Adi Ionescu: „După promovarea cu U Cluj, vreau să urc în prima ligă și cu U Craiova”

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 27 Nov. 2013, 15:25 Actualizat: 27 Nov. 2013, 15:32 Seria 2
Adi Ionescu:  „După promovarea cu U Cluj, vreau să urc în prima ligă și cu U Craiova”

Alăturate, numele lui Adrian Ionescu și cel al Universității dau ca rezultat promovarea în prima ligă. Așa au stat lucrurile în 2010, când Universitatea din Cluj urca pe prima scenă avându-l pe Adi Ionescu între piesele de rezistență. Jucătorul este din nou la Universitatea, cea a Craiovei. De ce nu ar avea ecuația fix același rezultat?

Oltean get-beget, Adi Ionescu a dat prima oară cu piciorul în minge în Slatina natală. L-a avut profesor pe Ion Pîrvulescu, descoperitorul trioului Luțu – Dănciulescu – Niculescu, apoi a ieșit biruitor dintr-o selecție de peste 300 de copii la Școala Nicolae Dobrin, unde a încăput pe mâna profesorului Georgescu, cel care i-a șlefuit pe Raț, Maftei ori Bilașco. Nu e de mirare că, având asemenea îndrumători, la 18 ani debuta în A: „De la Nicolae Dobrin m-a cumpărat FC Argeș. Antrenorului Ion Moldovan i-a plăcut foarte mult de mine, și, după două luni de pregătire, m-a debutat în prima ligă, într-un meci cu Dinamo. Apoi, la al doilea joc în A am și marcat, cu Bihorul. Am jucat și contra Craiovei de câteva ori, era un fel de Steaua – Dinamo al provinciei. Nu pot să uit duelurile dintre Marius Radu și Njock, tot timpul săreau scântei când își disputau mingea”.

După trei ani și jumătate petrecuți în Trivale, Adi Ionescu a ajuns la Oțelul, apoi la U. Cluj. Între timp, și câteva tentative de a juca afară: „Înainte să ajung la Galați am fost în probe la FC Luzern, în Elveția, apoi la Debrecen. Dar nu s-au înțeles impresarii cu cluburile. Apoi, când am plecat de la Galați, Bogdan Mara m-a dus în China, la FC Quin Dao. Am avut ghinionul ca meciul la care a venit președintele să mă vadă să fie la 2.000 de metri altitudine. Eram acolo cu Sabin Ilie. Și eu, și el ne-am sufocat, nu aveam aer, dar chinezii alergau de mâncau pământul. Așa că mutarea a picat”.

Ghinionul jucătorului, norocul lui U Cluj – următoarea destinație a lui Adi Ionescu. „La Cluj, în primul sezon am evitat retrogradarea în C în ultima etapă, apoi, în anul următor, după ce a venit Walter, am promovat. În A, s-au făcut transferuri masive, iar cei care au dus greul în liga secundă au fost dați la o parte. Așa am ajuns la Tulcea, unde, trei ani la rând am terminat tot timpul pe trei. Eram cei mai buni, cei mai tari când începea sezonul și terminam totdeauna sub locurile promovabile”.

Relația cu Erik Lincar, de la Delta Tulcea, i-a adus lui Ionescu mutarea în Bănie: „O lună l-am avut pe Erik antrenor la Tulcea. Mi-a spus că vrea să-l ajut în proiectul de la Craiova. Chiar dacă aveam și ofertă din prima ligă, mi s-a părut mai atractivă această provocare”.

Adi Ionescu s-a impus repede în noua echipă a Craiovei, ba, mai mult, a fost desemnat primul căpitan: „Alegerea au făcut-o cei din vestiar, colegii mei. M-a bucurat că mi-au arătat că au încredere în mine. Eu unul îl alesesem căpitan pe Stancu. Oricum, acum mi-e mai ușor fără banderolă”.

Este de înțeles alegerea vestiarului, dat fiind că „la început am fost un liant între băieți. Păi, cu Pătrașcu am fost coleg, când eram mici, la Școala Dobrin. Cu Cârjă la Oțelul și la Tulcea, cu Cîju, Dragu, Sin, Vișan și Scarlat tot la Tulcea”.

După mai bine de patru luni petrecute împreună, la Universitatea s-a conturat un grup unit: „La Craiova până acum totul e perfect. Avem rezultate. Ne înțelegem între noi, ca într-o familie. E proiect foarte serios. Avem liniștea care trebuie acordată un jucător de fotbal”.

Partida de sâmbătă, cu FCU, a fost una specială pentru Adi Ionescu: „Când am fost la U. Cluj, am jucat aici: erau 19.000 de oameni în tribună, am luat bătaie cu 3-0. Toată lumea striga Știința, Știința! Era antrenor nea Piți atunci. Așa ar trebui să se joace orice joc de fotbal, pe orice teren. Cum e în Germania: și în liga unu și în a doua e stadionul plin. Te simți fotbalist. Când am văzut sâmbătă câtă lume!… A fost puțin dezamăgitor că lumea a fost împărțită, dar, în timp, sper ca prin joc și rezultate să atragem cât mai multă lume de partea noastră. E important că timpul lor liber ni-l dedică nouă, și noi trebuie să facem tot ce ține de noi să-i bucurăm”.

Sursa: Maxima Sport

Autor: Marius ANGHEL Publicat: 27 Nov. 2013, 15:25 Actualizat: 27 Nov. 2013, 15:32 Seria 2
Pe aceeași temă