Rapid. Sarcină toxică

Rapid pierde cu 5-0 în fața echipei secunde a lui Freiburg după ce nu demult luase 4-0 de la Ferencvaros. Rapid are 9 jucători accidentați, iar la următorul meci amical poate alinia doar două-trei rezerve dincolo de cei 11 titulari rămași nevătămați. Când îți cad jucătorii ca spicele în cantonament, înseamnă că ai o medicație de babe care fierb ierburi, nu de echipă care vrea să reintre în prima divizie.

Rapid ne anunță pompos că vrea să dispute toate meciurile din retur și din play-off la lumina zilei, că seara le-ar fi mai greu suporterilor să se întoarcă la casele lor. Vă anunțăm pe această cale, după o ocheadă în calendar, că urmează să vină primăvara, nu iarna, va fi vreme bună, metrolul e la 5 minute de stadion și merge până la miezul nopții. Această renunțare la nocturnă miroase de la o poștă în sărăcie ambalată într-o folie străvezie a grijii față de fani.

Rapid era să nu plece în Antalya pentru că jucătorii nu-și luaseră salariile de aproape jumătate de an. S-a dat o leafă din banii luați pe Ioniță, dar luna viitoare de unde se va plăti? Nu mai e niciun Ioniță de vândut, iar la hanul de pe drumul Târgoviștei e îngheț total, nu mai opresc nici camioanele, că abia au ieșit de pe Centură și camionagiii doar ce și-au potolit poftele.

La Rapid, în toamnă, burțile s-au mai liniștit doar când a venit Viorel Moldovan cu bani de acasă, împărțind în vestiar prime modice unor oameni livizi, cu tricourile transpirate. Imediat apăreau în prag diverși băgători de seamă, pretinzând și ei prime, așa cum fuseseră obișnuiți în alte vremuri, când un club de prim-plan cheltuia 10-15 milioane de euro pe sezon. Acum dacă se cheltuie un million e mult. Jumătate ar veni din vânzările de jucători gen Ioniță, ceva de la televizări, dar puțin, iarăși ceva de la Moldovan, dar tot puțin. Omul e antrenor, nu finanțator, și nici n-a jucat o viață în străinătate să-și risipească agoniseala pentru o treabă care nu e a lui, ci a altora.

Finanțatorul low-profile Zamfir are grijă să strecoare informația că ar veni un anume domn Sarcină. Nume parcă predestinat. Cică un tip cu o rețea de magazine prin Valea Jiului. Acest domn Sarcină neagă și spune că totul e o dezinformare. Apar apoi poze în penumbră cu același domn Zamfir și cu eternul și fascinantul Fathi Taher ieșind tainic de undeva în crucea nopții. Aha, deci vine Taher!  Vine pe naiba! N-o fi nebun să vină, a mai pierdut vreo 8 milioane pe vremea când pe țeava Rapidului curgea lapte și miere. Acum curge altceva, sfatul e să nu gustați…

 Între timp fanii își aduc aminte de Gruia Stoica și de promisiunile de acum câteva luni, văd apoi imagini cu potențialul ceferist de marfă suit în dubă, își fac cruce și-și pipăie instinctive încheieturile mâinilor. Schimbă apoi canalul, căutându-l pe Nicu Cristescu, finanțatorul high-profile, omul care e imposibil să nu apară pe undeva.  Îl găsesc imediat, e atât de strălucitor încât n-ai cum să-l ratezi. Vorbește mult și greu, ca o pastramă cu mujdei pe drumul Târgoviștei.

Dincolo de pastramă e fumul de grătar, sau poate că e doar ceața. Cum să ții Rapidul dintr-un han, când Copos n-a putut să-l izbăvească dintr-un imperiu? Ar fi mai indicat un telefon la Moldovan. Vio, n-ai și tu ceva pe-acasă pentru prime, că începe mâine-poimâine campionatul și e greu al dracului pe burta goală?!

Editorial scris de Alin BUZĂ‚RIN