor, care făceau parte dintr-o altă discuție cu un investitor bucureștean și reprezenta bugetul pe un întreg sezon. Acum două zile, domnul Țucudean mi-a recunoscut telefonic că poate s-a înșelat când a susținut că i-am cerut 1 milion de euro pe 49% din acțiunile clubului.

– Politica de achiziții a lui Marțian a fost și pe placul dumneavoastră?
– Da, în general da, am făcut cam totul împreună.

– Unde credeți că s-a pierdut promovarea sezonul trecut?
– Dincolo de slăbiciunile evidente ale echipei în unele meciuri, cred că ieșirile publice total nepotrivite ale domnului Marțian au contat foarte mult în economia promovării. Vă întreb și pe dumneavoastră, oare cum s-au simțit fotbaliștii după victoria de la Corona, echipă ce joacă astăzi în Liga 1, când dânsul spunea că avem doar trei jucători de Liga 1? Nu am fost de acord cu multe dintre declarațiile sale împotriva propriilor noștri jucători și antrenori, dar am tăcut pentru binele echipei. Pe scurt, domnul Marțian a cam dinamitat atmosfera din vestiar în returul sezonului trecut…

– Vă gândeați vreodată că UTA poate să ajungă într-o situație limită ca cea de astăzi?
– Chiar nu am crezut că o să ajungem în acest moment critic. Nu am vrut să plec în concediu fără să rezolvăm problemele, dar domnul Marțian a evitat să vină la Arad invocând tot felul de probleme. L-am așteptat împreună cu domnii Constantin și Falub în fiecare zi de luni și marți, dar nu s-a putut pune în practică strategia făcută încă din luna mai din lipsa banilor. Am avut încredere în Marțian, dar se pare că s-a întâmplat ceva ce-mi scapă.

– În afara declarațiilor publice, Adrian Marțian v-a spus și altceva? A recunoscut vreodată că nu mai are resurse financiare disponibile pentru UTA?
–  Niciodată. Toate discuțiile erau identice cu cele din presă. Inclusiv cele de astăzi sunt la fel. Adică spune că va rezolva toate datoriile și va reuși să facă echipă.

–  Ați spus în mai multe rânduri că dacă partenerul dumneavoastră nu finanțează efectiv clubul o să luați taurul de coarne, vehiculând în special varianta insolvenței.
–  Nu am făcut-o fiindcă a apărut și variant Atletico, dar acum se pare că nu mai am ce face. Trebuie să iau o hotărâre în calitate de președinte și administrator al clubului.

– Ajungem la momentul ofertelor de la Atletico. De ce credeți că a fost o diferență atât de mare între cele două propuneri la o distanță de numai 18 zile?
– Nu știu motivul exact. Dacă acceptam prima variantă, nu numai că renunțam fără pretenții la partea mea, creditări și acțiuni, dar mai trebuia să aduc bani de acasă pentru a achita toate restanțele fotbaliștilor. A doua ofertă mi-a convenit, am și acceptat-o, dar totul s-a blocat la Marțian. Eu nu pot să-I pun pistolul la tâmplă pentru a-l determina să renunțe la creditările și acțiunile sale.

– Concluzia dumneavoastră coincide cu cea a clubului Atletico și anume că Adrian Marțian blochează tranzacția?
–  Marțian nu a avut contact cu nimeni de la Atletico, s-a vorbit numai prin presă. Poate, dacă problema era abordată altfel, se putea rezolva problema. Nu vreau să acuz pe nimeni, dar dacă se discuta direct și cu Adrian Marțian poate se obținea și semnătura lui pentru cedarea clubului.

– Ne apropiem de final și aș dori să clarificăm un aspect sensibil. Se spune despre dumneavoastră că v-ați îmbogățit sau cel puțin ați ținut UTA prin blaturi, pariuri…
– Poate e greșeala mea că am lăsat ca aceste așa-zise acuze să planeze asupra mea. Un singur proces de calomnie trebuia să deschid și discuția era închisă. Sau măcar să fii ieșit în presă, la TV în special, unde un subiect e închis imediat dacă ai replică. Dar, nu sunt genul care intră în scandaluri și polemici, ca dovadă că am refuzat invitațiile la toate televiziunile cu acoperire naționale care cam abordează astfel de subiecte. Și ca să demontez acuzele vă dau un singur exemplu. Acum două sezoane, jucam pe finalul sezonului cu Sibiu, Mioveni și Bihor. Toată lumea știa că vom pierde aceste meciuri, dar am câștigat unul și am făcut două remize albe, în condițiile în care am jucat cu un om mai puțin încă din prima repriză. Ba unii de la Federație ne-au și făcut proști că numai noi nu ne-am înțeles cu aceste echipe din toată seria de Vest.

–  Ultimul cuvânt vă aparține…
–  Eu nu mai vreau să rămân la UTA, dar vreau să găsesc o soluție bună de continuitate pentru club. Nu contează care este aceasta, important este ca echipa să supraviețuiască și să revină rapid în lupta pentru promovare. Aș mai dori să le mulțumesc tuturor celor cu care am colaborat în acești patru ani și jumătate la UTA și aici includ jucătorii, antrenorii, conducătorii, suporterii, autoritățile locale și bineînțeles suporterii. Nume de firme sau oameni de afaceri care m-au sprijinit nu o să dau, fiindcă sigur aș uita pe cineva și nu vreau să se întâmple asta, dar le mulțumesc tuturor pentru colaborare. Am și un om căruia vreau să-i mulțumesc în mod special. Este vorba despre Adrian Falub, care a stat la club în moment grele, a refuzat oferte de acasă sau aproape de casă, de la echipe de Liga 1 și Liga a 2-a, a adus inclusiv un finanțator și tot ce și-a propus din aprilie 2012 când a venit la Arad a fost să promoveze cu UTA. Mi-ar fi plăcut enorm să reușim împreună pentru suporteri și oraș.

Sursa: Sport Arad

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 25 Jul. 2013, 13:52 Actualizat: 26 Jul. 2013, 11:38 Seria 2
Pe aceeași temă