Jane Valdrack: „Nu pentru bani am venit în România”

Jane Valdrack Mokengue Kangou a debutat sâmbătă în partida disputată de Juventus pe stadionul Ilie Oană în compania Petrolului Ploiești. Bucureștenii au pierdut cu scorul de 3-0, dar au ratat o lovitură de pedeapsă la 0-0. Atacantul francez nu a avut prea multe șanse de a arăta ce știe, deoarece jocul s-a desfășurat în cea mai mare parte departe de jumătatea ploieșteană.

Totuși, corespondentul nostru la Ploiești a remarcat faptul că noul vârf de atac al formației din Colentina știe să protejeze bine mingea, astfel că în partidele amicale care vor urma, cu adversari mai apropiați valoric, va putea să își demonstreze și celelalte calități.

Astăzi vă prezentăm partea a doua a interviului, realizat la jumătatea săptămânii, cu francezul care a ales să vină în România pentru o transformare radicală a carierei sale.

Partea I – Jane Valdrack vrea să rupă plasele în Liga 2!

Înțeleg că ai 23 de ani și că în martie îți vei sărbători ziua de naștere. Va fi în România?
Eu așa sper…

Și în ceea ce privește banii?
Ah, nu. Acesta este chiar ultimul lucru care mă preocupă. Am venit aici să joc fotbal și, dacă arăt că merit să rămân, voi rămâne. Pe urmă, putem discuta și despre bani.

Păi, chiar nu contează partea financiară pentru tine?
Ba da, dar nu pentru bani am venit în România. Am ajuns aici atras fiind de faptul că Liga2 este profesionistă. Iți dai seama, pentru mine este un lucru esential să-mi schimb statutul pe care-l am acum, cel de amator, cu cel profesionist.

În Franța nu câștigai chiar nimic din fotbal?
Ba da, aveam prime de joc, dar nu puteam trăi doar din sport. Aveam și un job, lucram pentru Primărie. Dar, chiar și așa, poate nu mă crezi, dar tot aveam nevoie de sprijinul părinților mei. Viața e scumpă rău în Franța, nici francezii-francezi, ca să zic așa, n-o mai duc bine.

Ai un impresar sau te reprezinți singur?
Mă reprezint singur. Nu am nevoie de impresar, dar s-ar putea ca în viitor să fie necesar și așa ceva.

Spuneai că te ajută Bănuță să înțelegi comenzile antrenorului. Bun, asta la antrenamente, se mai pot pierde câteva secunde, dar ce se va întâmpla în timpul jocului?
Păi, acolo e vorba de instinct, vorbim cu toții limba fotbalului. Și, oricum, câteva cuvinte știu deja. „Du-te, urcă, pasează, înapoi”, pe astea le ințeleg, dar nu pot încă să le pronunț.

Altfel, ți s-a promis un loc de titular?
Nu, asta în niciun caz. Totul depinde de felul în care mă pregătesc și de viteza cu care mă voi integra în echipă. Băieții sunt toți ok, mi-a fost un pic teama la început, de ce să nu recunosc, dar mă înțeleg super bine cu ei. Deocamdată prin semne, drept pentru care ne prăpădim cu toții de râs până înțelegem o glumă sau o invitație la masaă, să zicem.

Cum vezi fotbalul ideal și echipa ideală? Total ca la Ajax și o echipă amestecată? Portar german, fundaș la marcaj italian, conducător de joc brazilian și atacant central african?
Absolut deloc. Astea sunt prejudecăți. Nu există nici fotbal total, nici echipă ideală. Există doar fotbal și spectacol. Mie puțin îmi pasă dacă am coechipieri albi, negri sau metiși. Din moment ce e bun, culoarea pielii nu mai contează. În trecut, conta mai mult, trebuie să recunosc.

Cum ți se pare mâncarea de aici?
Parcă e puțin mai grasă și mai condimentată. În rest, nu e nimic de care să nu fi știut înainte. În afara de legumele acelea (arată către niște murături)… Până acum nu am înțeles care e treaba cu ele, dar sigur o sa mă dau pe brazdă până la urmă.

Cu familia păstrezi legătura?
Da, zilnic. Atât prin telefon, cât și prin internet. Sincer să fiu, și ei și mulți alți prieteni au rămas uimiți când le-am spus că vin în România. Mi-au spus că o sa fie aventura vieții mele. Până acum, nu regret deloc această aventură. Chiar îmi place!

Jane, mult succes și te așteptăm la joc!
Mulțumesc mult, sper să se transmită și la TV. Am văzut că aici se transmit aproape toate meciurile de fotbal.

articol scris de Florin Alboiu și Vasile Panduru