Povestea nefardată a lui Pădureanu: „Nu sunt curat, am făcut prostii”

Nea Jean, cum îi spune toată lumea în Bistrița, orașul său
adoptiv, e o carte deschisă. Problema e că doar cu acordul său îi
poți răsfoi filele vieții atât de zbuciumate. „Lordul” vorbește
despre copilărie, idoli, modele și greutățiile vieții, admițând că
a recurs în carieră și la metode neortodoxe. Pădureanu dezvăluie că
a ținut în anii tinereții cu prima mare echipă a Stelei, CCA, unde
a și evoluat ca jucător.

„Nu mai sunt oameni de onoare în fotbalul românesc”. La ce
anume v-ați referit?
Adică una vorbeam cu ei și alta făceau. Nici măcar nu mă anunțau
ulterior de ce nu pot să-și țină promisiunea, pentru că aș fi
înțeles. Mă refer la noul val de conducători. Dar oameni precum
Stan, Chivorchian, Nicolae Badea sunt caractere serioase. Asta am
învațat de la Ion Alecsandrescu, care a fost un conducător model
pentru mine. Dânsul s-a ocupat mult de educația mea. Mi-a spus
mereu să nu neglijez relațiile cu oamenii importanți din fotbal,
dar să țin cont de calitate. Și de la domnul Turtureanu, de la
Dinamo, am avut mult de învățat. Aveau o educație
aristrocratică.

Ați crescut în Oltenia. În copilărie ați fost fanul
Universității?
Nu. Am ținut cu CCA, unde am și jucat, alături de Ienei și o
generație de excepție a fotbalului românesc.

Cum de v-ați stabilit pentru tot restul vieții la Bistrița,
atât de departe de casă?
Am ajuns aici ca jucător și m-a atras tot ce înseamnă Ardealul și
Bistrița. Mi-a schimbat caracterul. Oltenii sunt mai repeziți, cu o
doză de răutate și de mahalagism, dar întind coarda cât să le fie
bine. Omenia bistrițenilor, au știut să-mi fie aproape, am acceptat
să mă certe când greșeam… Astăzi sunt mai ardelean decât foarte
mulți ardeleni!

„Am făcut
și prostii!”

Discuția este întreruptă de o femeie vizibil bolnavă. Nea Jean
o roagă să-l aștepte în parcul de lângă sediul clubului. Revine la
dialog.

De zeci de ani un sfert din veniturile mele merg la oamenii
nevoiași. Femeia asta are nevoie de operație care costă zeci de mii
de euro. Întotdeauna m-am pus în locul lor…

Dar secretul longetivității Gloriei care
este?
Vedeți, așa a supraviețuit și echipa! Am bătut la ușă la afaceriști
puternici și m-am străduit să încropesc un buget. An de an… Am
pus mult suflet. Asta în primul rând. Echipa asta a fost și este
sufletul meu. Nu m-am ținut de găinării financiare, nu mi-am
însușit bani din trensferuri. Am 25 de hectare de grădini de
zarzavaturi, unde e și cantina, am crescut purcei, am avut vreo 250
de oi, toate pentru club. Dar și pentru faptul că măncarea este
unul dintre capriciile mele (n.r.-zâmbește).

Dumneavoastră vă considerați curat?
Nu. Sunt om! Am făcut și prostii, dar nu am luat bani niciodată! Nu
sunt un țepar. Urăsc țeparii! Când vedeam că jucătorii se înțeleg
între ei pe teren pentru că le convenea un rezultat, nu mă mai
băgam. În fotbalul mare se întâmplă exact la fel! Avem atâtea
exemple! E firesc să fie așa, altminteri îți distrugi propria
muncă. Asta a fost tot! Înainte de 89 decidea factorul politic și
nu te mai puteai băga. Ei decideau totul.

În toți acești ani, ați avut vreun fotbalist de care v-ați
atașat în mod deosebit?
Da. Victor Ciocan. Un jucător complet care ar fi putut juca fără
probleme la un club mare din Vest, dar a jucat toată viața pentru
Gloria. În rest, Bistrița, mai ales în anii 90, a dat mereu
naționalei jucători de prestigiu, gen Viorel Moldovan, Ganea și
alții.

1964 este
anul în care Jean Pădureanu a devenit vicepreședinte-jucător la
Gloria Bistrița

Mă oprește lumea pe stradă să-mi spună că Gloria nu va
retrograda cât timp nea Jean e la echipă. Și așa e. Eu am salvat-o
în clasament.
Jean Pădureanu, președinte Gloria Bistrița

articol scris de Cristian
Aszalos